Statele Unite își intensifică războiul economic. Adversarii săi par însă neclintiți

Iranul, Rusia și Coreea de Nord au devenit tot mai abile în evitarea sancțiunilor americane.

Statele Unite au impus peste 1.000 de noi sancțiuni împotriva Iranului în ultimele 18 luni, ca parte a unei strategii mai ample menite să exercite presiuni economice asupra Teheranului.

Capacitatea Iranului de a rezista acestor măsuri evidențiază însă o realitate incomodă pentru Washington: sancțiunile economice nu au reușit întotdeauna să schimbe comportamentul regimurilor considerate ostile, care dezvoltă constant noi metode de a ocoli restricțiile impuse de SUA, scrie The Wall Street Journal .

Acordul semnat în această săptămână între Casa Albă și Iran prevede o relaxare a presiunii economice în schimbul garantării libertății de navigație maritimă. Documentul include și posibilitatea ridicării permanente a sancțiunilor dacă Teheranul acceptă măsuri precum dezmembrarea programului său nuclear.

Deși autoritățile iraniene sunt interesate de o reducere a sancțiunilor, care au afectat grav economia și au alimentat nemulțumirea populației, regimul a găsit modalități de a continua să genereze venituri de miliarde de dolari, în principal prin exporturile de petrol către China.

Această capacitate a diminuat influența Washingtonului în negocieri. În cele din urmă, administrația Trump a recurs inclusiv la măsuri de blocare fizică a unor porturi iraniene pentru a limita exporturile de petrol, care au adus Iranului aproximativ 43 de miliarde de dolari în 2024 și au contribuit la readucerea Teheranului la masa negocierilor.

Analiștii consideră că, deși SUA și-ar putea atinge obiectivele diplomatice, Iranul păstrează încă pârghii importante, inclusiv controlul asupra Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului la nivel global.

Sancțiunile, un instrument utilizat tot mai frecvent

Experiența Iranului nu este singulară. În ultimii ani, Washingtonul a apelat la sancțiuni mai mult decât oricând pentru a exercita presiuni asupra adversarilor săi.

Potrivit Departamentului Trezoreriei SUA, numărul noilor sancțiuni impuse anual a crescut de la aproximativ 880 în 2017 la peste 3.000 în 2024.

În mod obișnuit, aceste măsuri urmăresc izolarea țintelor de sistemul financiar american, transformându-le în paria economici și descurajând companiile internaționale să mențină relații comerciale cu acestea.

Rezultatele au fost însă mixte.

Coreea de Nord continuă dezvoltarea programului său nuclear și dispune de resurse financiare semnificative. Economia Rusiei a fost afectată de războiul din Ucraina, însă Kremlinul și-a continuat campania militară. În Venezuela, Nicolás Maduro a rezistat sancțiunilor timp de un deceniu înainte de a fi înlăturat de la putere.

În Myanmar, junta militară rămâne la conducere, iar în Cuba guvernul continuă să reziste în pofida presiunilor economice externe.

În multe dintre aceste cazuri, cetățenii obișnuiți au suportat cea mai mare parte a costurilor, în timp ce elitele politice au reușit să își mențină pozițiile.

Washingtonul admite necesitatea unor ajustări

Administrația Trump recunoaște că actualul sistem de sancțiuni necesită o reevaluare.

Anul trecut, ritmul general al introducerii de noi sancțiuni a încetinit, chiar dacă presiunile asupra Iranului au fost intensificate.

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că cele mai eficiente sancțiuni sunt cele precise, agresive și limitate în timp.

„Revizuim măsurile învechite și depășite. Sancțiunile nu ar trebui să rămână în vigoare atât de mult încât efectele urmărite să genereze consecințe nedorite”, a afirmat acesta într-un discurs susținut în luna mai.

Oficialii americani susțin că sancțiunile împotriva Iranului au produs costuri economice semnificative și au contribuit la aducerea regimului la masa negocierilor. În ultimii ani, Washingtonul a vizat transporturile de petrol, rețelele de aprovizionare militară și accesul Iranului la criptomonede și companii-paravan folosite pentru transferuri financiare internaționale.

Cum evită statele sancționate restricțiile

Iranul, Rusia și Coreea de Nord au dezvoltat mecanisme complexe pentru a evita blocadele financiare.

