Stenograme explozive: când l-a avertizat Putin pe Bush că Ucraina va declanșa o confruntare de durată

Arhiva Națională de Securitate a SUA a făcut publice stenogramele discuțiilor purtate de-a lungul anilor 2001–2008 între fostul președinte american George W. Bush și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin. Documentele conturează o relație care pornește sub semnul apropierii strategice și se încheie într-o atmosferă de suspiciune, reproșuri și avertismente directe, în special în privința Ucrainei și a extinderii NATO.

La începutul anilor 2000, pe fondul luptei globale împotriva terorismului, Putin apărea drept un partener util pentru Washington. Entuziasmul era atât de evident încât, potrivit stenogramelor, Bush i-ar fi spus liderului rus că este „genul de om pe care l-ar vrea lângă el într-un tranșeu”. Câțiva ani mai târziu, tonul se schimbă radical.

2001: respect reciproc și primele fisuri

Prima întâlnire directă dintre cei doi, în 2001, în Slovenia, a fost marcată de declarații cordiale și de dorința ambelor părți de a construi o relație strânsă. Discuțiile au vizat stabilitatea strategică, scutul antirachetă, neproliferarea armelor, Iranul, Coreea de Nord și, inevitabil, NATO.

Bush i-a transmis lui Putin că vede Rusia ca parte a Occidentului, nu ca pe un adversar, dar și-a exprimat rezervele față de limitarea libertății presei și de războiul din Cecenia. Putin a evitat aceste subiecte și a mutat conversația într-o zonă istorică, prezentând propria versiune a destrămării URSS.

În viziunea sa, Rusia ar fi renunțat „voluntar” la teritorii vaste, iar Ucraina, „care timp de secole a făcut parte din Rusia”, ar fi fost „cedată” în mod nejustificat. A fost prima formulare explicită a tezei potrivit căreia Ucraina nu ar fi un stat pe deplin legitim.

Tot atunci, Putin a ridicat problema NATO, susținând că Rusia se simte exclusă și marginalizată, deși – în opinia sa – îndeplinește condițiile pentru a fi tratată ca un aliat al Occidentului.

2005: parteneriat pragmatic și confesiuni ideologice

Întâlnirea din 2005, desfășurată în Biroul Oval, a avut un caracter mai tehnic, concentrat pe dosarele Iranului și Coreei de Nord. Putin s-a prezentat ca un partener responsabil, preocupat de riscurile proliferării nucleare, iar Bush a fost direct: „Nu avem nevoie de fanatici religioși cu arme nucleare”.

Discuția a alunecat, la un moment dat, într-o zonă personală. Putin a vorbit despre trecutul său de membru al Partidului Comunist și despre credința sa de atunci în idealurile comunismului, pe care spunea că ar fi fost gata să le apere cu prețul vieții – o mărturisire rară despre transformarea sa interioară.

2008: Ucraina, linia roșie a Kremlinului

Ultima întâlnire Bush–Putin, din 2008, la Soci, are loc într-un context complet diferit, după summitul NATO de la București, unde SUA au susținut deschis perspectiva aderării Ucrainei și Georgiei. Atmosfera este rece, iar politețea diplomatică nu mai poate masca ruptura.

Putin avertizează direct că intrarea Ucrainei în NATO ar crea „un câmp de confruntare pe termen lung” și o „confruntare de durată” între Rusia și Occident. Liderul de la Kremlin vorbește fără ocolișuri despre sprijinirea „forțelor antinatoiste” din Ucraina și despre intenția de a „crea probleme constant”, dacă Alianța va continua extinderea spre est.

În același registru, Putin califică Ucraina drept o „țară creată artificial”, un stat eterogen, cu populații și identități diferite, susținând că o mare parte a cetățenilor ar percepe NATO ca pe o organizație ostilă. În opinia sa, aderarea la Alianță ar risca să dezbine țara.

Avertismente similare au fost formulate și în privința Georgiei, despre care Putin susținea că ar putea fi tentată să recurgă la forță sub „umbrela” NATO.

Trauma destrămării URSS

Stenogramele confirmă obsesia constantă a lui Putin față de prăbușirea Uniunii Sovietice, pe care a numit-o „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”. Pentru liderul rus, acest moment a însemnat nu doar pierderea unui imperiu, ci și umilirea unei puteri care se considera egală cu Statele Unite.

Așa cum remarca Wall Street Journal, pentru Putin, războiul și confruntarea cu Occidentul nu sunt simple reacții de moment, ci parte a unui proiect mai amplu: revizuirea rezultatelor Războiului Rece și recâștigarea statutului de „mare putere” al Rusiei.

Stenogramele publicate acum arată că avertismentele au existat cu mult înainte ca ele să se transforme în realitate.