Studiu. Virusul SARS-CoV-2 poate persista în plămâni până la doi ani

Virusul Sars-CoV-2 poate persista în plămâni până la 18 luni după infectare, potrivit unei noi cercetări. 

Un studiu realizat de Institutul Pasteur, în colaborare cu un alt institut public francez, pe celule pulmonare de la animale, arată că virusul SARS-CoV-2 se găsește în plămânii anumitor persoane timp de până la 18 luni după infectare.

La una până la două săptămâni după contractarea COVID, virusul SARS-CoV-2 devine în general nedetectabil în tractul respirator superior.

Mai mult decât atât, cercetarea publicată în revista Nature Immunology, sugerează că persistența sa pare să fie legată de un eșec al imunității înnăscute, prima linie de apărare împotriva agenților patogeni. 

Rezervoare virale 

Este deja cunoscut că unii agenți patogeni persistă în organism într-un mod discret și nedetectabil după ce au provocat o infecție, aceștia rămân în ceea ce se numește "rezervoare virale", potrivit oamenilor de știință. 

Este și cazul virusului HIV, care rămâne latent în anumite celule imunitare și se poate reactiva oricând, dar poate fi vorba și de virusului SARS-CoV-2, care provoacă COVID-19.  

„Am observat că inflamația a persistat pentru perioade lungi de timp la primatele care au fost infectate cu SARS-CoV-2. Prin urmare, am suspectat că aceasta s-ar putea datora prezenței virusului în organism", a declarat Michaela Muller-Trutwin, șefa Unității HIV, inflamație și persistență din cadrul Institutului Pasteur. 

Oamenii de știință din Franța au analizat probe biologice de la animale care fuseseră infectate cu virusul. 

Rezultatele inițiale ale studiului indică faptul că virusurile au fost găsite în plămânii unor persoane la șase până la 18 luni după infectare, chiar dacă virusul era nedetectabil în tractul respirator superior sau în sânge. 

Se pare că tulpina Omicron lasă în organism o cantitate mai mică de virus persistent în plămâni decât lasă tulpina  originală SARS-CoV-2. 

„Am fost foarte surprinși să găsim virusuri în anumite celule imunitare - macrofagele alveolare - după o perioadă atât de lungă și când testele PCR obișnuite erau negative. (...) Mai mult, am cultivat acești viruși și am putut observa, cu ajutorul instrumentelor pe care le-am dezvoltat pentru a studia HIV, că aceștia erau încă capabili să se reproducă", a declarat Nicolas Huot, primul autor al studiului și cercetător în cadrul Unității HIV, inflamație și persistență a Institutului Pasteur. 

Rolul celulelor Natural Killer 

De altfel, cercetătorii au studiat și celulele „Natural Killer”, responsabile de imunitate. 

„Răspunsul celular al imunității înnăscute, care este prima linie de apărare a organismului, a fost puțin studiat până acum în cazul infecțiilor cu SARS-CoV-2. Cu toate acestea, se știe de mult timp că celulele Natural Killer joacă un rol important în controlul infecțiilor virale", a declarat Muller-Trutwin  

Potrivit studiului, în cazul unor animale,  macrofagele infectate cu SARS-CoV-2 devin rezistente la distrugerea de către celulele Natural Killer, în timp ce la altele, celulele Natural Killer adaptive sunt capabile să se ajusteze la infecție și să distrugă celulele rezistente, în acest caz macrofagele. 

 Așa se poate explica prezența rezervoarelor virale. În timp ce persoanele cu un nivel redus sau inexistent de virus pe termen lung au avut o producție de celule Natural Killer adaptive, persoanele cu un nivel mai ridicat de virus au avut o reducere a activității celulelor de acest tip, spun cercetătorii.