Exclusiv Miza de 60 de miliarde de euro: România înfruntă Germania și Franța pentru noul buget UE. Ce șanse avem
0România poate primi o sumă record de la UE, dar riscă să piardă o mare parte din bani. Politologul Mihai Alexandrescu explică de ce.
Statele UE sunt împărțite, după propunerea de a reduce bugetul viitor. Domeniile cele mai afectate vor fi fondurile de coeziune și agricultura. Mihai Alexandrescu (UBB Cluj) explică în ce tabără se află România și cum înfruntă Germania și Franța.
Investițiile uriașe în SAFE și sumele mobilizate pentru Ucraina au determinat statele contributoare nete la bugetul Uniunii Europene să caute soluții pentru a face economii cu viitorul buget european (2028-2034).
Bruxelles-ul analizează acum propunerile făcute de Cipru, care deține președinția semestrială a Consiliului Europei și are câteva observații punctuale. Astfel, propunerea cipriotă merge în direcția susținută de statele contributoare, Germania, Franța și țările nordice, și propune reduceri importante ale bugetului. De cealaltă parte se află 17 state care au constituit un grup, „Prieteni ai coeziunii”, iar acestea consideră inacceptabile tăierile din fondurile de coeziune și din banii pentru agricultură. România face parte din acest grup de țări și susține cu tărie necesitatea ca fondurile de coeziune să nu fie reduse, cu atât mai mult cu cât la orizont apare și integrarea altor state, Ucraina, Republica Moldova și țările din Balcanii de Vest. Evident, toate aceste state vor avea nevoie de o susținere consistentă din partea Bruxelles-ului.
Mihai Alexandrescu este conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, expert în Relaţii internaţionale, Studii și negocieri europene și procesul decizional al UE. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Mihai Alexandrescu explică în ce tabără se află România și care sunt dedesubturile confruntărilor diplomatice europene ce au o miză de miliarde de euro.
Adevărul: România, alături de alte 16 state, încearcă să preîntâmpine orice viitoare reduceri ale fondurilor de coeziune, respectiv a celor agricole, într-o confruntare cu un grup de state influente din care fac parte Germania, Franța și țările nordice. Cine va avea câștig de cauză și care ar fi atuurile, care ar fi șansele României în această confruntare diplomatică?
Mihai Alexandrescu: Rămâne de văzut, dar față de cum am negociat dățile trecute, acum avem un mare avantaj. Avem un important avantaj odată că avem coordonarea acestui grup. Și avem și un al doiea avantaj, un alt atu, care este că raportorul Parlamentului European pe buget este un europarlamentar român. Așa că din start cel puțin avem deja două canale de comunicare. Nu știu dacă asta înseamnă că avem o influență excelentă, nu știm dacă va fi suficient, dar avem canale de comunicare mai clare pentru mesajele noastre. Iar acesta aș zice că este un plus față de ce am avut la alte negocieri, unde am putea spune că am fost destul de... să nu zicem nepregătiți, dar hai să spunem mai imprevizibili. De asta spun că este un avantaj pentru noi. Pentru că obiectiv vorbind, acesta chiar poate să fie un avantaj în negocieri. Poate să fie o surpriză, în sensul că o țară ca România să reușească să obțină o victorie atât de importantă pentru ea.
Cine deține controlul în noul buget UE: „Prieteni ai Coeziunii” vs. statele „frugale”
Putem spune în schimb că Cipru, țară care e benficiară a fondurilor de coeziune, pare mai degrabă aliata grupului condus de Germania?
Acum, Cipru nici nu avea și nu are o forță de negociere extraordinară. Și atunci cumva trebuia să-și găsească un protector, să zicem așa, să se asocieze unui grup, unei alianțe mai puternice în aceste negocieri. Desigur, în concepția negocierilor europene, statul care deține mandatul semestrial al Consiliului Uniunii Europene trebuie să fie un fel de broker onest. Adică cel care lucrează în mod egal cu toate opțiunile statelor Uniunii Europene. Sigur că și interesul Ciprului se află pe masă și atunci încercau să și-l maximizeze. Dar nu prea aveau cum altceva să aleagă decât fie statele frugale, fie cele care dau, până la urmă, tonul în bugetul european.
