Boala care afectează milioane de oameni. De ce renunță pacienții la tratament, deși riscul poate fi chiar decesul

Boala care afectează milioane de oameni nu este una vindecabilă, însă sub tratament pacienții pot duce o viață normală. În România este subdiagnosticată, iar mulți pacienți renunță la tratament sau nu îl urmează conform recomandărilor medicale.

Astmul bronșic este boala care deține supremația la capitolul boli respiratorii, alături de BPOC reprezentând peste 50% din totalul bolilor respiratorii cronice din România. Este cea mai comună boală cronică la copii, peste 10% dintre copii suferind de astm bronșic, iar incidența crește constant. Deși nu este o boală vindecabilă, poate fi tratată astfel încât pacientul să ducă o viață normală dacă își administrează tratamentul.

Subdiagnosticarea și aderența la tratament sunt în schimb principalele probleme, după cum au atras specialiștii atenția în cadrul conferinței dedicate Zilei Mondiale a Astmului, organizată de Societatea Română de Pneumologie (SRP). Deși tratamentele moderne pot preveni majoritatea crizelor, accesul real la acestea și utilizarea corectă rămân provocări importante.

„Trebuie spus că acest corticoid din inhalatoare este cel mai puțin nociv versus corticoizii injectabili sau orali”

Astmul este o boala cronică inflamatorie. Afectează bronhiile, iar pe fondul acestei inflamații cronice se produc episodic crize. Crizele se manifestă prin spasme ale bronhiilor, acestea se îngustează brusc și pacientul simte că se sufoca, îi este mai greu să expire decât să inspire aer, iar respirația este șuierătoare.

Medicamentele care se adresează inflamației sunt inhalatoarele cu corticoizi, iar legat de acestea deseori pacienții au temeri, a precizat prof. dr. Florin Mihălțan, medic primar pneumolog, președintele Societății Române de Pneumologie.

„Este o marotă în rândul pacienților această corticofobie care generează neaderența sau neînceperea acestui tratament. Și aici trebuie spus că acest corticoid din inhalatoare este cel mai puțin nociv versus corticoizii injectabili sau orali și de multe ori se grupează alături de bronho-dilatatoare, fie ca două substanțe într-un inhalator sau chiar trei substanțe, și împreună tratează și reduc internările în spital și solicitările la camera de gardă”, a arătat medicul.

Un astm netratat duce la insuficiență respiratorie severă, necesitând frecvent spitalizare și, în cazuri grave, putând să ducă la deces, a avertizat medicul.

Astmul este o boală cronică netransmisibilă care afectează la nivel global 300 de milioane de persoane și determină 450.000 de decese anual. Medicamentele pe bază de corticosteroizi inhalați și adresați arborelui bronșic previn crizele de astm prin tratarea inflamației de fond.

Accesul la medicație - disponibilitatea produselor pe de o parte și costul crescut pe de alta - sunt impedimente reale, disponibilitatea redusă înregistrându-se în țări cu venituri mici și medii în care se înregistrează și cele mai multe din decesele prin astm la nivel global. În România, prin demersurile SRP, s-a crescut succesiv procentul compensării terapiilor inhalatorii, iar pacienții care au indicație au la dispoziție și terapia biologică, de asemenea cu grad de compensare.

Pe lângă formele „obișnuite” de astm există și astmul sever, care se manifestă prin crize uneori permanente, astfel că fără tratament pacientul nu are o calitate a vieții foarte bună.

Confundat cu infecțiile banale sau tusea cronică

Astmul afectează toate grupele de vârstă, însă unii pacienți nu sunt conștient că suferă de astm, tratând crizele ca pe niște infecții banale sau tuse cronică, a mai arătat dr. Mihălțan.

Ce ar trebui de asemenea să se știe despre astm: este o boală imprevizibilă; nu este o boală psihiatrică; are potențial letal ce nu poate fi ignorat; răspunde la tratament; nu este contagios; manifestările pot varia de la o persoană la alta; exercițiul fizic este permis în condițiile în care astmul este controlat (sunt sportivi de perfomanță cu rezultate remarcabile diagnosticați cu astm); prezența wheezing-ului este un semnal de alarmă.

Astmul nu se vindecă, este o boală cronică, dar pacientul poate să aibă o viață normală, pentru că se poate ameliora simptomatologia.

