Exclusiv Ce a însemnat pentru relația România-SUA participarea lui Nicușor Dan la Congresul de Pace. Politolog: „Suntem pe linia de plutire"

Profesorul Radu Carp explică evoluția relațiilor româno–americane după vizita președintelui Dan în SUA și impactul politic intern cu privire la anularea alegerilor. În opinia sa, tensiunile externe s-au diminuat, însă lipsa unui raport oficial și sursa finanțării campaniei alimentează ambiguitățile.

Politologul Radu Carp, profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, consideră că relația României cu SUA s-a stabilizat după clarificările din politica americană și participarea președintelui Nicușor Dan la Consiliul Păcii, iar temerile privind izolarea diplomatică sunt depășite. El susține că Parlamentul ar trebui să redacteze un raport credibil despre alegerile din 2024, deoarece datele există deja. Singura necunoscută majoră rămâne finanțarea campaniei lui Călin Georgescu. Tema anulării alegerilor își pierde relevanța politică, inclusiv în AUR, iar România trebuie să își redefinească parteneriatul strategic cu SUA și rolul internațional.

„Anularea alegerilor nu mai este o carte câștigătoare nici măcar în interiorul AUR”

Adevărul: Președintele Nicușor Dan, înainte de a pleca la Washington, a spus că în relația cu SUA există anumite suspiciuni și o anumită doză de neîncredere. Credeți că participarea președintelui la Consiliul Păcii a eliminat aceste probleme?

Radu Carp: Nu, nu au legătură absolut deloc aceste aspecte. De ce? Pentru că în interiorul acestei mișcări MAGA sunt mai multe curente. Este un curent foarte ideologizat, dar care a fost oarecum pus pe plan secund, vezi și intervenția lui Marco Rubio la Munchen, și este, de asemenea, un segment foarte pragmatic care lasă la o parte toate considerentele ideologice.

Din păcate, alegerile din România din 2024 au fost cam în același timp cu alegerile din Statele Unite, când nu exista o relație foarte clară între cele două orientări în cadrul Partidului Republican. A fost, România a avut într-un fel ghinion că s-au suprapus cele două tipuri de alegeri. Ori în momentul de față lucrurile sunt mult mai clare și nu cred că există motive de îngrijorare în relația cu Statele Unite.

Sigur, a fost și acel rău raport, draft al acelei comisii din Congresul American, dar acel raport era dedicat mai degrabă libertății de exprimare și felul în care America vede puțin diferit libertatea de exprimarea pe rețelele sociale decât Europa.

Cred că s-a depășit un moment critic. Probabil că la București a fost supralicitată temerea asta de a aduce alegerile în prim plan. Ori, așa cum am spus, nu este cazul. A fost poate în urmă cu un an, în urmă cu cât șase luni, dar în momentul de față nu cred că este cazul.

Credeți că ar mai trebui Administrația Prezidențială sau instituțiile judiciare să mai prezinte un raport legat de ce s-a întâmplat la alegeri? Mai au președintele sau autoritățile de dat explicații partenerilor externi și cetățenilor României, pe de altă parte, legat de ce s-au întâmplat atunci?

România are această slăbiciune instituțională, într-un fel, chiar și când are toate informațiile relevante, nu reușește să le pună într-o singur document și acesta să fie credibil.

Problema nu este la Nicușor Dan, problema este la Parlament, am mai spus-o. Parlamentul este cel care a trebuit să redacteze un raport privind alegerile, mă rog, o comisie specială a Parlamentului care să fie formată în acest sens. Și asta ține de voința politică, ori am văzut că până în prezent nu există această voință politică, un lucru de altfel inexplicabil, pentru că actuala majoritate are încă majoritatea în Parlament. Nu ar trebuit să se teamă nimeni de formarea unei asemenea comisii care să redacteze un raport pe baza datorilor disponibile.

Cred că în momentul de față, doar simpla punere cap la cap a tuturor informațiilor prezente în spațiu public și a tuturor cercetărilor care s-au făcut și la nivel internațional, ar face posibilă, într-o săptămână maxim, redactarea acelui raport, fără să mai fie audiat nimeni. Dacă se dorește. Dacă nu se dorește, vom avea această ambiguitate care nu folosește nimănui. Repet, toate datele există, ele trebuie doar coroborate într-un singur document.

„Un singur aspect nu a fost descoperit, anume cine a plătit această campanie a lui Călin Georgescu?”

Am văzut şi perspectiva premierului Bolojan care a susținut că mai există un set de date secrete privind anularea alegerilor care nu se pot publica. Ce vrea să spună cu chestiunea asta?

