Ce se întâmplă cu elevii cărora părinții le fac temele. Efectele nebănuite și îngrijorătoare explicate de specialiști
0Specialiștii în Educație spun că rezolvarea temelor pentru acasă trebuie să fie sarcina exclusivă a elevului. Părinții cel mult pot să ofere indicii. În caz contrar efectele asupra elevilor pot fi foarte serioase de la o dependență cronică de ajutorul celorlalți până la scăderea stimei de sine.
Temele pentru acasă sunt o componentă importantă a procesului educațional în România. Prin intermediul acestora, spun profesorii, sunt consolidate cunoștințele dobândite în orele de predare de la clasă. Abordarea temelor pentru acasă este mai importantă decât cred mulți dintre români. Aparent o activitatea banală, firească a vieții de școlar, poate lăsa urme adânci inclusiv în viața de adult dacă nu există abordarea potrivită. Pe de o parte, părinții nu trebuie să facă temele în locul copiilor sau să-i ajute prea mult la efectuarea lor. De cealaltă parte, efectuarea temelor presupune, cum spun psihologii un efort afectiv și intelectual, inclusiv din partea părinților. Specialiștii spun că și în funcție de modul în care sunt abordate temele, copilul va performa în societate dar și la serviciu, în viața de adult.
„Nu trebuie sub nicio formă să facem temele în locul copiilor”
Cristina Bălăucă este profesor și inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Botoșani. În plus este mamă de olimpic internațional la științe. Din experiența de specialist în educație, Cristina Bălăucă spune că una dintre cele mai mari greșeli pe care o poate face un părinte în viața de elev a propriului copil, este să facă temele în locul lui sau să-l ajute prea consistent la lecții.
„Nu trebuie sub nicio formă să facem temele în locul copiilor. Elevul trebuie să fie responsabil și să se achite singur de sarcina lui de lucru. Trebuie lăsat să simtă că o duce singur la bun sfârșit. Copilul a fost la ora de curs respectivă. El știe ce i s-a predat. Nu a fost părintele în locul lui și nici nu se va duce vreodată în locul lui, la oră. Este cea mai mare greșeală pe care o fac mulți părinți. Știu că este mai ușor ca părinte să-i faci tema, el o copiază în caiet și gata, a terminat. Am scăpat de explicații, de timp petrecut la teme. Dar nu este deloc în regulă pentru copil.”, spune Cristina Bălăucă. Asta nu înseamnă că trebuie să-l lăsăm pe copil să se chinuie în mod absurd dacă chiar nu știe.
„Evident, copilul poate întreaba dacă are o nedumerire. Trebuie să cultivăm asta la el. Trebuie să fie prezenți atunci când copilul are nevoie, mai ales în viața de școlar care se poate dovedi o provocare. Dar îl ajutăm cu o sugestie, cu o idee. Nu ne apucăm să-i facem noi jumătate din temă sau efectiv să-i oferim rezolvarea pe tavă. Mai face două calcule și gata. Îi dăm o idee, îl lăsăm să lucreze pe baza ei. Îi mai oferim o sugestie, o direcție de lucru, îl orientăm, dar la final trebuie să simtă că el a scos-o la capăt cu aceea temă. Ne-a simțit alături, i-am oferit suportul emoțional și intelectual, dar nu am făcut noi tema în locul lui și nici nu i-am dat toată rezolvarea pe tavă”, spune profesorul botoșănean.
„Îi învățăm cu un sprijin pe care la un moment dat nu-l va mai avea”
Irina Siminiceanu este profesor la Colegiul Național „AT Laurian”, un liceu de elită din județul Botoșani și spune că efectele acestui obicei de a face temele în locul copilului sau de a-l ajuta excesiv la rezolvarea acestora, poate avea efecte serioase pe termen lung. „Ca profesor pot spune că nu este firesc, nu este normal. Este o greșeală, psihologic vorbind pentru că îi învățăm cu un sprijin pe care la un moment dat nu-l va mai avea”, spune Irina Siminiceanu. Elevii de clasa a XII a de la Colegiul Național „AT Laurian”, mărturisesc că o asemenea practică poate lăsa urme adânci.
„Pur și simplu te înveți că ai mereu pe cineva care te ajută. Și nu-i așa. La teste, la examene, ești singur. În plus, cei care sunt efectiv ajutați excesiv la teme, chiar se fac teme în locul lor, sunt ușor de observat. Sunt elevii care parcă nu pot face nimic singuri. Cer orice, de genul, „ajută-mă și pe mine cu asta”, „nu mă ajuți, te rog„. Și îți dai seama că-ți cer ajutorul la lucruri banale, de exemplu să desfacă o pungă de biscuiți. Și nu, nu exagerez cu nimic”, spune Adrian. Un alt coleg de clasă al lui Adrian, spune că de fapt toată povestea asta cu ajutorul excesiv la teme, nu face decât să răpească un element fundamental elevului.
„Îi răpești curiozitate. Plăcerea de a se strădui și de a descoperi soluția. Fără curiozitate, școala nu mai are niciun farmec”, precizează acesta. Cristina Bălăucă spune că elevul va aștepta mereu confirmare și ajutor, fără să se străduie să mai facă ceva singur, mai ales atunci când este obligat să gândească. „Copilul va aștepta mereu un feedback de la părinte. Va căuta mereu o confirmare de la cineva, dacă este corect ce a făcut, dacă a scris bine. Dar la examene, la teste, la concursuri, părintele nu este acolo. Copilul va aștepta mereu să-i spună părintele că este bun ce a făcut. Eventual așteaptă să-l ajute acolo unde nu știe. El nu trece la etapa următoare fiindcă nu vine mama sau tata să-i spună că-i bine. În creierul lui se conturează impresia că el nu poate singur. Și nu este bine deloc”, spune Cristina Bălăucă.
Specialiștii spun că această atitudine se poate reflecta mai târziu în viața de adult. Sunt acele persoane care cer mereu ajutorul celorlalți atunci când se văd nevoiți să depună un efort suplimenar. În plus, apar probleme cu încrederea în sine, mai ales atunci când copilul nu simte că poate duce singur la bun sfârșit o sarcină solicitantă.