Important de menționat este că la 35-50% dintre copiii care suferă de această boală există remisia spontană în adolescență, însă reapare cu o prevalență mai ridicată la băieți. La vârsta adultă, femeile dezvoltă astm mai frecvent decât bărbații.  „Astmul infantil, în general, nu trebuie neglijat în ideea că va trece de la sine”, a mai atras atenția medicul.

Boala se manifestă în episoade, semnele care trebuie să-i ducă rapid pe pacienți la medic fiind: tuse cu respirație șuierătoare, senzație de apăsare în piept, dificultăți de respirație, respirație scurtă. Chiar dacă pacientul nu se vindecă, boala poate fi controlată.

Ce poate declanșa un episod de astm

Factorii care pot declanșa un episod de astm sunt grupați în trei categorii: alergeni, factori iritanți și condiții fizice.

Lista alergenilor este extrem de lungă, începând de la praf, păr de animale, scoame, acarieni, gândaci, polenuri din iarbă, mucegaiuri.

Pe lista iritanților se regăsesc de la fumul de țigară până la mirosuri, produse de curățenie, produsele cosmetice, gazele de eșapament sau substanțe chimice.

Când vorbim de condiții fizice vorbim de răceli și viroze care apar în sezonul rece, dar și efortul fizic intens care poate duce la astm – astmul de efort fiind o particularitate-, emoțiile puternice, schimbările climatice, arsurile stomacale și regurgitarea alimentelor etc.

„Un episod de astm poate să înceapă lent, la majoritatea copiilor primesc semne de avertizare când acest astm este pe cale să înceapă pentru că este uneori declanșat de o răceală sau de o gripă, iar ulterior se instalează tuse-seacă, oboseală excesivă, refuzul jocului la copii, iritabilitate, stare afectivă modificată, tulburări de somn, congestie nazală și secreții în creștere. Aceste simptome merg mai departe ca agravare, ajungând la senzația de lipsă de aer, la respirație șuierătoare, la senzația de strângere și de apăsare în piept și tuse post-efort sau tuse nocturnă, tuse persistentă cu treziri nocturne, uneori sufocante”, a detaliat pneumologul.

Simptomele pot fi sezoniere, caracteristice unei anumite perioade a anului, sau pot apărea brusc sau progresiv, pot surveni noaptea sau ziua, pot să apară în locații specifice – de exemplu spații în care există alergeni.

Este o urgență și trebuie anunțat medicul atunci când apare weezing-ul, care nu se ameliorează după administrarea unor medicamente (inhalatoare care se administrează în urgență), când apar cefalee, tahicardie, tahipnee, dureri toracice, senzație de constricție sau slăbiciune musculară. Semnele de gravitate mare sunt când pacientul începe să aibă efort greu de suportat de inspir și expir, cu retracția pielii dintre coaste, deasupra sternului sau deasupra claviculei și când se albăstresc buzele sau patul unghial, producându-se cianoza.

Monitorizarea se poate face cu un peak flowmeter, un dispozitiv portabil care este utilizat pentru a măsura viteza maximă cu care aerul este expirat în plămân. Pentru administrarea medicamentului există inhalatoare.

Pentru tratarea astmului sunt două categorii de medicamente: broho-dilatatoarele - care ameliorează rapid simptomele acute de astm și se administrează în crize  și, respectiv, cele care permit controlul bolii – corticosteroizii inhalatori.

Terapiile biologice, pe de altă parte, sunt terapii moderne administrate în special în astmul sever, care permit controlul și scoaterea pacientului de sub cortizonul administrat zilnic (administrat pe cale injectabilă, nu forma inhalatorie).

„Sunt progrese vizibile, avem aceste noi terapii biologice moderne, avem strategii axate pe controlul bolii, avem măsuri de prevenție pe care le putem lua și dacă sunt aplicate constant și precoce nu mai permit apariția crizelor și avem un parteneriat pe care Societatea Română de Pneumologie, Societatea Română de Alergologie și alte asociații profesionale și de pacienți încearcă să le creeze, fiind într-un dialog permanent cu medicul de familie, medicul specialist și toate acestea în slujba controlului eficient al astmului”, a mai subliniat dr. Mihălțan.

Atunci când există tratamentul, dar nu este urmat corect

Deși astmul bronșic poate fi ținut sub control, pacienții renunță deseori la tratament.

