Colindul de Crăciun, obiceiul care nu moare. Ce semnifică, de fapt, colindatul din casă-n casă VIDEO

Obiceiul de a colinda s-a păstrat de sute de ani. Chiar dacă de-a lungul timpului a suferit modificări, încă se păstrează și azi. Copiii sunt primii care ies la colindat, însă adulții colindă toată noaptea.

În seara de Ajun, de cum se înserează, copiii încep să meargă la colindat. La țară, încă se mai adună cete de copii care pornesc dintr-un capăt al satului, după care bat din poartă în poartă pentru a vesti Nașterea Domnului.

Mai târziu, după ce s-a lăsat noaptea, încep să meargă și cetele de feciori prin sat, să colinde din casă-n casă. În general se duc la fiecare din grup, dar și la prietenii, cunoscuții din sat. 

Dacă cei mici erau răsplătiți cu cocuți, nuci sau mere, tinerii sunt serviți cu un pahar de pălincă și li se pun pe masă bucate alese precum cârnați, caltaboși, jumări etc, dar și un pahar de pălincă sau vin.

Obieciul de a colinda este doar unul dintre cele multe care s-au păstrat peste timp și, chiar dacă nu mai sunt respectate toate tradițiile, obiceiul continuă să fie viu.

Astăzi, copiii au uitat de cocuți, nuci și mere, „răsplata” lor fiind bani sau dulciuri din comerț. În ce-i privește pe adulți, în orașe, seara de Ajun a devenit o ocazie de a se vizita reciproc. Chiar și așa, spritul Crăciunului continuă ne adune împreună la una din cele mai mari sărbători din an, Nașterea Domnului.

Origini precreștine ale colindului

Despre originile acestui obicei sunt mai multe teorii. Una dinte ele indică legătura cu păstorii care l-au căutat pe Hristos. Se crede că termenul de „colinda” vine din latinescul „calendae”, derivat din verbul „calare”, care înseamnă „a vesti”, aceasta fiind, de fapt, conexiunea cu vestirea Nașterii Domnului. 

Însă unii istorici arată că aceste colinde ar fi precreștine. Se crede că au avut o funcție ritualică, având legătură cu începutul sau sfârșitul anului agrar, fiind de multe ori urări de fertilitate, belșug și roade bogate.

De asemenea, vechile colinde precreștine aveau rolul de a îndepărta spiritele rele, rol pe care îl mai au brondoșii din Maramureș, acei „draci” mascați și ornați cu multe clopote pe ei și pocnesc din bice. Pot fi văzuți în aceste zile pe străzile din Cavnic – Maramureș, iar zgomotul puternic produs de ei se crede că are roul de a îndepărta spiritele rele.

Credințele din bătrâni arată că primirea colindătorilor era foarte importantă, pentru asigura un an îmbelșugat și sănătate.

Vechi credințe de Crăciun

În vechiul sat maramureșean, credințele țineau loc de lege. O serie de astfel de credințe legate de seara de Crăciun sunt relatate de etnologul Pamfil Bilțiu în volumul II din Calendarul Popular.

Potrivit lui, „înainte de Crăciun, fiecare om dacă are ceva lucru sau bani dați în sat (împrumut, n.r.), merge să le ceară. Nu-i bine să ai lucru sau bani dați în sat. ”

De asemenea, în noaptea de Crăciun „nu să potolește loampa, nici focu nu are voie să se stingă. Nu să-ncuie porțile.” Dacă focul sau lampa se potolesc, este un semn rău și adduce nenorociri.

„În sara de Crăciun și dimineața nu-i bine să-ți intre prima dată în casă femeie c-aduce sărăcie”, mai arată etnologul în volumul său.

Stolnicul, acea pâine mare, care se face doar o dată pe an, trebuia să fie pusă pe masa țăranului în seara de Crăciun. „Înca din seara de Crăciun se pune pe masă o pâine pregătită special, numită stolnic, o pâine rotundă, ornamentată cu motive florale și geometrice. Sub stolnic se pune otavă și este lăsat să stea așa, până în dimineața de Anul Nou, când este tăiat și îmbucă fiecare din ea, dar mai ales, se dă la animale împreună cu otava”, explică etnologul Corina Isabella Csiszar, Memoria Ethnologica nr, 18-19.