Dosarul ţăranilor din Dubăsari, cu greutate la CEDO
0Avocaţii celor 1.651 de agricultori din raionul Dubăsari au trimis la Strasbourg dosarul reactualizat. Acesta conţine 11.000 de pagini şi cântăreşte circa 40 de kilograme. Juriştii sunt siguri că decizia va fi una istorică.
La începutul anului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a anunţat guvernele de la Chişinău şi Moscova că examinează cele opt cereri care includ plângerile a 1.651 de proprietari de terenuri agricole şi a trei întreprinderi din raionul Dubăsari, care au fost împiedicaţi de autorităţile separatiste să-şi lucreze pământurile. Între timp, autorităţile moldovene şi ruseşti au comunicat magistraţilor ce măsuri au întreprins pentru ca ţăranii din satele Cocieri, Pârâta, Pohrebea, Doroţcaia şi Coşniţa să poată ajunge la loturile lor, după instalarea aşa-ziselor posturi de control pe traseul Tiraspol-Dubăsari-Râbniţa.
Recent, juriştii Asociaţiei Promo-Lex, care au trimis cele opt cereri la CEDO în anii 2004-2007, au depus observaţiile lor. Cifrele vorbesc de la sine: 11.000 de pagini care trag la cântar circa 40 de kilograme. Este, probabil, cel mai greu dosar trimis vreodată la CEDO din Republica Moldova. „Ne-am întâlnit cu fiecare dintre reclamanţi sau cu reprezentanţii acestora. Mulţi n-au reuşit să depună o plângere împreună cu ceilalţi şi au încercat să o facă acum. Din păcate, e târziu“, explică Ion Manole, preşedintele Promo-Lex.
Dincolo de partea tehnică, dosarul este unul cu greutate şi din punctul de vedere al conţinutului. „Ca şi în cazul şcolilor cu predare în limba română din Transnistria, care au câştigat anul trecut la CEDO, ne aşteptăm la o decizie istorică“, afirmă juristul.
De aceeaşi părere este şi reprezentatul Guvernului Moldovei la Curtea de la Strasbourg.
„Pot să confirm că este un dosar voluminos şi, în primul rând, complex. Depinde de managementul CEDO pe când să ne aşteptăm la un verdict. Suntem abia la a doua rundă de comentarii“, precizează agentul guvernamental Lilian Apostol.
Încă se confruntă cu multe probleme
Ţăranii păgubiţi speră că CEDO le va face dreptate şi nu se vor mai ciocni de tot felul de bariere. „Am vrea ca CEDO să facă dreptate în acest caz, aşa cum a făcut şi în altele şi, ulterior, decizia să fie executată”, spune Petru Bondari din Pohrebea.
„Mi-am lăsat terenul mulţi ani în paragină. Ca solul să nu piardă din bonitate, recent l-am dat în arendă unei companii înregistrate pe ambele maluri ale Nistrului. Unii dintre noi au reuşit să ajungă la loturi mituind aşa-zişii ofiţeri de la posturi. Ca să mergem «legal», administraţia de la Tiraspol ne-a obligat să semnăm nişte acte prin care am recunoaşte că terenurile le aparţin“, povesteşte Ghenadie Leagul din Pârâta.
Chiar şi aşa, preşedintele raionului Dubăsari, Grigore Policinschi, susţine că agricultorii riscă mult lucrându-şi pământurile, având în vedere că n-au nicio siguranţă că-şi vor recupera investiţiile.
„Autorităţile de la Chişinău au depus eforturi pentru a soluţiona această problemă, dar insuficiente. Ar trebui să fie mai insistente în dialogul cu Tiraspolul şi, în primul rând, cu Moscova“, comentează Ion Manole.
Prejudicii de zeci de milioane de lei
În 2005, separatiştii au interzis accesul celor peste 5.000 de proprietari din satele controlate de Chişinău la 8.600 hectare de pământ dincolo de traseul Tiraspol-Râbniţa. Sub presiunea organismelor internaţionale, criza a fost deblocată, însă soluţia contravine legislaţiei naţionale: ţăranii pot ajunge la terenuri numai dacă au acte eliberate de autorităţile nerecunoscute. Potrivit juriştilor, ei au suportat pagube de zeci de milioane de lei. La CEDO, reclamanţii au invocat încălcarea dreptului la proprietate.