Trupele europene din Groenlanda l-au speriat pe Trump. Expert: „Răspunsul de la Washington este ridicol de slab”

Expertul în securitate Marius Ghincea explică de ce demersul unor țări precum Franța, Germania, Norvegia, Suedia și Regatul Unit de a trimite militari pentru misiuni de recunoaștere, planificare și antrenament în Groenlanda pare că și-a atins scopul, adică a descurajat acțiunea armată a SUA.

Analistul de securitate Marius Ghincea explică de ce chiar și un număr mic de militari europeni trimiși în Groenlanda reprezintă un mesaj important care „pare să funcționeze”.

„Trupele europene trimise în Groenlanda au, în principal, un singur scop: să descurajeze acțiunea armată a SUA. Este ceea ce în literatura de specialitate denumim drept "tripwire deterrence" și operează după aceeași logica cu care operăm atunci când găzduim câteva sute sau mii de soldați americani, francezi, olandezi, etc. în România”, explică expertul în securitate Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH din Zurich (Elveția).

Logica acestor prezențe simbolice este, spune analistul de securitate pe o rețea de socializare, de a semnaliza că dacă acești câțiva soldați mor în cazul unei acțiuni militare împotriva țării (sau teritoriului) gazdă, asta va produce repercusiuni politice și strategice care va obliga țările soldaților morți să răspundă mult mai puternic ulterior (deterrence by punishment).

„Nu e nimeni inconștient să creadă că acele sute de soldați vor putea să țină în frâu zeci de mii de soldați americani, dacă SUA decide o invazie. Rolul lor este să descurajeze prin simpla prezență, știind că dacă aceștia mor... va urma o reacție politică și strategică mult mai semnificativă”, a explicat.

Ghincea are și o veste bună: „Pare să funcționeze. Dacă răspunsul politic al SUA se limitează la impunerea a unor noi taxe vamale de 10% pentru produsele din UE (pentru că avem uniune vamală/piață unică, nu poți impune taxe vamale selectiv doar unor state membre), atunci răspunsul politic al administrației de la Washington este foarte modest, ridicol de slab. Inclusiv procentual arată slăbiciune.”

Cum a ajuns Groenlanda în centrul unei dispute internaționale

În ianuarie 2026, mai multe state europene au început să trimită contingente militare limitate în Groenlanda, într-un gest coordonat de Danemarca, pe fondul unei crize diplomatice cu Statele Unite legate de statutul și controlul strategic al insulei. Mișcarea a venit după ce președintele american Donald Trump a reluat public ideea ca SUA să preia controlul asupra Groenlandei, invocând argumente de securitate și interese strategice în Arctica, ceea ce a declanșat reacții ferme la Copenhaga și în capitalele europene .

Trupele trimise de europeni sunt reduse numeric și au un caracter mai degrabă simbolic și operațional decât ofensiv. Franța, Germania, Norvegia, Suedia și Regatul Unit au trimis militari pentru misiuni de recunoaștere, planificare și antrenament în condiții arctice, alături de forțele daneze deja prezente pe insulă. În unele cazuri este vorba de echipe de câteva zeci de persoane sau chiar mai puțin, integrate într-o desfășurare multinațională menită să transmită un mesaj politic clar de sprijin pentru suveranitatea Danemarcei și pentru securitatea europeană în Arctica, nu să creeze o nouă forță de luptă în regiune .

Scopul oficial al acestor desfășurări este consolidarea capacității NATO și a statelor europene de a opera într-o zonă devenită tot mai importantă strategic, pe fondul schimbărilor climatice, al accesului mai ușor la rute maritime și resurse, dar și al interesului crescut al marilor puteri pentru Arctica. Totuși, gestul are o încărcătură politică evidentă: este un semnal de unitate europeană în fața presiunilor americane și, în același timp, o reafirmare a faptului că Groenlanda rămâne parte a Regatului Danemarcei. Reacția Washingtonului a fost dură, Trump amenințând cu tarife vamale împotriva unor state europene implicate, ceea ce a amplificat tensiunile transatlantice și a transformat Groenlanda într-un nou punct sensibil al relațiilor dintre SUA și Europa .

De ce și-a retras Germania trupele din Groenlanda?

Germania și-a retras deja trupele pe care le trimisese în Groenlanda. Armata germană a informat că cei 15 soldați deplasați în cadrul unei misiuni de recunoaștere NATO la invitația Danemarcei au început să se întoarcă acasă, oficial precizând că misiunea de recunoaștere fusese finalizată conform planului, dar anunțul de retragere a venit chiar în contextul amenințărilor de tarife și al tensiunilor cu Washingtonul.

Retragerea trupelor, deși prezentată oficial ca parte a încheierii misiunii planificate, a generat speculații că decizia ar fi fost influențată — direct sau indirect — de presiunea politică legată de amenințările președintelui american Donald Trump cu tarife vamale împotriva țărilor care s-au solidarizat cu Danemarca pe tema Groenlandei.

Se pregătește bazooka anti-coerciție a UE

Pe partea europeană, reacția la declarațiile lui Trump privind impozitele vamale a fost de condamnare și coordonare puternică. Opt state europene – Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Regatul Unit – au emis o declarație comună în care au spus că amenințările tarifare subminează relațiile transatlantice și prezintă riscul unei spirale periculoase, reafirmând solidaritatea cu Danemarca și dreptul Groenlandei la suveranitate și integritate teritorială.

La nivelul Uniunii Europene, ambasadorii au convenit să sporească eforturile de descurajare a impunerii de tarife de către Washington și pregătesc chiar măsuri de retorsiune, inclusiv posibilitatea unor taxe vamale în valoare de până la aproximativ 93 de miliarde de euro dacă administrația americană merge mai departe cu planul tarifar – așa-zisa bazooka anti-coerciție a UE.

Ministrul german al finanțelor și vicecancelarul Lars Klingbeil a declarat că Germania nu va fi „șantajată” și că se pregătesc contramăsuri coordonate între țările europene, incluzând chiar înghețarea acordului comercial SUA-UE sau impunerea propriilor taxe vamale asupra produselor americane.

În termeni generali, Europa răspunde la amenințările lui Trump cu un front unit, denunțând tacticile ca fiind inacceptabile între parteneri tradiționali, reafirmând importanța relațiilor transatlantice și explorând atât opțiuni diplomatice, cât și economice pentru a contracara presiunile din Washington