Vot util, strategic sau emoțional? Dilema bucureștenilor în fața urnei

Campania pentru Primăria Capitalei a evidențiat trei tipuri de vot aflate în competiție: votul util, folosit ca mecanism de apărare; votul strategic, adoptat ca decizie calculată; și votul emoțional, exprimat ca gest de independență personală. Pe Reddit r/Romania, s-a creat o adevărată dezbatere care a pornit de la întrebarea dacă „votul idealist” mai are sens când sistemul favorizează candidatul cu cea mai mare masă critică. Întrebarea pe care și-o pun mulți este: alegi ca să influențezi rezultatul sau alegi ca să rămâi fidel propriei opțiuni?

„Alegerile pentru Primăria Capitalei pun față în față două impulsuri fundamentale: votul util, născut din calcul strategic și votul emoțional, rezultat al instinctului, identității sau nemulțumirii. Între aceste două tensiuni se joacă nu doar rezultatul alegerilor, ci și redesenarea geometriei politice a Bucureștiului”, declară pentru „Adevărul” Cristian Roșu, analist politic.

Într-o competiție aglomerată, votul util devine unealta rațiunii: alegătorul nu mai întreabă „cine îmi place?”, ci „cine poate învinge?”. Este o opțiune defensivă, dar eficientă, folosită pentru a bloca un contracandidat indezirabil sau pentru a susține direcția cea mai viabilă. „Pe dreapta, miza reală este între Ciprian Ciucu și Cătălin Drulă. Ana Ciceală și Vlad Gheorghe adaugă credibilitate de nișă, dar risipesc masa critică necesară unui duel real cu PSD. Fără un semnal clar privind „cine are traseul scurt spre victorie”, votul reformist (dacă rămâne emoțional) își sabotează propria șansă. De aceea, atât Drulă cât și Ciucu invocă explicit ideea votului util”, explică el.

Conform spuselor sale, pe stânga, Daniel Băluță exploatează o tendință tot mai clară a electoratului urban: răsplata pentru execuție. În tur unic, adaugă acesta, mașinăria bate carisma, iar independenți precum Eugen Teodorovici generează doar abraziune la margine, nu fisură în centrul de putere. „În registrul suveranist, Anca Alexandrescu (AUR) și Makaveli capitalizează frustrarea socială și împing teme pe agenda zilei. Rămâne de văzut dacă pot converti acest val emoțional într-o rețea electorală solidă. Chiar și așa, câteva procente redirecționate pot răsturna aritmetica finală”, completează Cristian Roșu.

Ce spune internetul

Pe Reddit, r/Romania, mulți utilizatori văd în chemarea la vot util un semn al slăbiciunii politice, nu al maturității electorale. Un utilizator argumentează că „e super important, pentru că îi trezește pe politicieni și îi învață că mai trebuie să facă și campanie, mai trebuie să și câștige voturi, nu doar să pretindă să fie votați doar în baza faptului că nu sunt PSDNL. De asta a pierdut Clătite în S1… În loc să tragă o lecție din asta, s-a înverșunat în retorica cu «REPER nu trebuia să aibă candidat, ne-au furat voturile».”

Pentru alegătorii dezamăgiți de vechile partide, votul util pare o formă de capitulare. „Pentru că e o strategie falimentară să ignori oamenii noi de frica celor vechi… Dar e important să nu stagnăm și să rămânem blocați între aceleași 4 opțiuni.”

Mai direct, un utilizator recunoaște că ideea conform căreia trebuie „să votezi ca să nu iasă altcineva” a devenit „obosită”: „Dacă iese Baluță sau Alexandreasca este de rău, dar cumva m-am săturat să votez doar ca să nu iasă un rău. Vedem, câștigă cel care are mai multe voturi. Asta e democrația.”

USR și criza internă

Unul dintre cele mai consistente comentarii privește USR. Criticile merg de la lipsa de strategie, la incapacitatea de a negocia când se afla la guvernare. Un utilizator sintetizează: „Drulă avea timp de când a ieșit Nicușor președinte să negocieze politic sau să forțeze alegerile în două tururi. Nu au facut asta… Au fost la guvernare cu PNL în 2020 și nu au facut nimic.” Alt comentator atacă inflexibilitatea internă: „USR s-a aratat inflexibil intern, au dat afară orice voce critică la deciziile grupului Ghinea-Barna-Drulă. Nu sunt dispuși la nici un compromis cu alte partide.”