Evident, nu știu la ce se referă. Într-adevăr, pot să confirm desecretizarea acelor rapoarte ale CSAT au fost doar parțiale. Probabil că instituțiile satului în acel moment au oferit și anumite date care nu pot fi încă făcute publice. Există un principiu foarte simplu al culegerii de informații. Aceste informații pot fi făcute publice în măsura în care nu pun în pericol activitatea și viața celui care culege aceste informații. Și identitatea sa, desigur.

Deci, cred că la asta se referea premierul Bolojan, repet, nu am date plus în mod evident, dar nu cred, așa cum am spus, că alte date incluse în aceste rapoarte ar schimba ecuația de ansamblu, pentru că în momentul de față se știu toate aspectele legate de aceste alegeri. Un singur aspect nu a fost descoperit, dar e foarte greu, anume cine a plătit această campanie?

Adică toate firele duc la firmele respective, știm exact traseul banilor, până la un punct, dar mai departe nu știm totuși cine a investit aceste sume imense de bani într-o campanie electorală care a fost atipică. Tocmai datorită faptului că s-au investit sume atât de mari, evident că ele nu puteau fi investite de un actor privat, ci aș zice de un actor privat la comanda unui actor statal.

Asta într-adevăr nu se cunoaște, dar faptul că au existat finanțări din zone obscure, din exterior, pe campania electorală a domnului Călin Georgescu, lucrul ăsta este incontestabil, e scris negru pe alb în foarte multe rapoarte care au fost făcute.

„Anularea alegerilor nu mai este o carte câștigătoare nici măcar în interiorul AUR”

Credeți că vor pierde politicienii din zona populist-suveranistă din România acest subiect privind anularea alegerilor, din moment ce invitarea lui Nicușor Dan la Congresul pentru Pace înseamnă, indirect, o recunoaștere a faptului că este președintele României? S-a risipit credința că americanii vor aduce turul II înapoi?

Deja se văd efectele, respectiv George Simion a început să fie pus în umbră în propriul partid. Cei care au venit în AUR și reprezintă o nouă linie, domnul Peiu, domnul Dungaciu, nu mai insistă pe anularea alegeri. Am văzut că și ieri domnul Simion insista pe acest aspect. În AUR, în momentul de față, cine insistă în continuare pe problema anulării alegerilor prezidențiale este automat marginalizat. În momentul de față, anularea alegerilor nu mai este o carte câștigătoare nici măcar în interiorul AUR.

În acest caz, cel puțin din punctul acesta de vedere, deplasarea la Washington a fost un câștig pentru Nicușor Dan?

Da, este un efect indirect al deplasării la Washington, anume faptul că aceste speculații nu mai pot să ia amploare. Sigur, contestatarii președintelui Dan vor spune întotdeauna faptul că nu a avut o întâlnire bilaterală, că nu a vorbit mai mult, că nu a reușit să stabilească contacte. Vor fi critici în permanență, dar faptul ca a fost acolo nu poate fi contestat. Și mai ales faptul că România a primit invitația din partea administrației Trump, ceea ce alte țări n-au primit. Cred că este un avantaj în relația cu SUA, indiferent cine ar fi la putere, faptul că România a fost selectată dintr-un grup de țări europene pentru a primi invitația respectivă.

„Nicușor Dan n-a fost servit de informații reale din sistem”

Cum vi se pare că s-a descurcat președintele Dan cu discursul și cu promisiunile făcute: ajutăm la reconstruirea unor spitale, la refacerea sistemului de justiție, administrativ, de poliție, de urgențe?

Tocmai mie mi se pare că România nu s-a angajat practic la nimic. Și am să explic de ce. Sigur, e meritoriu faptul că s-a menționat acel episod care face onoare României, faptul că mai mulți copii din Gaza au fost extrași și tratați în spitalele din România, dar lucrul acela s-a făcut cu zero bani de la bugetul României, s-a făcut prin mecanismul civil de protecție a Uniunii Europene, în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății și cu o asociație a palestinienilor din Gaza. Deci, România nu a investit niciun leu și vorbim despre o operațiune care s-a terminat. Adică, în momentul de față, în Gaza nu mai există spitale. Pe cine să aduci în România? Vorbim pur și simplu de reconstrucție și România nu s-a angajat la ceva concret. România a spus că poate să trimit aceste misiuni post-conflict în zona de poliție și justiție.