„E ca și când m-ar durea capul și eu, de fiecare dată când mă doare capul, din ce în ce mai des și din ce în ce mai rău, iau doar un tratament pentru combaterea durerii, nu tratez cauza pentru care mă doare capul. Același lucru este și pentru astm. Iau tratamentul de scurtă durată, vedem și în filme inhalatorul acela albastru, pentru că simt că am ceva efect după el, până când nu mai iau și până când lucrurile devin foarte severe. Elementul esențial, obligatoriu în momentul în care vorbim de astmul bronșic, este medicația inhalatorie bazată pe corticoterapie. Cortizonul folosit în astmul bronșic ajunge la nivelul căilor aeriene și este elementul esențial care tratează inflamația, pentru că despre asta vorbim în momentul în care vorbim de astm”, a explicat prof. dr. Ruxandra Ulmeanu, medic primar pneumolog, Directorul Școlii SRP.

Corticoterapia inhalatorie trebuie să existe în schema terapeutică a pacientului cu astm pentru că ea tratează boala și aduce pacientul ulterior într-o stare de control al bolii, a întărit dr. Ulmeanu.

În România există, în momentul actual, toată gama de medicamente utilizabile în terapia modernă pentru pacientul cu astm, numai că pacientul trebuie să ia aceste medicamente, a mai spus dr. Ulmeanu, precizând că doar aproximativ jumătate dintre pacienți își iau medicamentele așa cum ar trebui. Aderența la tratament în astm este de departe cea mai scăzută, comparativ cu patologii precum diabetul, bolile cardiovasculare etc..

Medicul aflat în relație cu pacientul trebuie să argumenteze foarte clar lucrurile astfel încât pacientul să fie motivat să urmeze tratamentul. Există pe de o parte corticofobia, care nu are niciun fundament, pentru că medicația administrată inhalator nu va avea niciodată efectele adverse ale medicamentelor cu cortizon administrate oral sau injectabil, iar pe de alta, pentru că li se pare că „dă dependență”, percepând terapia ca pe o pulbere pe care o inhalează precum un drog. „Evident, nu sunt deloc lucruri adevărate. Boala este situată la nivelul plămânului și a căilor aeriene. Este ideal să ai o medicație care să acționeze direct unde este prejudiciul bolii, astfel încât medicația inhalatorie trebuie acceptată și urmată cu sfințenie”, a mai subliniat dr. Ulmeanu.

Costul nu ar trebui să fie un impediment, pentru că gradul de compensare este de aproximativ 50%, astfel încât costul tratamentului pentru un pacient cu astm este sub 100 lei/lună, în cazul pacienților cu astm sever medicația suplimentară fiind asigurată printr-un program special, fără să fie nevoie să plătească, a  mai precizat dr. Ulmeanu.

Utilizarea inhalatoarelor este deseori o altă problemă întâlnită. Pacienții sunt solicitați ca la reevaluare să se prezinte cu dispozitivul pe care îl folosesc, pentru a putea fi verificată „din nou și din nou” tehnica inhalatorie.

Aproape jumătate dintre pacienți, conform unui studiu realizat de SRP, uită să-și administreze medicația zilnic. Încep să uite mai ales în perioadele în care se simt mai bine. Este motivul pentru care dr. Ulmeanu a insistat ca pacienții să fie lămuriți că așa cum un pacient cu diabet își urmează tratamentul deși nivelul glicemiei este normal, sau un pacient cu hipertensiune arterială își urmează tratamentul și când tensiunea arterială este în limite normale, tot așa un pacient cu astm trebuie să urmeze tratamentul conform indicațiilor, chiar dacă pe moment el simte că nu are nimic.

Teama de efectele adverse, faptul că anumiți pacienți consideră tratamentul inutil, teama să nu fie judecați de cei din jur sunt alte motive care îi determină pe anumiți pacienți să nu urmeze tratamentul, au mai arătat datele unui studiu al SRP.

Conexiunea care se creează între pacienți și medic ar putea să îmbunătățească acești indicatori. Motivele de non-aderență pot fi înlăturate dacă pacientului i se explică de ce să urmeze tratamentul respectiv, cum să îl ia, pe ce perioadă, când anume să vină la reevaluare, plus răspunsuri la alte întrebări pe care pacienții le ridică, a mai indicat dr. Ruxandra Ulmeanu.