Exclusiv Războiul dintre SUA și Iran lovește crunt Europa. Vești proaste pentru România: „Tabloul e și mai nefericit”

Războiul dintre SUA și Iran amenință să blocheze strâmtoarea Ormuz, prin care trec peste 20% din gazele lichefiate destinate Europei. Efectele acestei situații sunt analizate de experții consultați de „Adevărul”, iar opiniile lor diferă.

Statele Unite ale Americii și Iranul se războiesc, iar conflictul din Orientul Mijlociu afectează major întreaga lume. Uniunea Europeană, care oricum nu dispune de propriile resurse de gaze și petrol, se vede în fața unei provocări uriașe: strâmtoarea Ormuz este parțial blocată, deci gazele lichefiate care provin de la țările arabe vor ajunge mult mai greu în Europa.

După începerea conflictului militar din Iran piața gazelor a reacționat. Instantaneu, preţurile de referinţă pentru gaze naturale în Europa au înregistrat o explozie. Pe fondul îngrijorărilor provocate de război, există și percepția unei posibile perturbări majore a livrărilor mondiale.

Prețurile au explodat

Luni, 2 martie, cotaţiile futures de referinţă pentru gazele naturale au crescut cu până la 25%. Este evident cea mai mare creştere înregistrată din 2023 și până azi. Ținând cont că prin strâmtoarea Ormuz trec între 20 și 30% din exporturile mondiale de gaze naturale lichefiate, temerile sunt justificate, iar creșterea prețurilor le reflectă exact.

De asemenea, cotaţia ţiţeiului Brent cu livrare în luna aprilie a crescut cu 14% la deschiderea burselor asiatice, ajungând la 82,37 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel începând din ianuarie 2025, iar ţiţeiul american West Texas Intermediate (WTI) a înregistrat şi el o creştere de două cifre. Apoi scumpirile s-au mai temperat, media creșterii echilibrându-se deocamdată la 6%.

Problema pentru UE este că după diminuarea importurilor de gaze și petrol din Rusia, resursele din Qatar, Kuveit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au devenit o alternativă crucială, alături de gazele americane și de cele care provin din nordul Africii.

Panica s-a răspândit inclusiv pe rețelele sociale, iar teama unei noi explozii a prețurilor la gaze și la carburanți este prezentă în special în țările europene. 

Statele Unite ale Americii, în schimb, nu sunt deloc afectate de această problemă. Zăcămintele uriașe de gaze naturale și de petrol din Statele Unite fac ca Washingtonul să se situeze pe o cu totul altă poziție. În schimb, în cazul Europei, încă o dată energia regenerabilă nu poate salva și nici măcar să amelioreze situația.

Rusia poate profita de pe urma prețurilor mari la gaze

Analistul politic internațional Ștefan Popescu consideră că momentul avantajează într-un fel Federația Rusă, care poate profita din plin de creșterea prețurilor gazelor și a petrolului. Kremlinul, se știe, își finanțează uriașul aparat de război din resursele sale naturale, cu precădere din gaze și petrol.

„În geopolitică fiecare focar nou de instabilitate redistribuie avantaje. Iar un beneficiar colateral este Rusia. Importanța sa pe piața mondială a hidrocarburilor iese consolidată. Cu cât barilul urcă şi cu cât aprovizionarea din Orientul Mijlociu este mai perturbată, cu atât spațiul de manevră al Kremlinului se lărgește”, a avertizat Popescu.

Tabloul este întregit de ceea ce se întâmplă deja în Europa. Cum state ca Germania și Franța, motoarele UE, traversau oricum o perioadă complicată economică (prima se află într-o recesiune prelungită), explozia prețurilor nu anunță nimic bun.

O veste proastă este și că stocurile de gaze ale țărilor din UE sunt acum la circa o treime din capacitatea lor (34%), după o iarnă mai grea decât cele anterioare. În acest context, orice posibilă întrerupere a fluxurilor de gaze din Orientul Mijlociu poate genera o undă de șoc ce ar duce prețurile sus și ar aduce creșteri de până la 50%.

Competitivitatea firmelor europene, afectată grav

„Pentru Europa, tabloul este și mai nefericit. Creșterea prețului petrolului lovește direct în competitivitatea economică a continentului, deja fragilizată structural. În paralel, deturnarea fluxurilor maritime pe ruta Capului Bunei Speranțe și majorarea primelor de asigurare maritimă adaugă costuri suplimentare unei economii europene care cu greu îşi permite luxul scumpirilor strategice”, a mai afirmat Ștefan Popescu.

România este la rândul ei afectată, mai ales că depinde în mare măsură de cele două mari economii europene: Germania și Franța. În condițiile în care prețurile gazelor au crescut deja, industria germană, și așa sufocată de prețurile mari ale energiei, riscă să se contracte și mai mult. Asta înseamnă comenzi mai puține pentru companiile din Estul Europei, inclusiv România, multe subcontractoare ale industriei auto din Germania și Franța.

„Nu m-aș grăbi să spun că situația e dramatică”

Expertul în politici de securitate energetică Cosmin Păcuraru s-a declarat rezervat la reacția burselor, pe care o consideră emoțională. „Dacă ne uităm pe evoluția prețului petrolului versus crizele care s-au întâmplat de-a lungul anului, vedem că prețurile cresc rapid, dar după aceea scad rapid. Deci aș înclina să cred nu e nicio nenorocire ce se întâmplă. Așteptăm maxim două-trei săptămâni ca să avem o imagine mai clară, dar nu m-aș grăbi să spun că situația e dramatică pentru că deocamdată nu este cazul”, a spus Păcuraru.

O bună parte din creșterea prețurilor ar fi generată de panică, iar marile companii asiguratoare au profitat pentru a crește prețurile, speculând temerile.

