Cum fac alţii reformă în educaţie. Modelul finlandez
0În România sunt prea mulţii copii într-o clasă, prea puţin timp acordat schimbărilor majore de sistem şi sunt prea multe note pe semestru la o materie, în comparaţie cu modelul din statele cu sisteme de educaţie mai eficiente, atrage atenţia expertul în educaţie Alexandra Andon, care a studiat Ştiinţele Educaţiei la Universitatea Turku din Finlanda.
Schimbările pregătite de oficialii din Educaţie în şcoala primară sunt unele de esenţă, de la planul-cadru, până la noile programe şcolare, aflate acum în dezbatere publică la nivelul claselor a III-a şi a IV-a.
Acestea trebuie însă puse în contextul eficienţei şi, de ce nu, în cel internaţional, acolo unde s-au petrecut deja o serie de reforme în acest domeniu, arată specialiştii.
Expertul Alexandra Anton a explicat pentru adevarul.ro că, dincolo de câte ore sunt alocate unei materii, trebuie să ne uităm la alte aspecte şi mai importante: numărul de copii dintr-o clasă, baza materială a şcolii şi timpul de implementare a schimbărilor aduse sistemului.
Teoria paşilor mărunţi
"În Finlanda actualul plan-cadru a fost aprobat în 2012 şi va fi implementat cu toată curricula nouă abia în 2016. Ce înseamnă asta? Că schimbările nu se fac la foc rapid. Şi mai vreau să adaug ceva: nu programa şi nici numărul de ore alocate n-ar fi o problemă atât de mare. În implementarea lor, însă, nu se au în vedere toţi elevii şi nici capacitatea profesorilor de a rezolva toate sarcinile birocratice şi de a se mai şi pregăti pentru ore. Ce facem cu elevii care nu ţin pasul cu restul? Îi pierdem pe drum? În Finlanda, timpul de pregătire este sfânt, nu poţi ajunge nepregătit în faţa elevilor, nu-ţi faci probleme că nu ai resurse şi nici nu e o problemă să-ţi reorganizezi orele în funcţie de nevoi şi de proiecte", a povestit Anton.
Ea spune că proiectele şi nu memorarea informaţiei necesită mai mult timp de pregătire, de evaluare şi de analiză din partea profesorului şi a elevului, iar lucrul personalizat cu fiecare elev necesită timp suplimentar.
"Au profesorii capacitatea de a pune în aplicare toate acestea în condiţiile actuale? Cred că aceasta este o întrebare mai potrivită decât dacă programa este perfectă sau nu. Întotdeauna va fi perfectibilă, căci lumea se schimbă şi odată cu ea şi nevoile societăţii pentru educaţie", este de părere Anton.
Prea multe note
Expertul mai spune că o altă mare problemă o reprezintă numărul de note pe semestru pe care le primeşte un copil la clasă, ajungând chiar până la cinci note la o singură materie.
În Finlanda, copiii primesc o singură notă la o materie, la sfârşitul semestrului, care reprezintă un feedback general asupra evoluţiei copilului la respectiva disciplină.
"Scopul fiecărui profesor este de a-l conduce pe fiecare elev cât mai sus, nu de a-i sublinia lipsurile, ci de a-l ajuta să-şi cunoască atuurile care-l ajută să crească. Dacă mai multe ore înseamnă şi mai multe note, atunci procesul de învăţare se va segmenta şi mai mult, iar atenţia va cădea pe note, nu pe învăţare. În Finlanda, nici profesorul şi nici elevul nu au grija notei, căci învăţărea este cel mai important motiv pentru a merge la şcoală", a conchis Anton.
Cum arată abecedarul finlandez în comparaţie cu abecedarul românesc: jucăuş şi plin de poveşti
Dacă ar fi să comparăm manualele după care învaţă elevii din cel mai performant sistem de educaţie din lume, Finlanda, şi noile manuale după care vor învăţa copiii de clasele I şi a II-a în România, primul lucru pe care îl observăm este diferenţa uriaşă de preţ.
Un manual finlandez costă 27,90 de euro, prin comparaţie cu cele mai mici preţuri ofertate la licitaţia pentru noile manuale şcolare (4-5 lei, adică de 1 euro). Şi calitatea manualelor diferă considerabil, spune expertul în educaţie Alexandra Anton, care a studiat ştiinţele educaţiei la Universitatea Turku din Finlanda.
„Diferenţele sunt evidente, manualul finlandez seamănă foarte mult a carte de poveşti, ilustraţiile sunt atractive, la început sunt prezentate literele şi cuvintele pe silabe, apoi se dau texte şi povestioare de diferite lungimi şi dialoguri, pe baza cărora se pun întrebări mergând pe ideea că trebuie să meargă de la uşor la greu. Astfel, se face trecerea de la cuvinte mai scurte la cuvinte mai lungi, propoziţiile sunt logice şi atractive, nu concentrate pe forme vechi ale cuvintelor, iar povestea este prezentată sub o formă interactivă“, a explicat Anton.
FOTO Cum arată noile manuale digitale publicate gratuit pe internet de edituri
EXCLUSIV Cum arată Abecedarul care nu a mai ajuns la elevi
Toamna bobocilor fără Abecedar. Părinţii: „Este sub orice critică!“
FOTO Să ne aducem aminte: manualele de altădată
Elevii, cobaiul sistemului de educaţie: noul an şcolar începe fără Abecedar