Documente din 1944. Bistriţenii aveau interzis pe străzi după 21:00, iar aparatele de fotografiat şi radio trebuiau predate autorităţilor
0Câteva documente oficiale din anul 1944 scot în evidenţă măsurile luate de autorităţile bistriţene după data de 23 august. Un set de reguli obliga bistriţenii să-şi predea armele, aparatele de fotografiat şi chiar şi radiourile.
În toamna anului 1944 autorităţile locale din Bistriţa încearcă să îşi protejeze populaţia, dar şi să repare stricăciunile făcute de război. Potrivit unui document emis de autorităţile locale în 21 noiembrie 1944, drumurile din oraş au fost reparate de către bistriţeni ajutaţi de armata sovietică. Au fost refăcute, de asemenea, trei poduri.
În luna decembrie a anului 1944, autorităţile bistriţene veneau cu un set de reguli pentru locuitorii oraşului. Printre acestea se număra „camuflajul locuinţelor” pe timpul nopţii sau închiderea localurilor la ora 20:30.
„Circulaţia pe străzi între orele 21:00 şi 5:00 este admisibilă numai în caz de absolută nevoie. Fiecare persoană este datoare să poarte asupra sa legitimaţia eliberată de biroul populaţiei”, se mai precizează în documentul eliberat în 20 decembrie 1944.
Acelaşi document specifica faptul că armele, aparatele de radio şi cele de fotografiat trebuie predate la primărie sau poliţie. Era interzisă, de asemenea, „găzduirea, alimentarea sau tăinuirea soldaţilor germani sau unguri”.
Până şi transportul de mobilier, scule, unelte, maşini, cereale, băuturi sau furaje era interzis fără autoritzaţie.
Trei poduri au fost distruse în timpul războiului FOTO: preluare Laurenţiu Grec
La un an diferenţă, situaţia populaţiei nu părea să se fi îmbunătăţit cu mult, războiul lăsându-şi amprenta asupra fabricilor, asupra celor două mori şi asupra singurului garaj auto din micul burg săsesc. Potrivit unei evaluări, fabrica de bere a fost distrusă în proporţie de 75%, fabrica de spirt în proporţie de 65%, cea de tăbăcărie în proporţie de 60%, iar cea de cherestea în proporţie de 50%.
Fabrica de tăbăcărie (stânga imaginii), când era încă în picioare FOTO: preluare Laurenţiu Grec
Una dintre mori a fost distrusă în proporţie de 100%, iar alta de doar 80%. Garajul auto a fost distrus şi el în proporţie de 60%.
Centrala de energie a fost distrusă în proporţie de 85% clădirea şi 100% instalaţiile. Rezervoarele de apă din beton au fost distruse în proporţie de 85%. Afectate au fost abatorul, magaziile de cherestea şi două poduri. Pentru repararea lor a fost nevoie de 8,2 miliarde de lei.
„Aprovizionarea oraşului cu elemente de primă necesitate este sub toată critica. Nu este niciun fel de organizaţie pentru prevederea populaţiunii cu pâine, zahăr, untură, lemne şi petrol”, susţineau autorităţile locale într-un document de evaluare datat cu 19 iulie 1945.
Informaţii preluate din Revista Bistriţei XVI
Vă mai recomandăm:
Mărturii din ghetoul de lângă Bistriţa: „Trei-patru copii mureau pe zi. Bărbaţii erau bătuţi la tălpi şi testicule”
Bătuţi, lăsaţi fără apă, mâncare şi asistenţă medicală, aşa erau trataţi evreii internaţi la ferma Staboli, care era situată la doar câţiva kilometri de Bistriţa. Peste 6.000 de evrei din judeţ au fost internaţi în ghetou, parte din ei găsindu-şi sfârşitul din cauza condiţiilor vitrege.
Judecătorii bistriţeni au rămas uimiţi de cererea unei femei trecute bine de prima tinereţe, care solicita în instanţă daune morale în valoare de 100.000 de euro statului român pentru disconfortul creat de reţinerea de acum aproape 70 de ani în lagărele URSS a soţului său, acum decedat.