Regele Charles al III-lea și moștenirea cavalerească din spațiul românesc. Analiza unui istoric român

Istoricul arădean Antoniu Martin a analizat pentru „Adevărul” relația cu România a Regelui Charles al III-lea și moștenirea cavalerească din spațiul românesc. Istoricul a explicat și chestiunea Ordinului Dragonului.

Antoniu Martin spune că o posibilă variantă de transmitere a moștenirii inițiatice a Ordinului Dragonului în casa regală britanică a fost calea genealogică.

Există versiuni genealogice care fac legătura între voievodul muntean Vlad Dracul – tatăl lui Vlad Țepeș - și actualul rege Charles al III-lea. Fără a intra în prea multe detalii de ordin biografic – nici izvoarele istorice nu sunt prea ofertante în acest sens – se poate stabili filiația nobilului transilvan Gașpar Kendeffy din urmașii direcți ai lui Vlad Țepeș - Vlad Țepeluș și Mihnea cel Rău.

„Trei generații mai târziu, din căsătoria lui Laszlo Rhedey de Kis-Rhede cu Agnes Inczedy de Nagy Varad s-a născut Claudia Rhedey, strămoașa regelui Charles al III-lea. Claudia Rhedey, născută în 1812, la Sângeorgiu de Pădure, a fost stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii”, spune Antoniu Martin.

Vlad Dracul a fost investit în ordin în anul 1431 la Nurnberg

Istoricul arădean mai adaugă că un aspect mai puțin cunoscut despre Ordinul Dragonului este acela că și-a deschis porțile și pentru nobilii de confesiune ortodoxă. Unul dintre aceștia a fost Vlad Dracul, domn al Țării Românești. Sunt informații potrivit cărora Vlad Dracul a fost investit în ordin în anul 1431 la Nurnberg, chiar de fondatorul Sigismund de Luxemburg. Există și o ipoteză conform căreia originile acestei confrerii ar fi sârbești, prin despotul Ștefan Lazarevici, care ar fi preluat tradiția unei mai vechi frății de arme a nobililor sârbi. Relațiile foarte apropiate dintre despoții sârbi și domnitorii munteni – înrudirile numeroase – se explică probabil și prin apartenența la această societate misterioasă.

„Simbolul Ordinului Dragonului «Ouroborous», se regăsește secole la rând ca expresia puterii în stemele familiilor domnitoare ale Transilvaniei – ale voievozilor și principilor precum Bathory, Bethlen sau Bocskai. Interesul principelui Gabriel Bethlen pentru alchimie și rozicrucialism poate fi explicat și prin apartenența sa la Ordinul Dragonului. Vedem că există încă la nivelul mediilor aristocratice europene un interes semnificativ pentru recuperarea unor astfel de tradiții cavalerești și inițiatice, iar demersul regelui Charles al III-lea se circumscrie într-o manieră edificatoare în acesta”, mai adaugă Antoniu Martin.