Așa este, nu e un lucru de râs, am văzut că este tot fel felul de ironii. Să știți că România are experiență în asemenea misiuni, a făcut-o și în Africa, și în Asia Centrală, în Afghanistan, deci în foarte multe locuri de pe glob, România a făcut aceste misiuni.

Problema care se pune, dacă vreți, și care nu este discutată, este în ce măsură această experiență mai este relevantă într-un nou format. Pentru că domnul Marco Rubio, la sfârșitul reuniunii, a insistat prin comunicatul pe care l-a transmis, și este comunicat asumat oficial de Departamentul de Stat, că reconstrucția Fâșiei Gaza nu va urma tiparele care au fost folosite până în prezent de ONU. Deci va fi cu totul altceva și mă întreb dacă suntem adaptați la acest altceva, în condițiile în care România, ca și alte țări de altfel, dar mai mult decât alte țari, are experiența concretă a reconstrucției post-conflict în tiparele ONU și nu altfel de reconstrucții. Asta e o problemă mai generală.

România nu mi se pare că s-a angajat prea mult. Cred că nu a fost o analiză foarte detaliată la nivelul instituțiilor din România. Deci cred că Nicușor Dan a mers cu bune intenții, dar din păcate n-a fost servit de informații reale din sistem. Adică Ministerul Educației ar fi trebuit să-i spună faptul că nu putem vorbi de burse în general. Putem vorbi de instituirea unui program special, dar este totul altceva. Nu avem momentul de față un asemenea program de burse. Putem vorbi despre instituirea de parteneriate cu universitățile din acea zonă, dar iarăși nu avem. Din păcate, nu avem. Ca să vă dau un exemplu concret o universitate palestiniană din Cisordania, în luna ianuarie a fost atacată de forțele IDF, un moment foarte controversat, mă rog, ei au spus că acolo se proiecta un film în care era proslăvit atacul din 7 octombrie, a fost un incident acolo, un incident foarte grav. Cei de la universitate au trimis, practic peste tot în Occident, semnale pentru a fi ajutați. Și eu am fost foarte surprins să văd că în România nu aveau niciun partener. Am fost primul care a aflat despre această tragedie. Nu am instrumentul de a interveni, dar m-a mirat faptul că, din ce mi-au spus, nu au transmis în România pentru că nu aveau unde să transmită. Deci noi nu avem relații cu liceele, școlile, universitățile palestiniene din zona respectivă, avem un program de burse, dar ele este adresat în general rezidenților non UE.

De aceea spuneam că ministerele nu și-au făcut treaba înaintea reuniunii de la Washington, s-au bazat pe faptul că Nicușor Dan va vorbi două minute și nu va fi timp de a intra în detalii. Dar dacă intrăm în detalii, descoperim că, deși avem un potențial foarte mare, nu știm sau nu vrem să-l folosim.

Ceea ce președintele ar fi putut să spună ar fi fost un lucru concret, Italia a anunțat, de exemplu, că va trimite o brigadă, sigur, absolut simbolic, o divizie de carabinieri. Noi n-am făcut lucrul acesta de la nivelul Ministerului de Interne, deși puteam să-l facem, nu costă foarte mult, e un gest simbolic. Dar așteptăm să vedem, poate acum, după întoarcerea în țară, poate se dezvoltă un plan concret. În orice caz, din ce știu, nu există la nivelul Guvernului României o foaie de parcurs privind implicarea României în reconstrucția din Gaza. Nu există pur și simplu un asemenea document.

„Este nevoie este o rescriere a parteneriatului cu SUA”

Președintele declara, înainte de deplasare la Washington, că va fi un moment de clarificare a relațiilor cu Statele Unite. S-au clarificat relațiile? Suntem mai bine comparativ cu situația dinainte?

Suntem mult mai bine pentru că România a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă cu Statele Unite, repet, datorită suprapunerii acestor circuri electorale. Deci, practic, România putea să afle într-o situație mult mai proastă decât în prezent. Putea să genereze un conflict la cel mai înalt nivel, așa cum, de exemplu, s-a întâmplat între SUA și Canada, acolo unde Donald Trump a spus clar că nu-l mai invită pe premierul Carney. Deci puteam fi în această situație dramatică. Ori, în momentul de față, zic eu, că suntem pe linia de plutire. Am văzut ca domnul Predoiu de la Interne s-a întâlnit cu omologul său în Statele Unite. E a doua vizită pe care o face domnul Predoiu la nivel cel mai înalt prin contacte cu FBI. Am văzut că doamna Țoiu a fost invitată la acel summit privind mineralele rare. Sigur, au fost și alții lideri europeni.