Unii merg și mai departe, vorbind despre prăbușirea capacității de mobilizare a partidului: „Schimbări importante dar mici, irelevante în ansamblu și care vor fi răsturnate imediat ce USR va fi alungat de la guvernare… Tot ce face acum sunt schimbări cosmetice.”

SENS, votul emoțional și noua fractură din electorat

SENS apare în discuție ca termen de comparație. Sugestia generală este că partidul crește prin critică, nu prin construcție. De exemplu, cineva scrie că: „Susținătorii SENS votează emoțional. Fix cum se uită suveraniștii pe TikTok așa se uită și ei pe YouTube și cred ca înțeleg mai bine economia deși nu au citit vreodată o carte de filozofie economică… Sens a știut să crească doar prin campanie negativă asupra USR și REPER.”

Alții resping total ideea că SENS poate produce o schimbare reală: „USR nu are nicio șansă vreodată să obțină majoritate în România… Nici SENS nu are, poate chiar mai puțin. Dar e important să nu stagnăm și să rămânem blocați între aceleași opțiuni.”

Cine poate câștiga cu adevărat Bucureștiul?

Chiar și discuția despre Drulă este una pragmatică în online: „Drulă nu are șanse… nu are reușite administrative care să fi impactat viața bucureștenilor.” Pe celălalt front, Ciucu e văzut drept candidatul cu cea mai solidă infrastructură, iar Băluță drept cel care capitalizează „execuția”, nu discursul.

Un utilizator pune problema în termeni de istorie recentă a Capitalei: „ND a avut succes pentru ca a venit cu tema anticorupției… Ciceala nu e acolo, nu are capacitatea lui ND de a fi alternativa acceptabilă pentru votanți din mai multe zone… Drulă și Ciucu sunt ambii peste oricare dintre candidații din 2012 sau 2016.”

Votul ca alegere morală sau votul ca strategie?

De aici revine, de fapt, întrebarea centrală: votezi ca să exprimi ce simți sau votezi ca să influențezi rezultatul?

Cristian Roșu închide discuția în termeni clari: „Alegătorul trebuie să decidă dacă vrea să influențeze realitatea sau doar să o comenteze. Ambele tipuri de vot: și cel strategic, și cel emoțional sunt legitime. Dar doar unul va conta în noaptea alegerilor. Și totuși, alegerea nu e între rațiune și emoție, ci între automulțumire și risc, între tactica pe termen scurt și viziunea pe termen lung.”

Amintim că, perioada de depunere a candidaturilor s-a încheiat ieri, 17 noiembrie. În total, au fost depuse 12 candidaturi pentru Primăria Capitalei, lista finală incluzând atât numele anunțate public în ultimele săptămâni, cât și câteva apariții-surpriză. Unii dintre candidați au transformat momentul în spectacol, atrăgând atenția în fața Biroului Electoral Municipal. Mai precis, printre cei înscriși se află și Gheorghe Nețoiu, care s-a prezentat cu taraf și muzicanți, scena fiind completată de interpretări de melodii patriotice și de petrecere. La fața locului a fost prezent și Eugen Orlando Teodorovici, venit să își depună propriile acte de candidatură.

Lista finală a celor care s-au înscris până la închiderea termenului este următoarea: Drulă Cătălin, Zidaru Virgil Alexandru, Ciprian Ciucu, Alexandrescu-Anca-Nicoleta, Băluță-Daniel, Burcea-I-George-Valentin, Floarea-Liviu-Gheorghe, Teodorovici Eugen Orlando, Trifu Dănuț Angelo, Dan Cristian Popescu, Nețoiu Gheorghe și Mihai Ioan Lască.

În ultima zi de depuneri și-au înregistrat candidatura și Ana Ciceală, din partea SENS–URS, respectiv candidatul independent Vlad Gheorghe.