Analiză Adio, leu? Soluția neașteptată a unui economist de top pentru ca România să treacă la euro fără să mai aștepte după politicieni

Profesorul Bogdan Glăvan explică, într-o analiză, cum ar putea România să treacă la moneda euro cât mai repede și să rezolve astfel o serie de probleme economice. Deocamdată, însă, politicienilor le lipsește voința politică și inventivitatea.

Profesor universitar, expert în macro și microeconomie, economia dezvoltării și economia monetară și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american „Murray Rothbard“, Bogdan Glăvan explică în ce fel ar putea România să treacă mai repede la euro și ce ar avea de făcut pentru a nu fi o trecere brutală.

Mesajul profesorului Bogdan Glăvan este un duș rece pentru o clasă politică obișnuită să amâne deciziile majore. Trecerea la euro nu este doar o cifră într-un tabel de convergență, ci o bilet de ieșire dintr-un sistem economic vulnerabil. Rămâne de văzut dacă liderii de la București vor avea curajul să „sară în șalupă” sau dacă vor prefera să ne lase să vâslim, în continuare, într-o barcă ce ia apă.

Condiții stricte, soluții lejere

Deși prin Tratatul de la Maastricht s-au stabilit o serie de condiții pentru convergența la moneda europeană unică, adică trecerea statelor membre UE la euro, România ar putea să treacă peste anumite constrângeri, dacă am avea politicieni mai proactivi și suficient de deciși.

Practic, pentru ca un stat să poată adopta euro, condițiile țin de stabilitatea prețurilor (inflație redusă), finanțe publice solide, stabilitatea cursului de schimb prin mecanismul MCS II și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung. La final, statele candidate sunt evaluate de Comisia Europeană și BCE. 

„Aderarea la euro se poate face oricând. Asta deoarece euro este un proiect politic, iar eventuala aderare a României este tot un proiect politic. Într-o discuție recentă cu un diplomat european, care m-a întrebat ce părere am despre euro, i-am mărturisit că eu am susținut mereu aderarea României la euro, nu din motive științifice, ci din considerente politice”, spune expertul.

Chiar dacă, adaugă el, nu ar fi obligatorie trecerea la moneda de euro pentru a obține prosperitate, în condițiile unui stat ca România, unde politicienii nu adoptă cele mai sănătoase politici economice, moneda europeană ne-ar fi de mare ajutor.

„Din perspectivă științifică cel mai bine ne-ar fi cu o monedă separată de stat, independentă de politic, a cărei producție să nu poată fi politizată, manevrată, manipulată. În plus, nu trebuie să faci parte din zona euro ca să îți meargă bine, ca să duci politici sănătoase. Adoptarea euro nu e o condiție necesară pentru asigurarea prosperității, vezi Elveția. Însă când ne raportăm la cazul concret al României, la instituțiile ei defecte, la majoritatea politicienilor ei, la nivelul general de educație, la mentalitatea multor cetățeni, atunci este limpede că adoptarea unor instituții mai bune din Occident este benefică. Din perspectivă politică, deci, dacă avem ocazia să schimbăm o barcă șubredă cu o șalupă (chiar dacă nu e vreun vapor solid), atunci trebuie să exploatăm ocazia și să sărim în șalupă”, adaugă economistul.

Am dat-o deja în bară

Bogdan Glăvan amintește și că România a fost foarte aproape de a întruni toate condițiile teoretice pentru a trece la euro, dar a ezitat și a pierdut un tren important.

„Am avut această ocazie, însă elitele României i-au dat cu piciorul. Atât s-a putut. Ăsta a fost nivelul lor. Așa societate, așa elite. Elitele alea adevărate au murit prin lagărele comunismului, așa că am rămas cu ce-am rămas. Ăsta e blestemul României, moștenirea comunismului. Am avut această ocazie când bifam celebrele criterii de convergență”, punctează Glăvan.

Chiar și așa, nu este totul pierdut. Actuala clasă politică ar putea decide, dacă ar avea suficientă voință politică, să adopte euro, în pofida tuturor problemelor din prezent.

„Criteriile de convergență nu sunt piloni științifici care să justifice sau nu o uniune monetară. Ele sunt doar condiții politice, hai să le spunem prudențiale, prin care se încearcă o oarecare asortare, o omogenizare a politicilor și performanțelor bugetare și monetare. Dar ele în sine nici nu susțin crearea unei uniuni monetare și nici nu o infirmă. Până la urmă decizia trebuie să fie politică, deoarece euro însuși este un proiect politic și așa a fost conceput din capul locului. Cu alte cuvinte: la fel cum în NATO pot intra tot soiul de armate, care pot sau nu pot folosi gloanțe de același calibru, care pot sau nu avea aceleași criterii de promovare în militărie și același procent de generali, tot așa în zona euro pot intra tot soiul de țări. Important nu este doar ce au făcut aceste țări până atunci, ci și ce vor face pe urmă”, mai explică Bogdan Glăvan.

Bulgarii ne-au luat-o înainte

El dă și exemplul Bulgariei, țară care a luat o serie de decizii esențiale, deși nu întrunea condițiile necesare.

„Când la sfârșitul anilor 1990 Bulgaria a adoptat instituția numită Consiliu Monetar, era pregătită sau nu pentru asta? Îndeplinea criterii? Care criterii?! În realitate Bulgaria a ajuns să adopte Consiliul Monetar, adică să fixeze prin lege cursul de schimb și să se abțină de la politizarea banilor doar fiindcă ajunsese cu cuțitul la os. Și atunci a adoptat o instituție străină, cu care nu era deloc obișnuită, dar care i-a servit destul de bine, fiindcă a cam pus cătușe demagogiei extreme, a impus guvernelor să nu sară calul cu deficitele, a împiedicat escaladarea datoriei publice. Și a funcționat. Așa că putem să adoptăm euro mâine. Numai să ne primească Vestul”, punctează Bogdan Glăvan.

În altă ordine de idei, România, dacă ar dori, ar putea adopta cu orice preț moneda europeană.

„Bine, am putea adopta euro și fără să cerem permisiunea Vestului (se cheamă euroizare, e spontană), dar nu se face așa ceva, nu ar fi civilizat, doar facem parte din familia europeană și până una-alta trăim pe banii Vestului”, încheie Bogdan Glăvan.