De la haos la control: relația Casei Albe cu jurnaliștii în al doilea mandat al lui Donald Trump

La un an de la depunerea jurământului pentru al doilea mandat de președinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump a readus în prim-plan o dinamică deja familiară, dar în același timp diferită, între Casa Albă și presă. Andrew Feinberg, reporter la The Independent, reflectă asupra transformărilor din timpul conferințelor de presă și asupra modului în care „Trump II” (așa cum îl numește jurnalistul american)  a „rescris” regulile interacțiunilor cu jurnaliștii.

„Când Donald Trump a depus jurământul în urmă cu un an, îl urmăream pe un ecran de laptop în sala de briefing a Casei Albe, încercând să mă protejez de aerul absurd de rece care inunda micuța încăpere de fiecare dată când cineva deschidea ușa”, scrie Feinberg, amintind de atmosfera din ziua inaugurării.

În primul său mandat, Trump a transformat conferințele de presă într-un spectacol adesea haotic, începând cu infamul debut al lui Sean Spicer, care critica presa pentru prezența mai redusă a participanților la inaugurare comparativ cu cea a lui Barack Obama. În timp, conferințele au devenit tot mai rare, iar președintele a interacționat direct cu jurnaliștii în contexte mai restrânse, cum ar fi în timpul pandemiei Covid-19.

Feinberg remarcă însă diferențele dintre primul și al doilea mandat. 

În primul mandat, purtătorii de cuvânt (Sean Spicer, Sarah Huckabee Sanders, Stephanie Grisham) sunt descriși ca amatori și necomunicativi – adică conferințele de presă erau haotice, rare și nu ofereau răspunsuri consistente sau utile jurnaliștilor.

În al doilea mandat, echipa condusă de Karoline Leavitt (Secretar de Presă) și Steven Cheung (Director de Comunicare) este prezentată ca mai profesionistă și organizată. Ei gestionează lucrurile în culise și fac ca subordonații lor să răspundă regulat la întrebările jurnaliștilor, chiar dacă unele tactici rămân mai agresive sau controversate. 

„Spre deosebire de zilele haotice când Spicer, Sanders și Grisham conduceau un departament de presă amator și necomunicativ, Secretarul de Presă Karoline Leavitt și Directorul de Comunicare Steven Cheung sunt, în general, profesioniști în culise, iar subordonații lor răspund regulat la solicitările jurnaliștilor”, scrie jurnalistul. 

În același timp, administrația „Trump II” a instituit noi tactici pentru controlul informațiilor, cum ar fi preluarea rotației de către biroul lui Leavitt, ceea ce a dus la includerea unor publicații și persoane alese de Casa Albă, uneori în detrimentul publicațiilor tradiționale precum Associated Press. Feinberg descrie situații controversate: „Leavitt le-a oferit adesea prioritate acestor persoane, lăsându-i să pună prima întrebare la briefingurile Casei Albe… într-un caz, ea l-a invitat pe notoriul plagiator Benny Johnson să înceapă briefingul cu o poveste inventată”.

Dincolo de aceste schimbări, tensiunea dintre administrație și corpul de presă rămâne ridicată. Vicepreședintele JD Vance a fost trimis de mai multe ori să certe jurnaliști pentru modul în care au relatat incidente locale, iar Leavitt nu a ezitat să eticheteze reporteri drept „părtinitori” atunci când puneau întrebări incomode.

Cu toate acestea, Feinberg observă și un paradox: Trump apreciază contactul cu jurnaliștii, chiar dacă mesajul său public despre „fake news” rămâne agresiv.

„Trump poate să ne numească ocazional pe mine și pe colegii mei «dușmanii poporului», dar oameni precum vicepreședintele JD Vance, Hegseth, Procurorul General Pam Bondi și alții chiar cred acest lucru”, notează reporterul.

Pe lângă schimbările în modul de interacțiune cu presa, Trump II a redefinit și atmosfera generală din briefingurile de la Casa Albă. În timp ce primul mandat părea adesea un „haos controlat”, cu jurnaliști obosiți și informații contradictorii, acum sala de presă este mai organizată și mai disciplinată. Totuși, această disciplină are un preț: întrebările incomode sunt filtrate, iar interacțiunile spontane sunt mult mai rare. Rezultatul este o impresie de ordine aparentă, dar cu un control mai strict asupra narativului oficial.

De asemenea, administrația folosește mai eficient prezența influencerilor și a jurnaliștilor favorabili pentru a modela percepția publicului american. Persoanele invitate nu doar că primesc vizibilitate sporită, dar contribuie activ la promovarea mesajelor favorabile președintelui și la discreditarea criticilor. Această strategie combină profesionalismul echipei cu tactici de propagandă subtile, marcând o diferență clară față de haosul primului mandat, unde mesajele se pierdeau adesea în confuzia internă a Casei Albe.

Astfel, primul an al mandatului „Trump II” a demonstrat că, deși Casa Albă este mai disciplinată și mai organizată, tacticile anti-presă sunt mai sistematice, iar echipa președintelui reușește să controleze fluxul de informații și să modeleze percepția publică într-un mod mai strategic decât în trecut.