Franța fracturată, după primul tur al alegerilor municipale. Andrei Țăranu, Cristian Pîrvulescu și Theodor Paleologu analizează rezultatele

Primul tur al alegerilor municipale din Franța a confirmat ascensiunea partidelor extremiste Rassemblement National (extrema dreaptă), condus de Jordan Bardella, și La France Insoumise (extrema stângă), al lui Jean-Luc Melenchon, în timp ce stânga tradițională și-ar putea păstra cele mai mari orașe: Paris și Marseille. „Adevărul” a analizat rezultatele acestui scrutin cu profesorii Andrei Țăranu, Cristian Pîrvulescu și Theodor Paleologu. 

Franța a votat duminică în primul tur al alegerilor municipale, iar rezultatele au conturat un peisaj politic tot mai fragmentat, dominat de un duel în creștere între RN și LFI, în condițiile în care partidele tradiționale și blocul centrist al președintelui Macron încearcă să-și găsească locul într-o aritmetică electorală din ce în ce mai complicată.

Potrivit Le Figaro, participarea la vot a fost de aproximativ 57,6%, cel mai slab nivel pentru un prim tur al municipalelor din 1945 încoace, dacă excludem scrutinul din 2020, perturbat de pandemia de coronavirus. Față de 2014, scăderea este de circa șase puncte procentuale, un semnal de îngrijorare pentru toate taberele cu ochii pe prezidențialele din 2027.

Comentând rezultatele, Le Figaro a sintetizat situația într-o formulă care rezumă întreaga dezbatere politică franceză: „Décomposition, fragmentation, polarisation...” – descompunere, fragmentare, polarizare.

RN și-a confirmat prezența în teritorii tradiționale și aspiră să cucerească bastoane noi, precum Toulon sau Nisa, unde Éric Ciotti (UDR, aliat cu RN) l-a depășit cu circa zece procente pe primarul în exercițiu, Christian Estrosi (Les Républicains).

 „Există un risc important pe termen lung rezultat din aceste alegeri: schimbarea componenței Senatului. În Franța, Senatul este ales de către consilierii locali, iar creșterea semnificativă a numărului de consilieri locali ai Reuniunii Naționale va duce inevitabil la o creștere a ponderii lor în Senat și poate chiar la o schimbare a majorității. Acest lucru ar putea avea consecințe pe termen mediu și lung asupra politicii europene a Franței, având în vedere că Reuniunea Națională rămâne un partid eurosceptic", subliniază Cristian Pîrvulescu.

La rândul său, Theodor Paleologu atrage atenția asupra unui element structural important.

„Multă vreme RN nu a fost puternic la nivel local. Era puternic mai ales la alegerile europarlamentare. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este că, în sfârșit, Rassemblement National are un grup parlamentar mare. Aceasta este marea schimbare de la ultimele alegeri parlamentare, cele din 2024. În plus, partidul începe să se consolideze și la nivel local, inclusiv în orașe mari. (...) Ciotti provine din Partidul Republican, dar alegerea lui ca lider al partidului a fost deja un semn al radicalizării acestei formațiuni. El a susținut ideea unei alianțe cu Rassemblement National și tocmai din acest motiv a fost înlăturat din conducerea partidului. Prin urmare, succesul lui are și o valoare simbolică, pentru că reprezintă indirect o victorie pentru RN”, arată Theodor Paleologu.

LFI a realizat, la rândul său, o creștere spectaculoasă în marile orașe (Roubaix, Saint-Denis, Lille, Toulouse, Rennes), unde formațiunea lui Jean-Luc Melenchon a intrat în turul doi cu scoruri care o fac un actor imposibil de ignorat pentru stânga tradițională.

„Se observă că stânga, în ciuda faptului că se spunea că stânga europeană este în moarte clinică, în Franța nu confirmă această percepție. Este adevărat că Partidul Socialist nu mai este ce a fost, însă rezultatul absolut neașteptat al candidatului de stânga de la Paris, precum și faptul că și candidatul de stânga de la Marsilia s-a clasat foarte bine – vorbim despre primele două mari orașe ale Franței – îi aduce în frunte și ne face oarecum optimiști pentru alegerile de anul viitor, cele prezidențiale", arată politologul Andrei Țăranu.

Bătălie strânsă pentru Marseille

Cel mai urmărit duel rămâne este din Marseille, al doilea oraș al Franței. Primarul în exercițiu Benoît Payan (centru-stânga) a obținut 36,7% din voturi, urmat îndeaproape de candidatul RN Franck Allisio, cu 35,02%.

În turul al doilea s-au mai calificat candidatul LFI Sébastien Delogu, cu circa 12%, la fel ca Martine Vassal, candidata dreptei tradiționale, care a înregistrat unul dintre cele mai slabe scoruri ale formațiunii sale la Marseille din ultimele decenii, notează La Provence.

