Care sunt riscurile îndepărtării amigdalelor în copilărie. Concluziiile tulburătoare ale unui studiu realizat de specialiști internaționali
0Îndepărtarea amigdalitelor, mai ales la o vârstă fragedă, o procedură destul de întâlnită în România, poate duce la tulburări psihice în viața de adult. Cel puțin asta arată un studiu realizat pe un eșantion semnificativ de specialiști din China și Suedia.
Amigdalita este una dintre cele mai comune afecțiuni întâlnite la copii, mai ales în sezonul rece. Este o inflamație a amigdalelor, adică două mase de țesut, de formă ovală, care se află în spatele gâtului. Simptomele sunt binecunoscute, dureri în gât, dificultate la înghițire. Dacă nu este tratată corespunzător se poate ajunge la amigdalita acută pultacee, care înseamnă o infecție la nivelul amigdalelor care necesită un tratament cu antibiotic. Dacă episoadele de amigdalită sunt rare și cauzate în special de sezonalitatea răcelilor, nu este o problemă atât de mare, spun medicii.
Problemele apar atunci când amigdalita devine o problemă cronică, cu inflamații dese, care obstrucționează căile respiratorii și care ajung să devină o sursă continuă de infecție. În acele cazuri, în multe state ale lumii, se practică amigdaloctemia, adică îndepărtarea prin metode chirurgicale a amigdalelor. În România, cel puțin, acum două-trei decenii, amigdalele erau scoase destul de rapid atunci când prezentau semne de infecție repetată. Noile studii arată însă că această amigdaloctemie este un procedeu care poate lăsa sechele pe viață. Adică, spun specialiștii suedezi și chinezi, poate duce, în viața de adult, la o predispoziție mai mare către tulburări precum anxietatea sau depresia.
Copii operați de amigdale, adulți predispuși la tulburări psihice
Specialiștii chinezi de la Universitatea de Medicină Guangxi, din China, dar și cei suedezi, de la Karolinska Institute, au realizat un studiu pe un eșantion de peste un milion de persoane pentru a vedea care este efectul amigdaloctemiei efectuate în copilărie asupra vieții de adult. După ce au analizat datele și-au dat seama că cei care au fost operați de amigdale în copilărie au un risc cu 43% mai crescut față de ceilalți privind apariția unor tulburări de natură psihice precum stresul post-traumatic, depresie și anxietate. „Aceste descoperiri sugerează un rol potențial al afecțiunilor adenoamigdaliene în dezvoltarea unor tulburări legate de stres”, arată cercetătorii în lucrarea menționată.
În special, la persoanele cu amigdalele îndepărtate chirurgicale în copilărie, se observă o predispoție mare către stresul post traumatic. Aproximativ 55% dintre cei cu stres post-traumatic au amigdalele scoase în copilărie. Aceste tulburări se instalează și la peste două decenii de la efectuarea operației. Adică, dacă un copil efectuează această operație la vârsta de 5 ani, de exemplu, efectele tulburărilor se pot observa abia la 25 de ani. „ Am observat că riscul de a dezvolta tulburări pe bază de stres, pot apărea și la mai mult de 20 de ani, față de efectuarea operației de îndepărtare a amigdalelor", scriu cercetătorii în respectiva lucrare.
Amigdalele, o barieră naturală în calea infecțiilor
Studiul nu indică însă și cauzele unei predispoziții mai mare pentru tulburări psihice la persoanele cu amigdalele îndepărtate chirurgical în copilărie. Există specialiștii care însă vin cu mai multe ipoteze. De exemplu, inflamația persistentă care poate apărea după amigdaloctemie poate fi o cauză a anxietății mai târziu în viață. În plus, fără amigdale, care sunt o barieră în calea infecțiilor, am putea fi mai vulnerabili. Alte studii sugerează că îndepărtarea amigdalelor ar avea legături și cu boli autoimune sau cancer. În momentul de față, îndepărtarea amigdalitelor rămâne doar o soluție extremă. În rest, antibioticele pot rezolva problema mai simplu.