Casa Albă „testează” mai mulți candidați din interiorul regimului iranian, în căutarea unui interlocutor dispus la negocieri

În culisele administrației de la Washington se desfășoară o evaluare discretă a mai multor figuri politice din Iran, în încercarea de a identifica un partener de dialog — și, eventual, un viitor lider — capabil să încheie un acord cu Statele Unite. Semnalele venite dinspre Casa Albă indică o posibilă schimbare de strategie: de la presiunea militară, către o soluție negociată a conflictului.

Printre numele aflate în atenția americanilor se regăsește și Mohammad Bagher Ghalibaf, actualul președinte al Parlamentului iranian. În vârstă de 64 de ani, acesta este perceput de o parte a administrației drept o figură pragmatică, capabilă să conducă Iranul într-o eventuală etapă de tranziție și să negocieze direct cu echipa lui Donald Trump.

Astăzi, s-au vehiculat informații neconfirmate că Mohammad Bagher Ghalibaf ar fi fost ținta unei posibile tentative de asasinat în zona Zafaraniyeh, din nordul Teheranului. Autoritățile iraniene nu au confirmat încă oficial acest lucru.

Surse din interiorul administrației americane susțin însă că nu există, deocamdată, o opțiune unică. Strategia ar fi aceea de „testare” a mai multor potențiali candidați, pentru a identifica persoana dispusă să accepte termenii unui acord. „Este o variantă serioasă, dar nu ne grăbim. Îi evaluăm pe toți”, a declarat unul dintre oficiali, sub protecția anonimatului.

Căutarea unei ieșiri din impas

Interesul pentru identificarea unui interlocutor credibil reflectă dificultatea situației din teren. Conflictul cu Iranul a generat deja turbulențe pe piețele globale, a dus la creșterea prețului petrolului și a readus în prim-plan temerile legate de inflație. În același timp, după loviturile militare lansate de SUA și Israel asupra structurilor de conducere iraniene, întrebarea esențială rămâne: cine urmează și ce se întâmplă mai departe?

Reprezentanții oficiali ai administrației evită însă declarațiile tranșante. „Sunt discuții diplomatice sensibile și nu se poartă prin intermediul presei”, a transmis purtătoarea de cuvânt a Casei Albe.

La rândul său, Donald Trump a sugerat existența unor contacte cu „figuri foarte importante” din Iran și a anunțat o pauză de cinci zile privind atacurile asupra infrastructurii energetice, în paralel cu negocierile aflate în desfășurare.

Miza petrolului și „modelul Venezuela”

Dincolo de componenta militară și diplomatică, calculele Washingtonului au și o dimensiune economică evidentă. Potrivit unor oficiali, Trump ar evita o lovitură asupra insulei Kharg — principalul hub petrolier al Iranului — în speranța obținerii unui acord avantajos privind resursele energetice.

Modelul invocat în discuții este cel al Venezuelei, unde Delcy Rodríguez, vicepreședinte, a negociat în condiții favorabile pentru menținerea regimului la putere. Logica ar fi simplă: stabilitate politică în schimbul unor concesii economice, în special în domeniul petrolului.

Nu toți oficialii americani sunt însă convinși că un astfel de scenariu poate fi replicat în Iran. Surse apropiate de zona de securitate națională avertizează că Teheranul a demonstrat deja capacitatea de a rezista presiunilor și că nu va ceda ușor controlul asupra resurselor sale.

În același timp, există suspiciuni că Trump ar putea exagera progresul negocierilor pentru a câștiga timp și a justifica prelungirea ultimatumului adresat Iranului. „Încearcă să stabilizeze piețele, dar nu este clar dacă urmărește cu adevărat un acord sau doar ridică miza”, a declarat un oficial dintr-o țară din Golf.

Un partener dificil

Chiar și în cazul lui Ghalibaf, experții sunt rezervați. Analistul Ali Vaez atrage atenția că acesta este un produs al sistemului iranian: pragmatic, dar profund atașat de structura actuală de putere. În aceste condiții, concesiile majore în fața Washingtonului par puțin probabile, iar eventualele deschideri ar putea fi limitate de elitele militare și de securitate.

Mai mult, după atacurile recente, în Iran domină neîncrederea, nu disponibilitatea pentru compromis.

În acest context, scenariul instalării unui lider din exil, precum Reza Pahlavi, este considerat improbabil de către oficialii americani, care preferă variante din interiorul sistemului.

Testarea continuă

În pofida dezmințirilor oficiale venite de la Teheran, inclusiv din partea lui Ghalibaf, administrația americană consideră aceste reacții drept „manevre interne”. Procesul de evaluare continuă. „Suntem în faza în care încercăm să vedem cine poate ieși în față și cine este dispus să o facă. Iar când cineva apare, îl testăm rapid”, a explicat un oficial.

În paralel, presiunea timpului crește. Donald Trump ar dori obținerea unui acord chiar în această săptămână, în special în ceea ce privește situația din Strâmtoarea Ormuz și o eventuală încetare a focului.

Într-un peisaj marcat de declarații contradictorii, negocieri indirecte și escaladare militară, rămâne de văzut dacă această strategie de „testare” va produce rezultatul dorit sau va adânci și mai mult incertitudinea din regiune.