Potrivit jurnaliștilor locali, Martine Vassal, președintă a Consiliului Metropolitan și Departamental, a navigat fără direcție clară pe durata campaniei, a lăsat semnale ambigue față de o posibilă alianță cu RN și a văzut o bună parte din electoratul său migrând spre Allisio.

Delogu a propus imediat constituirea unui „front antifascist" și o fuziune cu lista lui Payan. Primarul în funcție a respins imediat oferta contracandidatului său. Payan calculează că o fuziune cu LFI l-ar aduce voturi din stânga radicală, dar i-ar îndepărta electoratul centrist și macronist pe care mizează pentru turul al doilea, notează La Provence.

Profesorul Cristian Pîrvulescu atrage atenția că, dacă Delogu nu iese din cursă, cresc șansele candidatului RN Franck Allisio.

„La Marsilia situația este foarte importantă, pentru că candidatul RN se află foarte aproape de primarul în funcție, la o diferență foarte mică. Dacă și candidatul LFI rămâne în cursă, situația devine foarte complicată pentru primarul în funcție care încearcă să își recâștige mandatul", arată Cristian Pîrvulescu.

Pe de altă parte, fostul ministru al culturii, Theodor Paleologu, cetățean francez, explică faptul că rămânerea în cursă a lui Martine Vassal nu îl ajută pe candidatul RN, care a obținut un scor peste așteptările inițiale, după ce a convins o parte dintre alegătorii dreptei tradiționale.

„Ea are aproximativ 12,41%. Este foarte posibil ca, dacă ar fi spus explicit „susțineți-l pe primarul în funcție”, electoratul ei să nu fi urmat această indicație. Probabil acesta a fost și calculul ei. În acest fel, s-ar putea chiar să nu-l favorizeze pe candidatul RN”, arată Theodor Paleologu.

Stânga tradițională ar putea păstra Paris

În capitala Franței, socialistul Emmanuel Grégoire a ieșit pe primul loc cu aproape 39% din voturi, urmat de Rachida Dati (dreapta, 24,7%), urmată de candidata LFI Sophia Chikirou (12,1%) și de centralistul Pierre-Yves Bournazel (11,6%).

Conform Le Figaro, Chikirou a condiționat retragerea de o fuziune tehnică cu Grégoire, amenințând că va menține lista dacă socialistul refuză. Grégoire exclusese în mod repetat orice alianță cu LFI, inclusiv în ajunul alegerilor. Dati speră într-o retragere a lui Bournazel și, eventual, a candidatei Reconquête Sarah Knafo pentru a unifica dreapta, cu toate că a refuzat să se alieze cu Knafo, potrivit Le Figaro.

„La Paris nu cred că rezultatul se va schimba în favoarea dreptei. După Anne Hidalgo vine tot un candidat susținut de stânga. Este adevărat că nu este socialist, ci reprezintă o alianță de stânga, dar totuși este o veste bună. Înseamnă că Rassemblement National nu pare atât de puternic pe cât părea înainte de alegerile locale", explică Andrei Țăranu. 

În opinia lui Theodor Paleologu, candidatura Rachidei Dati nu a fost cea mai bună alegere pentru dreapta tradițională.

„Nu cred că a fost cea mai bună alegere pentru a uni dreapta la Paris. Ea ar trebui să adune voturile diferitelor liste de dreapta, dar și pe cele ale electoratului RN, ale susținătorilor lui Eric Zemmour și ale centriștilor, ceea ce este foarte greu", afirmă Paleologu.

La Lyon, fostul președinte al clubului Olympique Lyon, Jean-Michel Aulas, se află la mai puțin de un procent în spatele primarului în exercițiu, ecologistul Grégory Doucet.

Deși în săptămânile anterioare conducea în intențiile de vot, conform sondajelor de opinie, Aulas a pierdut tot avansul și riscă să se recunoască în turul secund, unde Grégory Doucet s-ar putea alia cu LFI.

Singura rază de speranță pentru Macron

Într-un tablou sumbru pentru blocul centrist, Édouard Philippe, posibil candidat la președinție anul viitor, are șanse de a fi reales primar în Le Havre, în Normandia, după ce în primul a obținut 43,76%, urmat de comunistul Jean-Paul Lecoq (33,25%) și de Franck Keller (15,3%)

Potrivit Le Figaro, Philippe va intra în turul doi cu o poziție confortabilă, dar nu decisivă. Un sondaj din februarie îl plasa chiar pe locul doi într-un tur al doilea cu trei candidați, în condițiile în care candidatul comunist mizează pe rezerve de voturi din rândul alegătorilor care nu s-au prezentat la urne, dar și al stângii radicale. 

Rămâne de văzut ce se va întâmpla duminica viitoare, atunci când urmează să se desfășoare turul al doilea.