România a reușit să creeze niște punți de dialog care păreau cu totul și cu totul compromise în vara anului 2025, într-un mod discret și, zic eu, convingător.

Dar de ceea ce, într-adevăr, este nevoie este o rescriere a partenerului pentru pace. E un cadru depășit de acum 20 de ani. El ar trebui regândit în actualele condiții pentru că România are ce să ofere Statele Unite și are ce să oferă altceva decât o putea face în momentul când s-a semnat acel parteneriat strategic, care, repet, este depășit atât pentru SUA cât și pentru România.

Cum vedeți efectele deplasării la Washington asupra relației cu partenerii din UE?

Mi-e greu să apreciez pentru că acestea se transmit în general pe canale diplomatice și sunt oarecum discrete. Din ce am văzut, da, a existat o oarecare nemulțumire pentru faptul că doamna comisar pentru Mediterana, croata Dubravka Suica a fost prezentă la Washington fără să aibă un mandat din partea UE. Și așa este.

Am studiat atent problema, dar nu am auzit nemulțumiri și la adresa României, chiar și la un nivel informal. Deci, atenția s-a focusat pe participarea comisarului european și mai puțin pe prezența Românii.

Ceea ce ne-a salvat este că în ultimul moment și alte țări au decis să trimită observatori la această întâlnire, dar atenție, noi suntem foarte în urmă, pentru că am să dau exemplul Norvegiei. Norvegia a spus că nu va trimite reprezentanți la acest Consiliu al Păcii. De ce? Pentru că are un plan bilateral foarte ambițios de reconstrucție a Fâșiei Gaza. Deci sunt țări care au argumente impecabile. Noi nu eram în situația de a avea tipul acesta de argumente și eram cumva obligați să adoptăm poziția asta de mijloc.

Ce credeți că va urma în ceea ce privește activitatea acestui Consiliu? Vom intra ca membru permanent? .

Nu, România nu va intra ca membru permanent, deocamdată. Problema este că din necesarul de 70 de miliarde s-au strâns doar 17 miliarde, 7 de la țările donatoare și 10 de la Statele Unite. Aș spune că nu s-a atins decât parțial acest obiectiv și rămâne de văzut în ce măsură va fi și viabil. Mie mi se pare o performanță remarcabilă faptul că s-au strâns acești bani, într-un termen record, dar pe de altă parte s-a cam epuizat potențialul. Adică nu văd alte țări care să mai doneze.

Și, mai mult, cred că Statele Unite vor lua decizia de a ataca Iranul, ceea ce va însemna o constrângere și mai mare pe bugetul federal. Și eu, personal, sunt sceptic că Statele Unite vor reuși să-și mențină promisiunea celor 10 miliarde doar pentru Gaza, pentru că, repet, în momentul în care începe o confruntare armată, toate cheltuielile se duc pe partea militară. Aici dați-mi voie să fiu puțin mai sceptic referitor la reconstrucția Gaza.

Asta nu înseamnă că nu va începe, adică totuși sumele respective au fost deja donate și vor fi direcționate în această reconstrucție. Dar, repet, e foarte, foarte prematur să tragem linia și mai ales faptul că nu Gaza este, de fapt, obiectivul, ci obiectivul este ca acest Consiliu al Păcii să gestioneze, practic, în locul ONU, toate conflictele internaționale importante. Asta este miza și aici chiar suntem foarte, foarte la început. Nu putem să facem o evaluare.

Faptul că în acest Consiliu au intrat foarte mulți lideri autoritari, dictatori chiar, este un motiv ca să blamăm participarea președintelui Dan la acest Consiliu?

Nu cred că este o abordare corectă, pentru că dacă ne uităm la statele care au participat, regimurile autoritare nu au venit până la urmă. Rusia nu a venit, China nu a venit, Belarus nu a venit.

În general, sunt state care doresc să aibă relații mai bune cu Statele Unite și sunt state care, într-adevăr, nu sunt în top 10, să zic așa, din punct de vedere al democrației, dar nici nu putem spune că sunt state cu regimuri autoritare. Nici Pakistan, nici Indonezia, nici Albania. Adică sunt state care se află într-un proces de democratizare, aș spune, echivalent cu procesul în care se găsea România la început anului '90. Noi nu eram atunci un stat autoritar, dar ieșisem dintr-o dictatură și încercam să implementăm modelul democratic. Deci eu nu sunt de acord cu ideea că actualmente la acest Consiliu participă state care sunt complet nedemocratice. Sunt state interesate de situația din Gaza și sunt state care, repet, vor să aibă relații mai bune cu Statele Unite.