Cum ar fi afectată România dacă propunerile ciprioților ar fi adoptate, iar pe baza lor s-ar opera acele reduceri ale bugetului UE?
Deocamdată nu știm exact ce cifre vor fi la final, dar în mod sigur ne poate afecta în măsura în care nu avem capacitatea de a evidenția care sunt prioritățile noastre. Odată, într-adevăr, pe noi nu ne avantajează această comasare a agriculturii cu coeziunea, pentru că erau fix domeniile din care puteam să ne atragem mai multe fonduri pentru dezvoltare, inclusiv în perioada următoare. Pe de o parte. Pe de altă parte, este și tema care ține de domeniul apărării, unde declarativ, sigur, toată lumea este de acord că apărarea este o prioritate a Uniunii Europene, însă dacă ne uităm pe cifre, nu putem observa neapărat și o implicare atât de activă pe zona aceasta din punct de vedere bugetar. Una este ceea ce declarăm și alta ceea ce se observă ca acoperire bugetară.
Soluțiile României
Ce poate face acum România?
România, pe cele două canale de comunicare pe care le are - prin raportorul în Parlamentul European și prin coordonarea acestui grup de 16 „Prieteni ai Coeziunii” - , poate să aducă exact pe masă temele care interesează politica de dezvoltare și care nu reprezintă doar temele României, practic sunt teme ale unei regiuni întregi. Europa Centrală și de Est pe aceleași teme funcționează, pe aceeași agendă a problemelor funcționează. Și într-un astfel de mediu în care trebuie să negociezi și să găsești un numitor comun, ca să folosesc un limbaj specific, între interesele mai multor state, tu trebuie să te raliezi exact la ceea ce interesează și alte state din punctul de vedere al Slovaciei, Ungariei, Poloniei, Bulgariei, pentru că și ele au nevoie de o clarificare a acestor fonduri. Nu o fuziune a coeziunii și a agriculturii, ci o lăsare a lor în registre distincte.
Pe de altă parte, aici avem o problemă cu cum se poziționează de această dată Comisia Europeană sau Uniunea Europeană ca organizație în raport cu statele. Că dacă ne uităm la buget sau la forma în care se dorește crearea cadrului financiar multianual din 2028-2034, aici nu mai știm exact: Uniunea devine mai autonomă fiscal în raport cu statele sau rămâne dependentă de contribuțiile naționale? Aici cred că mai degrabă se poartă, să zicem așa, bătălia în negocierile fiscale pe anii 2026-2027, că avem un an și jumătate când trebuie să clarificăm această poziție a Uniunii Europene în raport cu statele. Și aici cred că va trebui să ne concentrăm atenția. Și aici vom vedea adevăratele tabere din Uniunea Europene între cele 27 de state membre.
Dacă în prezent Uniunea Europeană este formată din 27 de state, până în 2034 putem lua în considerare lărgirea sa, în condițiile în care Ucraina, Moldova și țările din Balcanii de Vest își pregătesc aderarea. Cât de mult ar fi afectată România, în condițiile în care bugetul ar fi nu numai redus, dar ar fi și împărțit la mai multe state? Putem spune că vom avea o nouă problemă?
În teorie așa este. Așa este, sunt absolut de acord. Acum, dacă din nou ne uităm pe cifrele care interesează România, aici vedem totuși o creștere. Adică, de la aderare până acum, România a atras circa 100 de miliarde de euro. Acum, România ar putea teoretic, pe propunerea Comisiei, să primească undeva la 60 de miliarde de euro pe cele două linii bugetare, față de 46 de miliarde în exercițiul actual. Deci, cumva, se observă o potențială creștere. Asta nu înseamnă că 100% vom lua acei bani, dar există o posibiltate.