Potrivit autorităților americane, acestea utilizează rețele de companii-paravan și intermediari din China, Emiratele Arabe Unite și Turcia pentru a continua exporturile și importurile esențiale.

În 2024, SUA l-au sancționat pe omul de afaceri iranian Ramin Jalalian, acuzat că a creat firme de fațadă în Hong Kong și Emiratele Arabe Unite prin care au fost transferate aproximativ 30 de milioane de dolari, inclusiv fonduri provenite din vânzări de petrol supuse sancțiunilor.

Coreea de Nord recurge tot mai des la furtul de criptomonede pentru finanțarea regimului și utilizează rețele internaționale de spălare a banilor, potrivit oficialilor americani.

Compania de analiză blockchain Chainalysis estimează că Phenianul a obținut peste 6 miliarde de dolari în ultimii ani prin atacuri cibernetice asupra platformelor de criptomonede.

În paralel, sistemul financiar chinez și moneda națională, yuanul, au devenit instrumente importante pentru evitarea sancțiunilor. China este principalul cumpărător al petrolului iranian, iar băncile chineze joacă un rol esențial în transferul fondurilor rezultate din aceste tranzacții.

Totuși, statele occidentale au evitat în mare măsură să sancționeze instituțiile financiare chineze implicate, de teama unor repercusiuni economice și diplomatice majore.

Lacune și excepții în regimul sancțiunilor

Unele sancțiuni conțin excepții deliberate.

După invazia Rusiei în Ucraina, anumite exporturi energetice rusești au fost menținute pentru a evita perturbări majore ale piețelor internaționale, în special în Europa.

Deși administrația Trump a extins ulterior restricțiile asupra petrolului rusesc, creșterea prețurilor la energie provocată de conflictul cu Iranul a determinat o relaxare parțială a acestora începând din luna martie, notează WSJ.

Economiștii estimează că această situație a generat venituri suplimentare de aproximativ 2,4 miliarde de dolari pentru Rusia doar în luna mai.

În același timp, Regatul Unit estimează că sancțiunile internaționale au privat economia rusă de cel puțin 450 de miliarde de dolari.

Cu toate acestea, Moscova a găsit căi alternative prin comerț indirect realizat prin Armenia, Azerbaidjan și Kazahstan, ceea ce permite aprovizionarea industriei militare și importul unor produse occidentale de lux.

O provocare tot mai mare în era digitală

Evoluțiile tehnologice complică și mai mult aplicarea sancțiunilor.

Criptomonedele sunt utilizate din ce în ce mai frecvent pentru transferuri financiare care evită sistemul bancar tradițional, reducând eficiența mecanismelor de control.

Totuși, experții subliniază că sancțiunile nu sunt întotdeauna ineficiente.

În anii 1980, măsurile economice internaționale împotriva regimului de apartheid din Africa de Sud au contribuit la izolarea acestuia și la accelerarea schimbărilor politice.

De asemenea, sancțiunile impuse de administrația Obama asupra sectorului bancar iranian au jucat un rol important în negocierile care au condus la acordul nuclear din 2015.

Problema este instrumentul sau modul în care este folosit?

Unii foști oficiali americani consideră că dificultatea nu constă în sancțiuni ca instrument, ci în modul lor de aplicare.

Avi Vishnevitz, cercetător la Center for Research of Terror Financing, afirmă că sancțiunile împotriva Iranului au fost insuficient de dure, dar insuficient de bine aplicate.

„Problema nu a fost severitatea sancțiunilor, ci implementarea și aplicarea lor”, spune el.

O opinie similară are și Elaine Dezenski, fost oficial al Departamentului pentru Securitate Internă al SUA. În opinia sa, lipsa unor măsuri ferme împotriva statelor și jurisdicțiilor care facilitează evitarea sancțiunilor oferă timp regimurilor vizate să găsească alternative.

„Odată ce aceste alternative sunt create, influența noastră se reduce considerabil”, avertizează ea.

Max Meizlish, fost responsabil pentru aplicarea sancțiunilor în cadrul Trezoreriei SUA, avertizează că succesul unor regimuri în evitarea restricțiilor riscă să creeze impresia că sancțiunile nu mai funcționează.

„Aceasta este concluzia greșită”, spune el. „Sancțiunile sunt doar un instrument. Nu ai spune că o armă este inutilă fără să analizezi mai întâi modul în care este folosită.”