„Armata nu a asigurat liniștea cetățenilor. După 46 de incidente, nu am putut răspunde”. Comandorul Valentin Mateiu, despre eșecul de la Galați
0Ministerul Apărării a explicat vineri, în urma atacului cu dronă din Galați, că militarii nu au putut doborî aparatul de zbor fără pilot cu mijloacele aflate în dotare fără a pune în pericol populația, în condițiile în care acesta a survolat spațiul aerian al României doar 4 minute. Este o explicație tehnică reală, dar este ea și completă? Sau acoperă, sub pretextul constrângerilor fizice, absența unui dispozitiv de apărare gândit și construit înainte ca drona să apară pe radar?
„Adevărul” a discutat cu Sandu Valentin Mateiu, comandor în rezervă al Armatei Române, care a subliniat că adevăratele întrebări nu trebuie adresate celor care au ieșit public să explice incidentul, ci celor care aveau responsabilitatea să pregătească răspunsul.
„Armata română nu a asigurat ieri liniștea cetățenilor, fiind incapabilă, în final, să intercepteze acele drone. Acesta este un fapt. Deși s-au făcut pași înainte în dispozitivul de apărare, în supravegherea spațiului aerian și în sistemul de comandă și control, realitatea tristă rămâne aceeași: după 45-46 de incidente similare, noi nu am putut răspunde", spune Sandu Valentin Mateiu, comandor în rezervă al Armatei Române.
Explicația oficială s-a concentrat pe argumentul că cele 4 minute în care drona a survolat teritoriul României au fost insuficiente pentru ca avioanele ridicate de la sol să o intercepteze fără a pune în pericol populația civilă. Specialiștii militari nu contestă că timpul a fost extrem de scurt. Contestă însă că acesta ar fi fost singura problemă.
De ce Armata nu a utilizat sistemul Ghepard?
Sandu Valentin Mateiu identifică două mari lacune în răspunsul de vineri, iar prima privește apărarea antiaeriană la sol, componenta care, în opinia sa, lipsea cu desăvârșire din ecuație. El pune o serie de întrebări concrete, la care consideră că Armata este datoare să răspundă public. Una dintre ele vizează un sistem existent deja în dotare, pe care îl numește explicit.
„Am menționat sistemul Gepard. Nu trebuie să așteptăm doar sisteme viitoare. Avem deja anumite capabilități. Întrebarea este simplă: Gepardul vede sau nu vede drona? O poate angaja sau nu? A fost dislocat sau nu? S-a luat în calcul dislocarea lui sau nu? Acesta este primul element", afirmă comandorul în rezervă.
Gepard este un sistem de apărare antiaeriană de scurtă rază aflat deja în dotarea Armatei Române, proiectat tocmai pentru amenințări aeriene de joasă altitudine. Dacă el exista și nu a fost dislocat în zona Galați, sau dacă a fost dislocat dar nu a putut angaja ținta, sunt două răspunsuri complet diferite și ambele trebuie date public.
Mateiu adaugă că există și particularități geografice care făceau din Galați o zonă unde un astfel de dispozitiv ar fi fost nu doar posibil, ci logic. Tocmai deschiderea terenului din acea regiune ridică întrebarea de ce nu a existat o soluție gândită în prealabil pentru ea.
„Vorbim despre o zonă relativ deschisă, cu spații largi și puține localități în anumite sectoare. Tocmai de aceea întrebarea este legitimă: a fost gândit un dispozitiv de apărare la sol pentru această regiune sau nu?", spune comandorul în rezervă.
4 minute - problemă reală, dar nu scuză completă
Armata a invocat insistent fereastra de timp extrem de redusă. Sandu Valentin Mateiu acceptă că această constrângere este reală, dar arată că tocmai de aceea existența unui dispozitiv la sol era esențială. Cu alte cuvinte, argumentul timpului scurt nu justifică absența unui plan, ci o face și mai greu de explicat.
„Al doilea element ține de conceperea unui dispozitiv de apărare antiaeriană la sol care să completeze ceea ce există în aer. Da, piloții noștri au fost ridicați de la sol și au fost vectorizați, dar în cele patru minute disponibile nu au reușit să ajungă într-o poziție care să permită angajarea și doborârea dronei fără a pune în pericol populația", explică el.
În ceea ce privește componenta aeriană în sine, Mateiu nu pune la îndoială capacitățile piloților și ține să facă această distincție clar, pentru a nu lăsa impresia că distribuie vina uniform. Problema, spune el, nu se află în cockpit.
„La capitolul aviație știm deja că, dacă sunt vectorizați la timp, piloții noștri sunt capabili, cu tehnica pe care o au la dispoziție, să angajeze astfel de ținte. Mă repet, vorbim despre cea mai veche variantă de F-16, cu limitările pe care le cunoaștem, dar care și-a demonstrat capacitatea operațională", subliniază Sandu Valentin Mateiu.
Sistemul MEROPS ar putea trece sub comanda NATO
Un oficial militar NATO, citat de Politico, confirmă că avioanele erau pregătite și aveau toate autorizațiile necesare pentru a interveni, dar că incidentul s-a produs tocmai deasupra unei zone populate, ceea ce a complicat decisiv orice decizie de angajare.
