Sunetul traumei: ce faci când muzica trezește amintiri dureroase. „Nu puteam să scap de melodia asta”

Mulți oameni au impulsul de a evita muzica ce le aduce la suprafață traume din trecut, dar specialiștii consideră că există o soluție și mai bună.

Marile hituri trezesc de multe ori amintiri și senzații dintre cele mai diverse, unele plăcute, dar altele deloc. Problema este când unele piese nu fac decât să evoce amintiri neplăcute, așa cum este cazul lui Bonnie, despre care scrie The Guardian.

Atunci când Bonnie aude primele acorduri din Bitter Sweet Symphony de la The Verve, este transportată înapoi în anul 1997. Dar nu este vorba despre o amintire fericită; ci despre durerea resimțită când, în drum spre casă de la școală, l-a văzut pe șerif schimbând încuietoarea de la ușa locuinței.

Adolescentă pe atunci, Bonnie și familia ei urmau să fie evacuați. Iar piesa celor de la The Verve se auzea peste tot.

„Era un mare hit la vremea respectivă și părea că se difuzează constant – în fast-fooduri, în centre comerciale, la radio, în mașină. Nu puteam să scap de melodia asta,” spune ea.

Până în ziua de azi, Bonnie, în vârstă de 46 de ani, care locuiește în Canberra, Australia, spune că schimbă postul de radio sau părăsește locul în care piesa se aude, pentru a o evita. „Versurile melodiei descriau prea bine situația noastră”, explică ea.

De ce evităm să ascultăm anumite piese

Într-adevăr, mulți oameni evită anumite melodii pentru că sunt legate de amintiri ale unor evenimente supărătoare sau, dimpotrivă, odinioară plăcute, dar acum dureroase de rememorat.

Pentru Matt, 52 de ani, inginer din nordul Angliei, întreaga discografie a lui Neil Diamond a devenit de evitat, după ce o fostă parteneră – mare admiratoare a artistului – i-a mărturisit că mințise în legătură cu natura relației avute cu un coleg de serviciu.

„Ne plăceau petrecerile în bucătărie, vinerea seara. Ascultam de toate, dar de obicei Neil Diamond era nelipsit,” spune Matt, adăugând că fosta lui parteneră fusese la mai multe concerte ale cântărețului, inclusiv la unul cu șeful ei, înainte de a-l cunoaște pe Matt.

Femeia insistase că acel coleg fusese doar un prieten. Dar, după trei ani de relație cu Matt, i-a mărturisit că avusese o aventură cu șeful său pe când era căsătorită cu fostul soț – și că încă avea sentimente pentru acel coleg.

Acum, spune Matt, când o piesă de-a lui Neil Diamond se aude la radio, trebuie să schimbe melodia. „Dacă intru în pubul meu obișnuit și e la tonomat, mă duc în cealaltă cameră sau ies afară,” spune el.

Relația dintre muzică și amintiri este strâns legată de emoții

Potrivit lui Ilja Salakka, cercetător doctorand la Universitatea din Helsinki, relația dintre muzică și amintiri este strâns legată de emoții.

„Emoțiile joacă un rol-cheie în formarea amintirilor de lungă durată, iar cum muzica poate evoca emoții puternice, este probabil ca ea să intensifice memoria asociată unui eveniment. Desigur, funcționează și invers: un eveniment emoțional poate întări amintirea unei situații în care muzica era prezentă”, spune el.

Dr. Stephanie Leal, cercetătoare postdoctorală la Universitatea din California, Berkeley, spune că atunci când muzica evocă emoții intense sau este asociată cu o experiență emoțională, poate fi greu de spus ce anume declanșează emoțiile care fixează amintirea. „Tipul de reacție emoțională poate influența mult ceea ce păstrăm în memorie,” explică ea.

Într-un studiu, Leal și colegii ei au descoperit că, atunci când oamenii ascultau muzică ce provoca fie emoții foarte intense, fie foarte slabe, își aminteau mai bine esența unui eveniment, în timp ce detaliile erau reținute mai bine când reacția emoțională era moderată.

Ce spun experții

Salakka adaugă că, de obicei, muzica ce evocă cele mai multe amintiri provine din adolescență sau din prima tinerețe a ascultătorului.

„Majoritatea amintirilor legate de muzică tind să fie pozitive,” mai spune el. Dar nu este întotdeauna așa. „Amintirile pozitive asociate muzicii sunt adesea generale, în timp ce cele negative tind să fie legate de evenimente foarte specifice.”

Totuși, așa cum arată experiența lui Matt, emoțiile atașate unei melodii – și amintirea asociată – se pot schimba. „Acum, ea declanșează amintiri negative, pentru că stârnește emoții noi care nu existau la început,” spune Leal.

Deși acest lucru pare un motiv întemeiat să eviți o melodie, ar putea reprezenta și un motiv de speranță. Deși cercetările în domeniu sunt încă limitate, experții spun că reascultarea unei piese dureroase în contexte noi, fericite, ar putea duce la reabilitarea acesteia.

„Dacă asocierea este extrem de negativă, poate că nu vei reuși niciodată să treci peste. Dar o metodă de încercat este să o asociezi cu evenimente noi, care îți aduc bucurie – și să speri că asta va învinge și va reconecta creierul la o asociere diferită”, mai spune Leal.

Profesoara Renee Timmers, de la Universitatea din Sheffield, adaugă că aceste noi asocieri trebuie să implice emoții puternice, să aibă loc ideal într-un context social și să fie cu adevărat semnificative.

Totuși, Timmers propune și o altă abordare posibilă. „În loc să vezi muzica ca pe ceva de care nu poți scăpa și să te simți victima ei, te poți implica activ,” spune ea, adăugând că asta ar putea însemna să fredonezi sau chiar să improvizezi pe baza melodiei.

„Astfel, muzica devine un element activ cu care interacționezi – în loc să fie doar o amintire”, punctează profesoara Renee Timmers.