Școala umanității dintr-un cartier de la capătul României. Cum au reușit profesorii să dea o șansă la educație copiilor cu nevoie speciale
0O școală din nordul extrem al României oferă o lecție de umanitate și empatie în societate. De aproape două decenii, Școala „Sfânta Maria” din municipiul Botoșani, o unitate de învățământ de masă, integrează cu succes numeroși copii cu cerințe educaționale speciale.
În România sunt peste 100.000 de copii cu Cerințe Educaționale Speciale(CES), adică tulburări din spectrul autist, Sindrom Down și alte tulburări. Aproximativ 55.000 dintre aceștia sunt întegrați în învățământul de masă, o adevărată provocare atât pentru copii și părinții lor, cât și pentru profesori. Conform datelor oferite de Help Autism, 1 din 4 copii cu autism nu merge la grădiniță sau școală, deși are vârsta necesară. „Doar în anul 2021, 3000 de elevi au renunțat la școală, urmând studiile la domiciliu”, spun cei de la helpautism.ro.
Provocările constau atât în atitudinea unor părinți de copii tipici, care nu văd cu ochi buni integrarea unui copil cu autism, de exemplu, într-o școală de masă, considerând de multe ori că procesul de învățare la clasă ar putea fi îngreunat, dar și prin prisma faptului că sistemul de învățământ românesc nu este pregătit suficient pentru a integra și a oferi șanse egale acestor copii la educație. Profesorii de sprijin sunt o raritate în multe județe sau inexistenți în mediul rural.
Elevii cu CES sunt în unele cazuri marginalizați, fie și subtil. Lipsa mijloacelor educaționale specifice și presiunea din partea celorlalți părinți cad de multe ori pe umerii profesorilor și învățătorilor, care ajung să fie copleșiți de situație. Tocmai de aceea, multe familii de copii cu CES trec printr-un adevărat calvar emoțional și uneori renunță la integrare. Există însă și școli unde umanitatea și emaptia reușesc să învingă toate neajunsurile și oferă acestor copii o șansă reală la educație și integrare. Una dintre acestea este Școala Gimnazială „Sfânta Maria” din municipiul Botoșani, acolo unde copiii cu CES sunt primiți, ajutați și integrați cu eforturi susținute din partea profesorilor. Abordarea cadrelor didactice a servit drept lecție de umanitate pentru ceilalți elevi, care au învățat să-i ajute, să-i protejeze și să-i accepte.
Școala de cartier unde toți copiii primesc o șansă egală la educație
Școala gimnazială „Sfânta Maria” sau Școala numărul 16 cum mai este cunoscută, este o unitate de învățământ dintr-un cartier mărginaș al municipiului Botoșani. A fost înființată în anul 1989, în ultimele luni ale regimului comunist, pentru a deservi cartierele muncitorești de la marginea orașului. Mult timp, și-a păstrat statutul de școală mărginașă iar în 2014 a fost la un pas să-și piardă personalitatea juridică și să devină doar o structură a altei școli.
A fost salvată prin intervenţia grupurilor de părinţi iar școala a renăscut prin investiții, noi abordări educaționale și prin caracterul integrator. Mulți copii cu autism sau Sindromul Down din municipiul Botoșani sau cu probleme de integrare în școlile de masă au găsit la școala de cartier de la marginea orașului o șansă nesperată. Au fost primiți, acceptați, înțeleși și ajutați să depășească multe provocări ale unei societăți și ale unui sistem educațional nepregătite pentru o astfel de situație. În plus, școala a reușit să obțină fonduri pentru dotări importante, de la mobilier școlar nou la tehnologii didactice moderne.
„Am mers mai mult pe principiul umanității”
Aici au fost primiți copii cu cerințe educaționale speciale chiar dacă nu erau arondați acelei școli, adică veneau din alte zone ale orașului. Școala devenise renumită pentru experiența pe care o avea cu acești copii și pentru empatia și rezultatele deosebite ale cadrelor didacticte. Așa s-a ajuns ca în multe clase să fie depășit numărul de trei elevi cu CES, impus astăzi prin noile prevederi legislative ale Educației.
"Ani la rândul să știți că am mers mai mult pe principiul acesta al umanității. De multe ori au fost cazuri când am primit elevi care nu făceau parte din circumspcriția noastră școlară. Legea înainte nu impunea numărul maxim de copii cu CES pe fiecare clasă și atunci am zis hai să facem un bine și noi, umanitar vorbind, acestor părinți. Să le dăm o șansă în primul rând copiilor și apoi și părinților să nu se simtă marginalizați. În plus, eram cunoscuți pentru experiența avută cu copiii cu CES. Pentru că de ani de zile noi școlarizăm acești copii”, precizează Carmen Bădărău, directorul Școlii Gimnaziale „Sfânta Maria” Botoșani. Copiii cu CES sunt ajutați să învețe conform nevoilor lor, să se integreze în clasă, să se simtă iubiți și înțeleși. Materiile sunt predate în așa fel încât să răspundă și nevoilor copiilor tipici dar și, diferențiat, celor cu CES.