„Firmele de asigurări navale au mărit prețul. Cine vrea să treacă, trece fără asigurare sau cu asigurarea mărită. Traficul s-a redus cu 70%. Cred că statele arabe nu vor sta cu mâinile-n sân, pentru că afacerea e afacere. Trebuie să-și exporte petrolul și gazele naturale. Deci e de scurtă durată, e ceva normal ce se întâmplă, o să treacă”, se arată optimist Cosmin Păcuraru.

Salvarea europenilor poate veni tocmai din Venezuela

Ca soluții alternative, UE poate apela de acum la petrolul și la gazele naturale din Venezuela, după ce SUA au provocat în acest început de an schimbarea dictatorului Nicolas Maduro. „Bineînțeles că petrolul și gazul venezuelean deja au început să curgă. Deci nu e o nenorocire ce se întâmplă. Și prețul maxim la petrol a fost 130 de dolari barilul, acum e 78”, a mai spus expertul, care a concluzionat că e improbabil ca prețul să depășească 100 de dolari barilul.

„Să nu uităm de India și China, care sunt principalii importatori. India, momentan, e cu declarații echilibrate, nici pro, nici contra. Singurii care au făcut declarații anti-americane și speră să pună paie pe foc sunt chinezii. Totuși, chineziilor, importatori majori de petrol și gaze, o să le treacă repede, sunt convins de lucrul ăsta. Rusia este cea mai afectată pentru că Iranul era un furnizor major de arme, arme care circulau pe Marea Caspică. Practic, rușii au mai mult de pierdut decât de câștigat de pe urma creșterii prețurilor”, a mai spus Cosmin Păcuraru.

Nu trebuie să fii în zona conflictului ca să fii afectat

La rândul lui, expertul în energie Silviu Gresoi a explicat pentru „Adevărul” că România nu depinde direct de importuri prin Ormuz și nu riscă o criză fizică de aprovizionare, însă depinde integral de prețul internațional al petrolului, iar acesta se formează global, nu național.

Într-un astfel de scenariu, spune Gresoi, efectele ar fi rapide:

• carburanți mai scumpi la pompă;

• presiune suplimentară asupra inflației;

• creșterea costurilor de transport și producție;

• impact indirect asupra dobânzilor și consumului.

„Adevărul incomod este că nu trebuie să fii în zona conflictului ca să fii afectat. Într-o economie globalizată, șocurile energetice se propagă mai repede decât știrile. Dacă blocajul ar fi de scurtă durată, am vedea volatilitate și ajustări temporare. Dacă s-ar prelungi luni de zile, am putea vorbi despre o nouă rundă de presiuni inflaționiste în Europa, într-un moment în care economiile încearcă deja să se stabilizeze. România nu este în război. Dar dacă una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii se închide, factura va ajunge inevitabil și aici”, a declarat expertul în energie Silviu Gresoi pentru „Adevărul”.

Blocajul din Strâmtoarea Ormuz, un șoc de 13% pentru economia globală

Expertul în energie Dumitru Chisăliță, subliniază că Strâmtoarea Ormuz este artera energetică a lumii. Dacă Ormuz se închide complet, piața globală pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital.

Iar în 2026, scenariul nu mai este teoretic, a afirmat Chisăliță, adăugând că 250 de nave în așteptare la intrarea/ieșirea din Strâmtoarea Ormuz

Conform datelor MarineTrafic, cca. 150 de tancuri crude & LNG sunt ancorate în Golful Persic, alte cca. 100 de nave cargo și petroliere staționate în apropierea coastelor EAU și Oman

„Companiile evită intrarea în strâmtoare. Multe din navele deja aflate în Golf nu finalizează tranzitul. În teoria logistică, aceasta este faza pre-blocaj: înghețarea fluxului înaintea opririi formale”, a spus Chisăliță.

Nu există o ocolire maritimă directă pentru petrolul din Golf, precizează Chisăliță. „Dacă Ormuz este blocată complet, singurul „ocol” realist este prin conductă către porturi situate în afara Golfului Persic”, punctează expertul, prezentând principalele conducte.

Conducta Est–Vest (Petroline) – Arabia Saudită

• Leagă estul saudit de portul Yanbu (Marea Roșie)

• Capacitate: 5 mb/zi

• Permite exportul a aproximativ jumătate din producția saudită (10 mb/zi)

Conducta Habshan–Fujairah – Emiratele Arabe Unite

• Leagă Abu Dhabi de portul Fujairah (Golful Oman)

• Capacitate: 1,5 mb/zi

• Acoperă aproape toate exporturile de țiței ale EAU

„Flux normal prin Ormuz: 20 mb/zi. Capacitate alternativă prin conducte: 6,5 mb/zi. Deficit brut: 13,5 mb/zi. Aceasta înseamnă aproximativ 13% din producţia globală", explică Chisăliţă.

Pentru comparaţie, el aminteşte că şocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu aproximativ 7%. "Aici vorbim de dublu", arată preşedintele AEI.

În ceea ce priveşte capacitatea de compensare, analiza indică faptul că suplimentarea producţiei în alte state ar putea aduce 0-0,5 milioane barili/zi în două săptămâni şi între 1 şi 2 milioane barili/zi în trei luni, în timp ce stocurile strategice globale, estimate la circa 1,5 miliarde barili, pot atenua temporar un deficit major.

„Stocurile strategice pot amortiza un şoc temporar, dar nu îl elimină complet dacă deficitul este mare şi prelungit", susţine Dumitru Chisăliţă.

Potrivit acestuia, un asemenea şoc de ofertă ar avea efecte în lanţ asupra economiei globale, prin presiuni inflaţioniste, creşterea costurilor logistice şi impact asupra ritmului de creştere economică.