Acum, sigur, apariția unor noi membri în Uniunea Europeană, cu propriile lor probleme de integrare, de adaptare la piața Uniunii Europene, poate să determine anumite mutații, să zicem, de fonduri din bugetul Uniunii Europene. Dar principiile mari rămân valabile. Bugetul rămâne valabil din 2028 până, teoretic, în 2034. Personal, mă îndoiesc că până în 2034 Uniunea Europeană va avea o extindere de amploarea celei care să cuprindă și Ucraina, și Republica Moldova. Lucrurile sunt mult mai complicate în această zonă.
Ce șanse reale au Ucraina și Republica Moldova până în 2034
Ce țări ar avea cele mai mari șanse să reușească să devină parte a UE până în 2034?
Probabil Muntenegru poate să fie cel mai plauzibil în acest moment. Eventual Albania. Dar pe zona estică eu rămân cel puțin rezervat că se va realiza această extindere atât de rapid, având în vedere complexitatea problemelor. Pentru că, sigur, din punct de vedere politic, într-adevăr există această compatibilitate de opinii. Din punct de vedere economic, al capacității acestor state de a absorbi acquis-ul comunitar, de a intra în mecanismele specifice integrării pe piața europeană, acolo lucrurile pot să fie un pic mai nuanțate și schimburile de experiență s-ar putea să ceară mai mult timp. De asta spun că și geopolitic, dar și din perspectiva criteriilor economice, eu aș fi rezervat că va ajuta o extindere până în 2034. S-ar putea să mă înșel, s-ar putea ca dinamica să fie mult mai accelerată, dar pe ceea ce observăm în acest moment este puțin probabil, totuși, să vedem Ucraina sau Moldova în Uniunea Europeană atât de repede.
Dincolo de dificultățile pe care le au aceste țări ele însele și de complexitatea procesului de aderare, ce alte piedici vedeți în calea lor?
Până la momentul unei posibile extinderi înspre Est, sunt state în cadrul Uniunii Europene care vor trece prin câteva rânduri de alegeri prezidențiale și parlamentare importante, care vor putea schimba, să zicem, această geografie a intereselor naționale în raport cu procesul extinderii. Mă refer aici, fie și doar la Franța, unde lucrurile se pot juca până în ultima clipă a alegerilor prezidențiale. Și o schimbare de optică la nivelul politicii externe franceze, de exemplu, dau eu doar acest caz, poate să determine un val de emoție ușor diferit de ceea ce observăm în acest moment. De asta spun, abia din 2027, oricât ar încerca Comisia Europeană și anumite administrații curente din statele naționale să împingă această temă cât mai sus pe agenda discuțiilor europene, în realitate totuși nu mai domină acest entuziasm. Sunt mult mai multe probleme care trebuie să fie rezolvate decât cele strict militare.
Realist vorbind, bugetul UE va fi cel mai probabil adoptat undeva la sfârșitul lui 2027?
Da, cam așa. Pentru că acum a fost o primă discuție transmisă către președinția irlandeză, care va trebui să consolideze aceste negocieri, să ajungă la forme mai apropiate. Dar observăm, eu cel puțin observ că pozițiile de negociere sunt destul de diverse, cu destul de puține nuanțe sau puncte de întâlnire astfel încât să ajungem la o zonă de compromis prea curând. Eu cred că, mai degrabă, negocierile acestea vor fi împinse undeva spre primăvara lui 2027, dar nu mai departe, să zicem, de aprilie-mai 2027, când deja avem alegerile din Franța, dacă nu mă înșel. Se dorește cumva a se rezolva aceste probleme cât mai repede, dar nu cred că în 2026, să zicem decembrie, vom avea o formă definitivă a acestui cadru financiar multianual.
Cum poate fi obținută suma record de la Bruxelles
Ați spus un lucru interesant ceva mai devreme, anume că România ar putea avea chiar un câștig, dacă se va ține cont de propunerile Comisiei Europene, și ar putea avea la dispoziție în viitorul exercițiu bugetar 60 de miliarde de euro, față de 46. De ce anume depinde această creștere?