Alianța evaluează acum ce măsuri suplimentare pot fi luate pentru a optimiza rețeaua de senzori și sisteme de armament a României și NATO, astfel încât amenințările de acest tip să poată fi neutralizate în condiții de siguranță pentru populație. Printre opțiunile aflate pe masă se numără și trecerea sistemului românesc anti-dronă MEROPS sub comandă NATO, potrivit aceluiași oficial. Aliații ar urma să aibă ocazia de a oferi capabilități suplimentare în cadrul unei conferințe de generare de forțe programate la începutul lunii viitoare.
MEROPS este un sistem de protecție a spațiului aerian de joasă altitudine, dezvoltat de compania turcă Aselsan. Este conceput special pentru detectarea, urmărirea și neutralizarea dronelor de mici dimensiuni, combinând radare, senzori optici și mijloace de contracarare electronică și cinetică. România l-a achiziționat ca răspuns la creșterea amenințării reprezentate de dronele folosite în conflictul din Ucraina, iar integrarea lui sub comandă NATO ar însemna că deciziile de angajare și coordonarea cu celelalte sisteme aliate ar urma un lanț de comandă unificat, nu unul strict național.
Cine decide în 4 minute?
Al doilea mare semn de întrebare ridicat de Sandu Valentin Mateiu privește sistemul de comandă și control. Chiar dacă senzorul detectează drona și există mijloace de angajare, între cele două trebuie să funcționeze un lanț rapid, coordonat și deconflictizat. Iar în 4 minute, orice verigă slabă din acel lanț poate face diferența dintre o interceptare reușită și un bloc avariat.
„Ai la dispoziție doar câteva minute. În acel interval, oamenii din comandament trebuie să înțeleagă ce se întâmplă, de unde vine ținta, încotro se îndreaptă și care este cea mai bună soluție de răspuns. Trebuie să existe coordonare între aviație și apărarea de la sol. Trebuie să existe deconflictizare, astfel încât propriile sisteme să nu interfereze între ele", detaliază comandorul în rezervă.
El subliniază că principiile acestea nu sunt noi și că au mai fost aplicate cu succes în alte contexte. De aceea, responsabilitatea nu aparține celor care au ieșit public să explice incidentul, ci celor care trebuiau să construiască sistemul de răspuns înainte ca drona să apară pe radar.
Ani de întârzieri, o singură factură
Dincolo de eșecul tehnic al unei singure nopți, Mateiu trasează o linie mai lungă, una care explică de ce România se află în această situație după aproape cincizeci de incidente similare. Nu este vorba despre o greșeală punctuală, ci despre efectul cumulat al unor decizii amânate sau evitate sistematic, atât la nivel politic, cât și instituțional.
„Se adună întârzieri de ani de zile. Prima dintre ele este ignorarea amenințării reprezentate de drone. De ani de zile vedem evoluția acestui fenomen și, cu toate acestea, măsurile concrete au venit foarte târziu. Abia acum vedem programe și contracte dedicate combaterii dronelor. În același timp, se văd efectele întârzierilor politice. A existat o întârziere legislativă. A existat o întârziere în asumarea publică a amenințării. Au existat întârzieri în programele de înzestrare. Astăzi plătim prețul tuturor acestor întârzieri", afirmă el.
Traseul dronei rusești care a lovit un bloc din Galați
Informaţiile oferite de ministrul Apărării, Radu Miruţă, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute vineri seară, după incidentul în care o dronă rusească a explodat într-un bloc de locuințe din Galați, reconstituie, pas cu pas, traseul aparatului și momentele în care a fost monitorizat de sistemele de apărare.
La ora 1:52, drona a trecut granița și a intrat în spațiul aerian românesc prin zona localităților Grindu și I.C. Brătianu, din județul Galați. Zbura la aproximativ 600 de metri altitudine și avea o viteză estimată de circa 100 de kilometri pe oră.
În acel moment, Armata Română a ridicat două avioane F-16 de la Baza Aeriană Fetești şi din Tulcea a fost trimis un elicopter IAR-330 Puma Socat pentru urmărire. Totul s-a derulat rapid, într-un interval în care deciziile trebuiau luate în câteva minute.
La ora 1:56, aparatul a dispărut de pe radare, după ce a parcurs aproximativ zece kilometri pe teritoriul României. La scurt timp, au început să fie semnalate la 112 primele apeluri care indicau o explozia la blocul din Galați.
Decizia de a nu doborî drona a fost explicată de generalul de brigadă Gheorghe Maxim, locțiitor al comandantului Comandamentului Forțelor Întrunite.
„O eventuală angajare asupra unei zone urbane prezintă riscuri semnificative pentru siguranța populației și a infrastructurii. În multe situații, resturile rezultate în urma angajării unui obiect aerian pot produce efecte comparabile sau chiar mai grave decât impactul dronei în sine, despre care nu aveam informații dacă are încărcătură de luptă”, a explicat generalul de brigadă Gheorghe Maxim, locțiitorul comandantului Comandamentului Forțelor Întrunite, invocând şi regulile care interzic acțiuni ce pot afecta spațiul aerian al unei țări vecine.
„Avem o limitare legală, respectiv faptul că nu putem să executăm foc astfel încât proiectilul să violeze spațiul aerian al unei țări vecine. Știm că Ucraina este în război, dar România este într-o situație de pace și nu putem lansa un proiectil care să ajungă în spațiul aerian al Ucrainei”, a mai spus el.