„De multe ori părinții ar trebui să învețe de la copii”
Prin atitudinea profesorilor copiii din clasă învață lecția prețioasă a empatiei. Învață să conviețuiască, să accepte. În multe cazuri, copiii cu cerințe educaționale speciale sunt luați în grija celorlalți copii: îi ajută să-și pună lucrurile în ghiozdan, au grijă să nu uite nimic sau îi ajută cu lecțiile. În unele cazuri, pleacă împreună acasă sau îi aduc de acasă la școală.
"La sfârșitul orelor să vedeți cum copiii aceștia tipici îi ajută pe copiii cu cerințe educaționale speciale. Cum le pun în ghiozdan lucrurile și îi ajută să poată pleca împreună acasă. Este o lecție a umanității”, spune Carmen Bădărău.
O experiență extraordinară a avut și Andrei, un tânăr cu sindromul Down, fost absolvent al școlii. „Colegii îl îndrăgeau, nu am avut reclamaţii. Din contră, veneau copii şi-l luau de acasă la şcoală”, preciza Dan Pălimaru, tatăl lui Andrei.
De altfel, directorul școlii „Sfânta Maria” spune că prejudecățile vin în special de la părinți și nu de la copiii tipici: "Vreau să vă spun că de cele mai multe ori părinții ar trebui să învețe de la copii și nu copiii de la părinți. De cele mai multe ori, empatia, înțelegerea și umanitatea elevilor depășește umanitatea dintre părinți. Adică nu o să găsiți la copii temeni care să jignească. Mai degrabă eu cred că lucrurile astea se pot educa din familie. Și dacă familia unor copii tipici încearcă acasă să le explice cum stau lucrurile, cu siguranță și atitudinea în clasă dar și între părinți va fi alta”.
„Colegii mei duc o muncă titanică”
Deși rezultatele sunt excepționale, iar copiii cu CES primesc această șansă extraordinară la integrare și educație în învățământul de masă, pentru profesorii de la Școala Gimnazială „Sfânta Maria” totul vine după o muncă intensă. Practic, sunt lăsați să se descurce aproape singuri în această situație, fără ajutor din partea statului.
La începutul fiecărui an se văd nevoiți să elaboreze singuri programe adaptate pentru copiii cu CES, în paralel cu programele pentru cei tipici. "Este o provocare mare pentru că sunt cadre didactice de la o școală de masă. Noi, la Școala „Sfânta Maria”, avem același statut pe care îl au profesorii de la alte școli din țară. Nu avem statut de școală specială. Și cu toate acestea colegii mei duc o muncă titanică. Nu este ușor ca la fiecare început de an școlar să-ți faci programe adaptate pentru fiecare elev cu nevoi speciale. Trebuie să lucreze independent cu aceștia, să-și facă programe adaptate, pentru fiecare cerință în parte, plus pentru copiii tipici. Care și aceia de multe ori au nivel de învățare diferit”, adaugă directorul școlii. Învățătorii și profesorii spun că pentru a face față este nevoie de multă empatie și dorința de a oferi dragoste și căldură acestor copii cu CES.
„Pregătirea noastră de bază nu este una specifică acestor copii. Ei au nevoie de profesori de sprijin intineranți, logopezi, psihopedagogi și așa mai departe. Dar încercăm să facem față și să depunem un efort în plus, subtanțial, în cazul în care avem 2-3 sau chiar 4 copii cu CES în clasă. Dar pentru asta trebuie să fi dispus să primești cu dragoste și căldură pe acești copii, pentru că altfel clachezi în procesul de învățământ”, precizează Marian Voinescu, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială „Sfânta Maria”. Cadrele didactice remarcă faptul că este o creștere semnificată, în ultimii ani, a cazurilor de copii cu CES. Noua legislație din domeniul Educației precizează că în fiecare clasă nu trebuie să fie mai mult de trei copii cu CES și sa provină doar din circumscripția școlară arondată. Cu alte cuvinte, tot mai multe școli trebuie să depună eforturi pentru a deveni integratoare și capabile să ofere copiilor cu CES o șansă la educație și la o viață respectabilă, fără marginalizare.