Video Sfântul Ioan de la Prislop, pomenit la mănăstire. Legende stranii despre călugărul lui Mihai Viteazul
0Vineri a fost zi de sărbătoare la mănăstirea Prislop din Hunedoara, unde a fost pomenit Sfântul Ioan de la Prislop, călugărul care a trăit într-o grotă a mănăstirii, canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
A fost sărbătoare, vineri, 13 septembrie, la mănăstirea Prislop din Hunedoara, un loc legendar căutat de numeroși pelerini care vin la mormântul călugărului Arsenie Boca. Fostul stareț al mănăstirii a fost canonizat recent de Biserica Ortodoxă Română, însă nu este singurul duhovnic declarat sfânt, care a trăit la mănăstire.
În 13 sptembrie este pomenit Sfântul Ioan de la Prislop, un călugăr care a trăit aici în urmă cu patru secole, devenit personaj legendar al așezării din Țara Hațegului. La hramul mănăstirii, slujba a fost ținută de preotul Gherontie Hunedoreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei.
„El a vorbit despre rugăciunea inimii, arma permanentă a monahilor împotriva ispitelor, care poate fi rostită și de mireni, ca metodă de păstrare a legăturii neîntrerupte cu Dumnezeu. De asemenea, Preasfinția Sa a amintit de folosirea metanierului, care ajută mintea se adune și să rămână concentrată la rugăciune”, transmite Episcopia Devei și Hunedoarei.
Episcopul Devei și Hunedoarei a ținut o slujbă de pomenire la biserica Hațeg, care îl are și ea ca ocrotitor pe Ioan de la Prislop
„În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Episcop Nestor, vorbind despre viața Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop, a explicat că nevoințele monahilor, și mai ales ale pustnicilor, presupun lepădare de sine și asumarea multor suferințe, dar nădejdea mântuirii însuflețește sufletul căutător de Dumnezeu”, a informat Episcopia Devei și Hunedoarei.
Cine a fost Ioan de la Prislop
Călugărul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1993. A trăit în urmă cu patru secole, într-o chilie pe care ar fi dăltuit-o în stâncă , în apropierea bisericii medievale și la vreo sută de metri de locul de veci al lui Arsenie Boca.
Grota era cunoscută în trecut drept „casa sfântului”, iar călugărul ar fi murit aici, după ce vânătorii l-ar fi confundat cu un animal sălbatic.
„Spune tradiţia populară că, pe când îşi făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălat al prăpastiei l-au împuşcat”, arăta istoricul Mircea Păcurariu, autorul cărţii "Sfinţi Români".
O altă legendă spune Ioan era un tânăr din satul Silvaș, învecinat mănăstirii, care părăsise satul împreună cu fata de care se îndrăgostise, iar cei doi s-au refugiat în vechea chilie a călugărilor de la Prislop.
Acolo ar fi murit iubita acestuia și tot acolo, pe mormântul ei aflat pe malul pârâului, la poalele grotei, a fost găsit mort și Ioan. Localnicii îl considerau pe tânărul devenit pustnic, drept făcător de minuni și de atunci i-au spus chiliei „casa sfântului”.
„Tradiţia ne vorbeşte de un călugăr cu numele Ioan care a dus o viaţă sfântă, stând în peştera săpată în piatră, ce se află şi acum în coasta dealului deasupra mănăstirii. După moartea lui, auzindu-i de veste, ar fi venit cei din Ţara românească şi i-au dus trupul, rămânând la Silvaş numai un deget. Până azi locuitorilor din Silvaşul de sus nu le place să li se vorbească de vinderea sfântului. Degetul arătător se păstrază în biserica din Sânpetru (video) lângă Haţeg”, informa ziarul Adevărul, în 1928.
Ioan de la Prislop și Mihai Viteazul
La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, mănăstirea Prislop, condusă de acest călugăr, ar fi trecut printr-o perioadă înfloritoare. Devenise cel mai faimos așezământ monahal din Transilvania și un centru de cultură bisericească.
Aici funcționa o școală bisericească, pentru tinerii care urmau să fie pregătiți ca preoți și cântăreți bisericești. De asemenea, se copiau cărți religioase și erau aduse volume bisericești din Muntenia și Moldova. De la Ioan de la Prislop s-ar fi păstrat una dintre cele mai vechi scrisori românești din Ardeal, arătau unii istorici.
Mănăstirea fusese refăcută lî a doua parte a secolului al XVI-lea, cu sprijinul domniței Zamfira (Saphira), fiica voievodului muntean Moise, stabilită în Ardeal. O legendă spune că domniţa s-a vindecat, bând din apa izvorului care trece prin curtea mănăstirii.
Atunci a decis să ridice biserica, pe care a împodobit-o cu odoare şi mai apoi, a înfiinţat în apropiere şcoala de cânăreţi bisericeşti. Mormântul ei a fost descoperit în secolul al XIX-lea, în biserica medievală.
Ioan de la Prislop, conducătorul mănăstirii din vremea Zamfirei, devenise episcop al românilor din Ardeal, iar în anul 1599 fusese adus de Mihai Viteazul la Alba Iulia și instalat la conducerea „mitropoliei” românilor pe care o înființase domnitorul muntean, cu acordul principelui Sigismund Bathory.
„În 20 Martie 1585 voievodul Ardealului Sigismund Báthory numește pe Ioan de la Prislop (lângă Silvaș, Țara Hațegului) episcop peste toate bisericile românești din Ardeal și părțile ungurești, afară de bisericile peste care era arhiereu un episcop cu numele Spiridon. Celalalt arhiereu ardelean, Spiridon, era tot atunci episcop peste comitatele Turda, Cluj, Dobâca, Solnocul din lăuntru și Crasna. Ioan de la Prislop era episcop românesc al Ardealului și părților ungurești și atunci, când Mihaiu Viteazul întră în Alba-Iulia la 1599, căci Mihaiu i-a dăruit o cârjă arhierească, pe care era scris și numele episcopului și al dăruitorului. Această cârje s-a păstrat în Blaj până în 1848”, informa teologul Augustin Bunea, în 1905, în ziarul Unirea, din 1906.
În cinstea lui, mănăstirea Prislop își are hramul la 13 septembrie, iar în trecut mii de oameni participau la slujbele în care acesta era omagiat.