Analiză Minciunile lui Putin ascund slăbiciunea sistemului. „Semănați îndoiala și alții vor cultiva pentru noi”

„Colosul cu picioare de lut” numit Rusia trebuie privit așa cum este: un imperiu al aparențelor, construit pe frică și minciună.

De cinci secole, Moscova se prezintă drept mare putere, dar istoria ei e mai degrabă un șir de fragilități camuflate sub masca forței. De la Ivan cel Groaznic, trecând prin Uniunea Sovietică, Rusia a cucerit teritorii uriașe – o șesime din glob. Dar această expansiune n-a însemnat niciodată prosperitate sau instituții solide. A însemnat doar represiune, xenofobie și teroare, scrie, în Kyiv Post, John Sipher,cercetător la Atlantic Council și cofondator al Spycraft Entertainment, ce a lucrat pentru Serviciul Clandestin al CIA timp de 28 de ani.

Rusia a cerut mereu recunoaștere ca „mare putere”, dar n-a avut nici resursele, nici legitimitatea, nici atractivitatea necesare. De aici s-a născut un model politic specific: când nu poate câștiga prin inovație sau producție, Rusia câștigă prin minciună. Când nu poate inspira loialitate, forțează supunere. Când nu poate domina militar, recurge la război hibrid și manipulare psihologică.

Complexul de inferioritate

De la bolșevici la Putin, liderii ruși au gândit ca niște conspiratori. Dușmani peste tot, adevărul relativ, supraviețuirea prin frică și confuzie. Lenin și Stalin au importat în stat metodele conspirației: securitatea regimului mai importantă decât securitatea națională, obsesia pentru inamici interni și externi, folosirea terorii ca instrument de guvernare.

Această mentalitate persistă. Rusia produce puțin, oferă aproape nimic ca partener și nu poate construi legitimitate prin vot. Liderii ei știu că nu pot concura prin merit, așa că insistă – prin propagandă și violență – că Rusia e o „mare națiune”. În realitate, agresivitatea ascunde teama: fără aura imperială, sistemul s-ar prăbuși, susține analistul.

Război ieftin, dar periculos

Asasinate, spionaj, corupere, atacuri cibernetice, manipulare – acestea nu sunt soluții de ultim resort, ci instrumentele de bază ale Kremlinului. Dacă în trecut „operațiunile speciale” sprijineau politica externă, acum ele sunt politica externă.

Așa-numitul „război hibrid” nu înseamnă doar combinarea tacticilor militare și non-militare. Înseamnă o viziune totală: scopul dictează mijloacele. Dacă obiectivul e destabilizarea democrațiilor, atunci propaganda și corupția devin la fel de importante ca tancurile.

Minciuna care nu moare

Mitul că NATO ar fi promis să nu se extindă spre est rămâne axul propagandei rusești. Deși documentele și istoricii arată contrariul, Kremlinul reia obsesiv această ficțiune. Și, periculos, Occidentul cade adesea în capcana de a o dezbate, în loc s-o respingă categoric.

Exact asta își dorește Moscova: nu să convingă, ci să paralizeze. „Semănați îndoiala și alții vor cultiva pentru noi”, spunea Andropov. E logica propagandei sovietice, reciclată acum de Putin.

Realitatea care se vede

Invazia Ucrainei trebuia să demonstreze forța Rusiei. În schimb, i-a expus slăbiciunea. Militar, Putin a eșuat. Politic, a unit NATO. Economic, a legat Rusia de China. Corupția, sărăcia, declinul demografic și eșecurile militare nu mai pot fi ascunse în spatele narațiunilor.

Exact cum scria Kennan în „Long Telegram”, agresivitatea rusă nu e semn de putere, ci de frică. Iar minciuna folosită excesiv devine toxică pentru propriul sistem: distruge încrederea, alimentează cinismul, pregătește terenul pentru prăbușire.

Răspunsul Occidentului

Greșeala cea mai mare ar fi ca dezinformarea rusească să fie tratată drept „strategie sofisticată”. Nu e. Este război. Și trebuie tratat ca atare. Rusia nu are drept la „sfere de influență”. Nu e destinată să câștige în Ucraina. Negocierile cu Kremlinul nu aduc pace, ci servesc războiului.

Putin nu are decât două atuuri: moartea și minciuna. Restul – economie, inovație, legitimitate – lipsește. De aceea, minciunile lui trebuie demontate fără ezitare. Pentru că în clipa în care nu mai credem narațiunea agresorului, acesta își pierde cea mai importantă armă, conchide John Sipher.