Depinde mult dacă știe să meargă pe aceste căi până la capăt. Adică România este interesată în acest moment să nu se erodeze aceste alocări prin comasări - comasarea bugetelor pentru agricultură și coeziune - și nici prin tăieri. Pentru că, mă rog, tăiem dintr-un registru, dintr-un capitol bugetar și îl transferăm într-un alt capitol. Aici este bătălia, de a convinge care sunt temele importante pentru Europa Centrală și de Est, în zona în care ne aflăm și noi. Este important să avem o poziție clară, fermă și să știm să creăm alianțe. Spania și Polonia sunt țările care au cam aceleași dosare sensibile pentru bugetele naționale și dorința de alocare din fonduri europene. Suntem similari, pe aceeași lungime de undă. E important să păstrăm contactul, dar ce se vede este că din contactele din ultimele luni pe care le avem cu aceste state, există un contact destul de apropiat. Sper că discuțiile sunt aprofundate și pe aceste dosare. Sunt convins. Cum spuneam, Comisia este cea care a venit cu această propunere. Rămâne de văzut dacă va fi adoptată, pentru că, până la urmă, aceste fonduri trebuie să fie negociate. Există interese și din partea altor state. România trebuie să mențină cât de mult această cifră pe masă.
În principiu putem spune că avem un aliat în Comisia Europeană?
Probabil. Cred că e corect să spunem în principiu, da. Dar să vedem. Rămâne de văzut. Sunt multe cărți care se joacă în perioada aceasta. Este important să le alegem pe cele mai bune.
Dacă ar fi să comparăm cu un meci de fotbal, că se defășoară Cupa Mondială în această perioadă, deocamdată ne aflăm în prima repriză, iar meciul nu e sub nicio formă decis?
Da, mai avem mult de jucat și mai avem jucători de schimbat, care pot să vină cu inspirație sau din contră să... să păstrăm un echilibru. Oricum, indiferent care sunt orientările politice și dezbaterile politice interne, este foarte important ca România să aibă aceeași voce la nivelul negocierilor europene. Să știm foarte clar care ne sunt interesele de țară. Dacă aceste lucruri sunt foarte clare, mai ales în această perioadă în care se discută bugetul, un cadru financiar anual, multianual până în 2034, noi trebuie să avem un obiectiv comun. Restul, mijloacele prin care le realizăm pe dimensiunea politică, dezbaterile politice interne, este o altă chestiune. Dar ca imagine externă trebuie să apărem exact ca un stat coerent, cu o poziție coerentă și care știe exact ce dorește de la viitorul economic al țării.
Capcana jocurilor politice interne. De ce riscă România tăieri masive din fondurile europene
De unde pot veni erorile României, cel puțin în această confruntare diplomatică?
Ne dorim o poziție mai puternică la nivel european, atunci trebuie să știm exact pe ce dorim să marșăm în viitor. Dacă vom transmite către Bruxelles - fie Comisie, fie Parlament, fie grupuri parlamentare - diverse mesaje care se contrazic, acolo deja arată că, din perspectiva negociatorilor, România nu este un actor coerent, rațional, cu care să poți negocia și vor fi considerate toate aceste note discordante ca breșe prin care pot negocia astfel încât să mai scadă din fondurile care pot fi alocate României. Pentru că dacă noi spunem la un moment dat că apărarea nu ne este atât de importantă, că este mai importantă partea doar de agricultură, ignorând coeziunea în mare parte, arată că nu avem o unitate a discursului, iar fiecare alt actor din Uniunea Europeană va încerca să-și maximizeze potențialul folosind slăbiciunea noastră în negociere. Eu vă spun că, dincolo de partizanatul național, e bine ca liderii partidelor politice să aibă măcar pe această temă, pe această agendă, o discuție clară și o voce comună, indiferent ce guvernare va fi în 2026, 2027 și așa mai departe. Poate să fie un nou proiect de țară pe termen mediu, chiar poate să fie un nou proiect de țară.