Situația critică de la Paltinu scoate la iveală un pericol ignorat: barajele vechi ale României pot deveni o bombă cu ceas

Un profesor universitar de fizică crede  că România are nevoie urgentă de reguli clare şi obligatorii pentru golirea controlată a barajelor, în contextul crizei apei din Prahova.

Profesorul Silviu Gurlui de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași cere reguli clare și obligatorii pentru golirea controlată a barajelor, incluzând viteze maxime admise și opriri tehnice.

De asemenea, el solicită cercetări periodice și reale (nu doar inspecții vizuale) pentru barajele vechi, care să includă scanări de microfisuri, monitorizare, modele numerice moderne și un program național de mentenanță și siguranță, ce ar trebui să evalueze structura, scenariile de risc și elasticitatea betonului îmbătrânit.  

„Problema este că suntem deja pe o pantă periculoasă. Investiţiile în România lipsesc de zeci de ani. Sunt operaţii necesare de mentenanţă, de modernizare, de investiţii reale. Din ceea ce se observă, s-a făcut doar atât cât să nu se observe nimic! Iar în aceste zile culegem roadele. Instalaţii vechi, vane etc care nu mai răspund condiţiilor tehnice de proiectare, sunt îmbătrânite şi vulnerabile.

Albiile râurilor sunt afectate de excavări suspecte, de industrii ale construcţiilor care par să facă modificări abuzive. Defrişări, soluri neîntreţinute, intervenţii fără fundament ştiinţific — toate acestea duc la aluviuni majore, cu o compoziţie chimică potenţial modificată, care schimbă consistenţa sedimentaţiei, flora acvatică şi întreg echilibrul ecosistemelor”, afirmă fizicianul Silviu Gurlui.

„La barajele din beton în arc, vechi de peste 50–60 de ani, orice golire ar afecta echilibrul forţelor interne”

În opinia acestuia, golirea barajelor Vidraru şi Paltinu trebuia făcută „controlat, în termene clare, cu monitorizare ştiinţifică permanentă şi cu scenarii tehnice bine definite”.

„La barajele din beton în arc, vechi de peste 50–60 de ani, orice golire afecta echilibrul forţelor interne, regimul de umiditate, temperatură (lipsa apei aduce diferenţe termice, gradienţi termici) deformaţiile structurale şi modul în care materialele îmbătrânite reacţionează. Din acest motiv, se face monitorizare riguroasă.

Lipsa apei poate produce modificări vizibile şi invizibile: dispar presiunile hidrostatice care menţineau barajul în regim stabil; apar tensiuni inverse, care pot determina o arcuire elastică spre amonte; schimbările de umiditate şi temperatură afectează betonul şi rosturile; se activează microfisuri care, în timp, pot deveni fisuri reale”, explică fizicianul.

În plus, mai susţine acesta, orice intervenţie de decolmatare trebuie făcută cu prudenţă, aşa încât să nu fie destabilizate fundaţiile, să nu fie alterat regimul de sprijin lateral, să fie analizate efectele asupra versanţilor şi cuvetei lacului şi să existe instrumentaţie activă: pendule, piezometre, senzori de deplasare.

„Dar realitatea este că barajele nu mai sunt cele proiectate în anii ’60–’70: elasticitatea betonului şi a oţelului din armături s-a modificat, structura are alte proprietăţi decât în proiect, vechimea de peste jumătate de secol schimbă modul în care reacţionează la golire, la variaţii de temperatură, la cicluri succesive de umplere–golire”, mai spune Silviu Gurlui.

Barajul Paltinu este un baraj de beton în arc, de 108 metri înălţime, construit pe valea râului Doftana, din judeţul Prahova, dat în funcţiune în anul 1971, după cinci ani de lucrări.

Peste 107.000 de oameni sunt afectaţi de lipsa apei potabile, dar şi instituţii, şcoli şi unităţi sanitare.

Amintim că premierul Ilie Bolojan a declarat joi, 4  decembrie, la Viena, cu privire la criza apei potabile din Dâmboviţa şi Prahova, că se lucrează la soluţii, în aşa fel încât, până luni, consumatorii din zonă să poată beneficia de apă. Șeful Guvernului a subliniat că responsabilii pentru actuala situație vor fi trași la răspundere.