Povestea de iubire a doi olandezi care s-au mutat în Transilvania, fermecaţi de locuri: „Totul este cum ar trebui să fie”
0Olandezii Ray şi Jenny Dorgelo şi-au lăsat ţara natală şi s-au mutat într-un sat din Bistriţa-Năsăud. Au făcut şi o nuntă, în purul stil românesc, ca acum 100 de ani, la o stână de la poalele Munţilor Călimani.
Ray şi Jenny Dorgelo au lăsat în urmă Olanda în luna aprilie a acestui an şi s-au mutat pentru început în Bistriţa. Mai apoi, au las drept cămin Ocniţa, un sat din Bistriţa-Năsăud.
Jenny are 31 de ani şi lucrează pe partea de comunicare cu Germania la o companie bistriţeană care produce materiale PVC. Ray este dresor de câini şi expert în comportament şi alimentaţie canină, colaborând atât cu persoane private, cât şi cu adăpostul public.
„L-am întâlnit pe Ray când am început un curs de ecologie şi viaţă în sălbăticie. Ray deja fusese în cadrul unui internship în România, pentru a lucra cu câinii de pază, în special cu ciobăneştii carpatini.
S-a îndrăgostit imediat şi a revenit în România de mai multe ori, începând alături de un coleg un proiect prin care se doreşte protejarea ursului brun. La un moment dat, m-a luat cu el în România şi am avut parte de aceeaşi experienţă: m-am îndrăgostit de aceste pământuri, de oameni, de tradiţii şi de câini! Avem şi lucrăm alături de ciobăneştii carpatini, care sunt, în opinia noastră cei mai buni câini“, vorbeşte Jenny despre primul ei contact cu România.
Doi dintre câinii cuplului, la joacă (Foto: Arhivă Personală)
La rândul său, Ray a venit prima oară în România în anul 2009, iar Jenny a început să-l urmeze de acum trei ani şi jumătate. Cei doi spun că, deşi au făcut pasul cel mare anul acesta, s-au decis să se mute în România încă de când au venit prima dată aici împreună.
„Ne place foarte mult aici. Credem că, în zonele naturale şi rurale, totul este cum ar trebui să fie. În păduri eco-sistemul este încă intact, satele şi oamenii nu au aşeptări mari, ci sunt fericiţi cu vieţile lor simple. Au tot ce le trebuie să supravieţuiească fără prea mulţi bani“, mai spune Jenny.
Ray nu s-a îndrăgostit doar de România, ci şi de ciobăneştii carpatini, pe care îi consideră cei mai buni pentru pază. Despre ciobăneşti carpatini, Jenny spune că sunt stabili, atletici, inteligenţi şi blânzi.
CASA BĂTRÂNEASCĂ DIN OCNIŢA
Cei doi trăiesc în Ocniţa de două luni, după ce au ajuns la concluzia că nu le place viaţa de oraş şi au renunţat la Bistriţa. Cuplul de olandezi a găsit o casă în Ocniţa, pe care proprietarul le-a „închiriat-o“ fără nicio pretenţie materială. Casa tradiţională este racordată la electricitate, însă nu are gaz sau apă. Zi de zi, olandezii merg în centrul satului pentru a lua apă dintr-o fântână publică. Companioni le sunt cinci câini: trei ciobăneşti carpatini, un ciobănesc belgian şi un chihuahua.
Întrebaţi de ce au ales tocmai Transilvania şi nu sudul ţării sau Moldova, Jenny ne explică fără prea multe cuvinte: „Aici este Transilvania, aici sunt Munţii Carpaţi, aici este sursa a tot ceea ce noi iubim“.
Prima întâlnire cu căsuţa simplă din Ocniţa nu a fost un şoc pentru Jenny, pentru că cei doi olandezi nu doar că ştiau la ce să se aştepte, ci chiar căutau acest stil de viaţă simplu, de la ţară. Mai mult, cei doi vor ca în viitor să locuiască într-o căsuţă izolată, situată în creierii munţilor, unde să nu aibă nici măcar electricitate. Acolo şi-ar dori să poată creşte oi, ciobăneşti carpatini şi să poată cultiva legume.
Cei doi trăiesc de câteva luni bune într-o casă bătrânească din satul Ocniţa (Foto: Arhivă Personală)
„Viaţa este mult mai simplă aici. Nu trebuie să ajungi la standarde înalte să te descurci. Oamenii sunt încă legaţi de rădăcini şi de natură. Revin la natură, este foarte important pentru mine, pentru noi, să avem parte de natură «după colţ». În Europa de Vest nu mai avem aşa ceva“, explică tânăra olandeză.
Jenny şi Ray şi-ar dori să amenajeze un astfel de loc de poveste în inima munţilor, unde străinii să facă cunoştinţă cu produsele tradiţionale româneşti, dar şi cu viaţa din România. În acest sens, cei doi nu exclud să acceseze fonduri europene.
VERIGHETE DIN LEMN
Tot anul acesta, cei doi au ales să se căsătorească. Cuplul nu a făcut o nuntă fastuoasă în Olanda, ci a ales o stână din Bistriţa-Năsăud, mai exact de la Dealul Negru, la poalele Munţilor Călimani. „Nunta a fost exact cum ne-am dorit, cu ciobăneşti carpatini. A fost micuţă şi privată, am avut doar 30 de invitaţi, jumătate dintre ei fiind din Olanda. A fost mâncare românească şi haine tradiţionale. Ne-am simţit fantastic şi ne-am distrat foarte tare. Ofiţerul de stare civilă ne-a spus că a fost în locuri diferite, dar niciodată la o stână pentru a căsători un cuplu de olandezi“, dezvăluie Jenny.
Până şi inelele celor doi au fost speciale, acesta fiind din lemn. Inelele au fost lucrate manual tot în România, de un clujean. Invitaţii din Olanda au avut parte de o experienţă unică. Acolo, la stână, cei doi au amenajat o masă, sub un cort, de unde nu au lipsit cozonacul, brânza, slănina, ceaunul şi grătarele. Toastul s-a făcut cu ţuică.
Părinţii celor doi au călcat pentru prima dată în România în luna iunie a acestui an, participarea la nuntă fiind practic a doua lor vizită. Nu i-a surprins alegerea de a face nunta în natură, considerând ceremonia „simplă, dar completă“. „Am avut norocul de a avea familii care au respectat decizia noastră. Părinţii mei mi-au spus, înainte să părăsesc Olanda, că o să le lipsesc, însă că, dacă eu sunt fericită, şi ei sunt fericiţi. Cred că au ştiut că suntem fericiţi aici, în România, şi s-au consolat cu gândul acesta“, încheie olandeza.
Vă mai recomandăm:
Cum a ajuns un român să fie ales primar în Germania