Năsăudul, „fabrica de academicieni a Ardealului”, cel mai mic oraş din Bistriţa-Năsăud
0Încă din cele mai vechi timpuri, năsăudenii au scris istorie, fie că a fost vorba despre luptele în care şi-au dat viaţa, fie de devotamentul cu care şi-au susţinut urmaşii în cele mai înalte şcoli din Europa. Aşa se face că Năsăudul, cel mai mic oraş din Bistriţa este considerată „fabrica de academicieni a Ardealului”.
Cel mai mic oraş din Bistriţa-Năsăud este tocmai localitatea care a făcut istorie de-a lungul timpului, fie prin curajul arătat de către grăniceri în lupte, fie cu performanţele culturale şi ştiinţifice ale celor care au urmat şcolile năsăudene. Potrivit recensământului din 2011, Năsăudul are puţin peste 10.000 de locuitori, cu 500 de locuitori mai puţini decât oraşul staţiune Sângeorz-Băi.
Primul document care menţionează localitatea Năsăud este emis în 1440 de către regina Elisabeta a Ungariei. Deşi se înceară colonizarea localităţii cu saşi după 1440, Năsăudul rămâne una dintre puţine aşezări româneşti din judeţ.
Începând din secolul al XVI-lea, Năsăudul devine un centru tot mai important pentru comunele de pe Valea Someşului. În secolul al XVIII-lea aici se înfiinţează Regimentul II românesc de graniţă şi este militarizată întreaga zonă, în total 44 de comune.
Întemeiat în anul 1762 din ordinul împărătesei Maria Tereza şi întregit mai apoi de fiul său Iosif al II-lea, regimentul năsăudean este ultima verigă din lanţul ce pornea de la Adriatică urmărind graniţa de sud-est a conglomeratului de ţări aflate sub dominaţia Austriei.
Grănicerii năsăudeni şi-au cerut libertatea încă de când zona a fost militarizată. Aceştia sunt declaraţi liberi de către Maria Tereza doi ani mai târziu, în 1764. Regimentul grăniceresc năsăudean a fost desfiinţat în 1851, iar foştii grăniceri deveneau ţărani liberi şi proprietari ai fondurilor grănicereşti.
Grănicerii au intrat în istorie graţie curajului de care au dat dovadă în luptele duse alături de armata austriacă. Printre acestea se numără lupta de la Troppau din 1779 cu prusienii, apărarea Branului împotriva turcilor din anul 1789 în cadrul războiului ruso-austro-turc, dar şi participarea alături de trupele regimentului I la campaniile Austriei împotriva lui Napoleon Bonaparte.
Urmaşii grănicerilor au studiat la şcoli renumite din Europa
Fondurile care au revenit grănicerilor după desfiinţarea regimentului au fost folosite pentru educaţia urmaşilor năsăudenilor care şi-au pierdut viaţa în lupte. Mai exact, fondurile au fost destinate acordării de burse celor mai studioşi dintre descendenţi ai grănicerilor pentru a urma şcoli renumite în străinătate.
De asemenea, tot grănicerii năsăudeni au pus bazele uneia dintre primele şcoli în limba română din Transilvania, în 1863. Aceasta era rezultatul unei învoiri încheiate de către cele 44 de comune grănicereşti. În ciuda faptului că erau primiţi toţi elevii de toate naţionalităţile, se stipula printr-un statut că limba de predare trebuie să fie româna.
Şcoala, care funcţionează şi astăzi împrumutând numele poetului George Coşbuc, a dat nu mai puţin de 17 academicieni din cei 21 care provin din Năsăud. Printre aceştia se numără George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Constantin Moisil sau Florian Porcius.
Vă mai recomandăm:
Cum l-au umilit grănicerii din Năsăud pe Napoleon, în bătălia de la Arcole. Ardelenii, la un pas de a schimba istoria: au fost aproape să-l ucidă pe Bonaparte
Un tânăr arhitect a oferit gratuit autorităţilor un plan perfect de refacere a centrului Năsăudului