Summitul Putin-Trump. Fostul agent KGB a dat o lecție în Alaska despre cum se hrănește un narcisist

Întâlnirea dintre președintele american Donald Trump și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, desfășurată la baza militară Elmendorf-Richardson din Alaska, a fost, în opinia analiștilor ucraineni, o demonstrație de tactică și manipulare – în care un fost spion sovietic a știut exact cum să alimenteze ego-ul unui lider imprevizibil și autodidact în politică externă, relatează Al Jazeera.

„Putin a știut cum să-l joace”, spune un analist politic de la Kiev, care a preferat să rămână anonim. Este o lecție de manual despre cum se construiește influența prin lingușire atent dozată și simboluri de putere.

Întâmpinat cu un zâmbet larg și un protocol demn de o vizită de stat, Putin a pășit pe covorul roșu pregătit de gazdă și a urcat în limuzina prezidențială americană, „The Beast”, oferindu-i-se o scenă pe care Kremlinul o va exploata propagandistic.

Flatarea ca armă diplomatică

Putin i-a oferit lui Trump ceea ce acesta pare să caute cel mai mult în politică: confirmarea propriei grandomanii. În cadrul conferinței de presă, liderul rus a reiterat ideea, vehiculată frecvent în retorica trumpistă, că războiul din Ucraina ar fi fost evitat dacă Donald Trump ar fi câștigat un al doilea mandat în 2020.

„Sunt convins că așa ar fi fost”, a declarat Putin, zâmbind, în fața jurnaliștilor.

Această strategie de a repeta și reformula declarațiile lui Trump, de a valida afirmațiile acestuia și de a-l pune în centrul discursului, a fost interpretată de analiștii ucraineni drept o tentativă deliberată de manipulare.

„Putin a oferit exact hrana de care are nevoie un narcisist: ecou, confirmare, atenție focalizată exclusiv pe el”, subliniază analistul ucrainean, care a contribuit la rapoarte pentru Congresul SUA despre conflictul din estul Europei.

Un summit fără conținut, dar cu multe implicații

Dincolo de spectacolul mediatic, întâlnirea nu a produs nimic concret: niciun acord, nicio schimbare de poziție, nici măcar un calendar de negocieri.

„S-a convenit că vor mai fi discuții”, a spus Trump. O formulare care, deși ambiguă, permite Kremlinului să sugereze că dialogul cu Washingtonul este deschis – chiar dacă pe fondul unei agresiuni militare active împotriva unui stat suveran.

Putin a vorbit de două ori mai mult decât Trump în conferință, adăugând o lecție de istorie despre Alaska și amintind de parteneriatul sovieto-american în al Doilea Război Mondial – o încercare de a reaminti o perioadă în care Rusia și SUA apăreau ca aliați.

Refuzul celor doi lideri de a răspunde întrebărilor jurnaliștilor a fost perceput ca un semn clar că summitul a fost mai degrabă o mișcare de imagine decât o rundă de negocieri reale.

Ucraina, între realpolitik și marginalizare

Pentru Ucraina, mesajele transmise indirect sunt îngrijorătoare. Faptul că un lider acuzat de crime de război a fost primit cu onoruri pe teritoriul american echivalează, în opinia generalului Ihor Romanenko, fost adjunct al Statului Major General ucrainean, cu „o legitimare inacceptabilă”.

„Putin a fost reabilitat simbolic, într-un moment în care ar trebui să răspundă pentru agresiunea militară și crimele comise”, a declarat acesta pentru Al Jazeera.

Generalul subliniază că Trump nu a venit cu nicio propunere fermă privind un armistițiu și nici nu a reiterat politica sancțiunilor împotriva Rusiei.

„Lupta va continua. Până când Trump își va găsi voința politică – dacă o va găsi vreodată”, adaugă Romanenko.

China – elefantul din cameră

Discuțiile din spatele ușilor închise au inclus, potrivit analiștilor ucraineni, și un alt subiect fierbinte: echilibrul geopolitic în raport cu China. Rusia ar fi încercat să ofere Americii o cooperare economică și strategică în contrapartidă pentru concesii politice care i-ar consolida statutul global.

„Pentru Kremlin, Ucraina este doar un capitol într-un dosar mai mare – cel al repoziționării Rusiei ca pol geopolitic de sine stătător”, afirmă Igar Tișkevici, analist de la Kiev.

Totuși, nici Washingtonul, nici Beijingul nu par dispuse să recunoască Moscovei acest statut. Dar faptul că astfel de negocieri există, chiar și informal, pune sub semnul întrebării angajamentul SUA față de o victorie completă a Ucrainei.

Ce urmează?

În lipsa unor garanții clare, Kievul se așteaptă la o intensificare a atacurilor cu rachete și drone, dar și la o posibilă accelerare a mobilizării interne. Strategii ucraineni susțin că este nevoie de o „mobilizare deplină și echitabilă” și de reorientarea economiei către efortul de război.

Summitul de la Anchorage nu a schimbat cursul războiului – dar a transmis mesaje importante despre modul în care Rusia își construiește influența și despre cât de fragilă rămâne solidaritatea internațională atunci când e pusă față în față cu interese politice personale.