Trei lucruri inedite, mai puţin cunoscute, despre cel mai mare lider al Rusiei. Cum a ajuns să lucreze ca tâmplar
0Petru I Romanov a fost unul dintre cei mai mari ţari ruşi, care a reformat societatea rusească medievală şi a transformat-o într-o super putere continentală. Pe lângă apetitul pentru cultura şi tehnologia vest-europeană, ţarul Petru I a rămas în istorie cu o serie de excentricităţi sau aspecte mai controversate privind personalitatea sa.
Petru I al Rusiei s-a născut în anul 1672 la Moscova. Era fiul ţarului rus Alexis făcut cu cea de-a doua sa soţie Natalya Kirilovna Naryshkina. Petru I a reformat complet Rusia medievală atât la nivel social şi administrativ, cât şi militar. A fost de la început atras de cultura vestică, hălăduind prin cartierul de străini din apropiere de Preobrajensky şi schimbând impresii cu nemţi, englezi sau francezi.
A fost fascinat de călătorii, dar şi de noile tehnologii, pe care le-a descoperit în peregrinările sale prin Olanda, Anglia sau Franţa. A schimbat total chipul culturii ruse, a introdus o nouă administraţie, noi ranguri, un nou fel de monarhie. Mai precis, un despotism luminat bazat pe modernizare. A transformat Rusia într-o super putere militară, modernizând armata şi, totodată, punând bazele primei flote ruseşti veritabile. Pentru toate realizările sale, Petru I a fost numit şi ”Cel Mare”. O istorie mai puţin oficială a marelui ţar rus consemnează şi o serie de curiozităţi şi lucruri inedite din viaţa lui Petru cel Mare.
Uriaşul care a luptat ca simplu soldat contra turcilor
Unul dintre cele mai controversate şi puţin cunoscute aspecte din viaţa lui Petru cel Mare au fost legate de o întâmplare din războiul ruso-turc purtat în 1695 pentru cetatea Azov. Totul a început cu decizia ţarului Petru I de a ataca Azov-ul, o fortăreaţă turcească, foarte bine apărată de la gurile Don-ului. Iniţial, Petru, conform înţelegerii cu Liga Sfântă înfiinţată împotriva turcilor, în anul 1684, trebuia să se îndrepte contra tătarilor, aliaţii otomanilor. Motivele pentru care Petru a decis să nu mai atace Crimeea tătarilor şi să se îndrepte în schimb către Azov au fost, în principal, obţinerea unui mai mare prestigiu militar la nivel european, dar şi blocarea raidurilor turceşti în Ucraina.
Primul asediu îndreptat împotriva cetăţii a fost un eşec total. Militarii ruşi au dovedit o incompetenţă crasă. Nu au reuşit să taie aprovizionarea cetăţii pe mare, iar inginerii ruşi şi-au aruncat în aer propriii camarazi plus încă 130 de soldaţi, într-o încercare lamentabilă de a face o breşă în zidurile cetăţii apărate de turci. Petru I a învăţat însă rapid lecţia şi în 1696 a angajat ingineri militari străini, a adus o flotă şi a reuşit să determine garnizoana să predea cetatea. Interesant este faptul că în timpul acestor campanii Petru I ar fi luptat ca simplu soldat, intrând, pur şi simplu, într-un regiment şi atacând alături de oamenii săi. Se spune că a câştigat respectul soldaţilor dovedindu-se un luptător curajos şi feroce. Totodată, şi-a îmbărbătat soldaţii reuşind să obţină victoria. De altfel, Petru I era un adevărat uriaş. Ţarul măsura în jur de 2 metri înălţime.
A lucrat ca simplu muncitor pe şantiere navale
Petru I cel Mare a vrut să modernizeze Rusia şi să importe modele vest-europene. Mai mult decât atât, pentru a transforma ţara sa într-o super-putere veritabilă a vrut să-şi apropie marile puteri ale vremii. Totodată, dorea să înveţe. La numai 25 de ani a plecat incognito în Europa purtând numele de Petru Mikhailov. Pe plan diplomatic nu avea succes, marile puteri europene fiind prea ocupate cu succesiunea pe tronul Spaniei. În schimb, a reuşit să înveţe multe despre construcţia de nave. S-a angajat ca simplu muncitor pe şantierele navale din Olanda, aparţinând companiei Ducth East India Company. Era cunoscut drept ”tâmplarul Petru” şi lucra cot la cot cu muncitorii la realizarea navelor. Seara bea straşnic prin crâşme, iar dimineaţa era la muncă. Tot ca tâmplar a lucrat şi în Anglia, la docurile Marinei Regale de la Deptford. Petru I a realizat, de altfel, prima flotă modernă a Rusiei.
Şi-a condamnat la moarte fiul şi s-a căsătorit cu o servitoare
Petru I a fost căsătorit de două ori. Prima dată cu Eudoxia Lopukhina. Au avut împreună trei copii, dintre care doar unul a ajuns la maturitate. Nu s-a înţeles însă cu Eudoxia şi Petru a divorţat în 1698. În cele din urmă Petru s-a îndrăgostit de o servitoarea prietenului său Alexander Menshikov, numită Marta Skavronska. Marta a devenit amanta lui Petru din 1702 şi i-a făcut cinci copii. În 1712 Petru I a decis să se căsătorească cu Marta, fosta servitoare schimbându-şi numele în Caterina. În 1724 a încoronat-o ca împărătească, fiind singura servitoare care ajungea la un asemenea rang în Rusia. Căsătoria cu Caterina a complicat şi mai mult relaţiile tensionate pe care Petru le avea cu fiul său din prima căsătoria. Prinţul se numea Alexis şi încă de la început a fost un contestatar al reformelor tatălui său. Mai mult decât atât se spune că ar fi complotat să-şi detroneze tatăl. Prins, Alexis este torturat şi închis. În cele din urmă, este condamnat la moarte. Dar nu a mai apucat să fie executat fiindcă a murit în puşcărie din cauza rănilor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: