Locul de veci, o alegere dificilă. ÎPS Calinic: „Într-o criptă, vara, trupul fierbe în suc propriu”

Pe măsură ce înaintează în vârstă sau când bolile îl macină, omul ajunge, inevitabil, să se gândească și la locul de veci. Alegerea între țărână, criptă și cavou, pentru înmormântare, e o provocare.

Cea mai ieftină dintre variante, deși costisitoare și ea, este țărâna, însă puțini dintre cei care-și pregătesc din timp ultimul drum o iau în calcul.

„Unul dintre lucrurile care supără cel mai mult pe bieţii oameni este locul de veci din cimitir. Nici nu te naşti bine că, precum faraonii, te şi gândeşti la mormânt. Este un lucru normal să te naşti din mila Domnului şi este un lucru şi mai normal să-ţi aşezi locul cel din urmă”, spune ÎPS Calinic. 

„Propuneam să ne înmormântăm şi în picioare”

Arhiepiscopul de Argeș și Muscel explică și de ce rostuirea unui loc de veci este o problemă pentru mulți și cum se dă bătălia alegerii între opțiuni.

„Construirea cavourilor este mai veche. Aşa făceau păgânii. Îşi «înveşniceau» numele şi după moarte. Caz tipic, faraonii. Nu mai înşiruim şi pe alţi dezaxaţi ai timpurilor care, pentru o mână de ţărână, au construit palate uriaşe, în viaţă, iar după moarte, morminte înfiorător de scumpe, şi unele hidoase la vedere. Mai în glumă, mai în serios, propuneam să ne înmormântăm şi în picioare. Lasă că alţii s-au aşezat pe tronuri. Adică domni pe scaun şi după moarte. Faraonilor nu le-a venit în minte una ca asta”, mai spune Calinic Argeșeanul.

„Fără mofturi şi fără găteli şi alte garderobe”

Înaltul ierarh face apel la învățăturile bisericești și-i îndeamnă că „din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge, iar sufletul pleacă în sânul Celui care ni l-a dat o vreme aici pe pământ”. Este, de fapt, un argument împotriva construcțiilor din beton de care sunt pline cimitirele.

„Să stai pus într-o criptă, pe două sau trei nivele, încă e periculos, mai ales dacă nu-s etanşe plăcile şi cripta este prea în afară, cum se mai poartă moda. Aşa gândesc unii şi alţii până într-o zi când se luminează la cap. După rânduiala biblică, patristică şi după tradiţia noastră românească, ortodoxă curată, la sfârşitul vieţii, ca adormiţi în Domnul, trebuie să mergem de unde am fost luaţi la începuturi, când ne-a zidit Dumnezeu din ţărână, mama noastră. Fără mofturi şi fără găteli şi alte garderobe. Simplu, aproape cum ne-am născut”, mai arată arhiepiscopul de Argeș.

Am văzut astfel de „răcituri”

Înaltul ierarh, deja celebru pentru vorbele sale pline de tâlc , explică și mai pragmatic, pe înțelesul tuturor la ce ar trebui să se gândească fiecare creștin ortodox care își caută un loc de veci.

„Când eşti pus într-o criptă, la suprafaţă, vara, când este caniculă, trupul fierbe în suc propriu. Când este iarnă, îngheaţă, tot în suc propriu. Am văzut la Cernica, în cripte de suprafaţă, astfel de «răcituri», cum mai sunt numite de către unii şi alţii. Ştiu ei ceva. Nu vorbesc aiurea. Iar cei care aud, să nu se supere. Oricum, este oribil să vezi asemenea imagini”, mai spune  ierarhul de la Curtea de Argeș.

Toate aceste învățăminte sunt rânduri din volumul său „Toată vremea-și are vreme”, publicat la Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.

Tradiție versus învățătură creștină

Amintim că, recent, Cornelius Stoica, absolvent al Facultății de Teologie și absolvent al programului de Masterat Comunicare și Comuniune Eclezială în Spațiul Eclezial Ortodox, a stârnit, pe Facebook, un val de controverse cu o postare despre înmormântări, în care spune că omul ține mai mult la o tradiție decât la învățătura creștină.

Realitatea este că manifestările populare tradiţionale legate de „marea trecere” sunt extrem de bogate la români şi printre cele mai bine păstrate obiceiuri.