Bomboanele și cafeaua oferite medicilor reprezintă mită? Unde se termină politețea și începe dosarul penal

Situația de la Vâlcea pare desprinsă dintr-un film absurd. Doi pacienți au ajuns în fața instanței după ce au lăsat medicului curant cutii cu bomboane sau cafea, iar o șoferiță a fost trimisă în judecată pentru că i-a oferit unei polițiste, fostă colegă, 30 de ouă pentru a grăbi aflarea unor informații auto. Deși procurorul de caz a considerat faptele extrem de grave și a solicitat un an și 4 luni de închisoare cu suspendare, judecătorii au respins acordurile de recunoaștere a vinovăției. Decizia magistraților, care nu este încă definitivă, deschide o dezbatere necesară: unde tragem linia între politețea tradițională românească și infracțiunea de dare de mită?

Avocatul Cristian Ene explică faptul că legea penală nu impune un prag valoric minim pentru a considera un bun drept mită. Totuși, esența infracțiunii nu stă în prețul cadoului, ci în legătura de condiționalitate dintre oferirea acestuia și actul profesional.

În speța de la Vâlcea, instanța a respins validarea acordului nu din cauza valorii derizorii a bunurilor, ci pentru că elementele constitutive ale infracțiunii lipseau. Avocatul detaliază mecanismul juridic:

„Nu există o limită de valoare în sine, pentru că nu neapărat valoarea patrimonială constituie obiectul mitei. Poate fi vorba și de o valoare nepatrimonială. (...) Instanța a respins validarea acordului, dar nu din cauza valorii bunului, ci pentru că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mită. Era cazul unei persoane care a fost la medic și, când a plecat, a lăsat o ciocolată pe birou. Nu a existat o înțelegere cu medicul ca acea ciocolată să fie oferită în schimbul actului medical”, a explicat Cristian Ene pentru „Adevărul”.

Avocatul subliniază diferența majoră dintre un gest unilateral și o tranzacție ilicită. Dacă medicul nu vede gestul sau nu există un acord prealabil, fapta nu întrunește condițiile penale.

„Dacă pacientul ar fi spus: «Uitați, domnule doctor, pentru că m-ați tratat, aveți aici o ciocolată», iar medicul ar fi acceptat și ar fi spus «Mulțumesc», iar acest lucru ar fi fost înregistrat, atunci am fi vorbit despre luare de mită. În schimb, dacă medicul îi spune pacientului «Sănătate!» și pacientul, fără ca medicul să vadă, lasă o cafea, o ciocolată sau un carton de ouă înainte de a pleca, asta nu înseamnă că medicul a avut cunoștință de acest gest sau că există o legătură cu actul medical. Pentru acest motiv s-a respins cauza, nu pentru valoarea în sine a bunului”, a precizat avocatul.

Dilema mărțișorului: între gest simbolic și diamant

Granița devine și mai fină atunci când intervine interpretarea subiectivă a anchetatorilor. Avocatul Cristian Ene oferă exemplul mărțișorului sau al florilor, gesturi comune care pot căpăta valențe penale în funcție de context și valoare.

„Un mărțișor poate avea o valoare simbolică, de 3 sau 5 lei. Dar poate fi și un mărțișor cu un diamant, care costă zece mii de euro. Din punct de vedere juridic, ambele pot fi considerate mită. Diferența este că, în cazul celui de valoare simbolică, se apreciază că este un gest care nu atinge nivelul unei infracțiuni și se poate dispune renunțarea la urmărirea penală. În schimb, un bun de valoare foarte mare este tratat diferit. La fel și în cazul florilor: una-două flori sunt un gest banal, dar dacă vii cu un copac, un bonsai de cinci mii de euro, lucrurile se schimbă”, explică specialistul în drept.

Astfel, totul rămâne la aprecierea procurorului, care trebuie să demonstreze legătura directă cu atribuțiile de serviciu. Fără această legătură conștientă de ambele părți, acuzația riscă să fie, așa cum s-a întâmplat la Vâlcea, respinsă de judecători.

Psihologul Mihai Copăceanu: „Nu te duci cu mâna goală” – o normă culturală, nu infracțională

Dincolo de aspectul juridic, aceste cazuri scot la iveală o realitate profundă a societății românești. Psihologul Mihai Copăceanu argumentează că interpretarea acestor gesturi exclusiv prin cheia corupției ignoră un substrat cultural vechi. Pentru mulți români, „atenția” nu este o plată, ci o formă de relaționare.

„Există un substrat cultural profund asociat acestor gesturi aparent minore, percepute ca forme de politețe și cunoscute sub denumirea de «atenții», al căror rol este acela de a facilita construirea unei relații favorabile și armonioase între cetățean și reprezentantul instituțiilor statului. Aceste practici nu sunt limitate la domeniul medical, ci se regăsesc și în sistemul educațional, precum și în cadrul administrației publice locale”, afirmă psihologul.

Copăceanu atrage atenția asupra unei credințe sociale extrem de puternice, care funcționează aproape ca o lege nescrisă în mentalul colectiv.

„În mentalul colectiv al românilor persistă o serie de credințe sociale internalizate, precum ideea că «nu te poți prezenta cu mâna goală», care funcționează ca norme socio-culturale informale, generalizate și acceptate tacit. Aceste norme sunt atât de bine înrădăcinate încât abaterea de la ele este percepută ca fiind inadecvată sau chiar absurdă. Din această perspectivă, clasificarea acestor gesturi drept fapte de corupție este considerată o interpretare eronată, întrucât valoarea lor materială este infimă, iar semnificația lor este una simbolică, nu tranzacțională”, explică acesta.

Mai mult, specialistul avertizează că acest comportament se învață încă din copilărie, prin mimare și încurajare din partea adulților, ceea ce face ca eradicarea lui prin metode punitive să fie dificilă și adesea neînțeleasă de populație.

„Sub aparența inocenței, adulții transmit copiilor aceste practici încă din primii ani de școlarizare, îndemnându-i să ofere cadouri cadrelor didactice cu ocazia unor momente festive sau ritualizate ale anului școlar. Astfel, copilul interiorizează acest comportament ca fiind normativ și adecvat, urmând să îl reproducă automat la vârsta adultă. Din punct de vedere psihologic, acest proces contribuie la normalizarea comportamentului atât pentru cel care oferă, cât și pentru cel care primește, diminuând percepția gravității morale sau legale a actului”, conchide Mihai Copăceanu.