Exclusiv Opțiunile americanilor în Iran: „O operațiune terestră completă nu e posibilă. Ai nevoie de 150 până la 300.000 de oameni în zonă”

În timp ce vorbește despre negocieri, Washingtonul trimite mii de militari și echipamente moderne în Golful Persic. Forțele vehiculate nu-i vor permite, totuși, să deschidă Strâmtoarea Ormuz, iar o recuperare a uraniului îmbogățit va fi extrem de riscantă, susține generalul (r) Virgil Bălăceanu.

În timp ce Donald Trump vorbește despre negocieri, Statele Unite își consolidează rapid prezența militară în apropierea Iranului, trimițând mii de pușcași marini și parașutiști într-o mișcare care indică pregătirea pentru o posibilă escaladare a conflictului.

Potrivit Wall Street Journal, aproximativ 2.200 de militari din 31st Marine Expeditionary Unit urmează să ajungă în zona Golfului Persic la bordul navelor USS Tripoli și USS New Orleans, unități capabile să desfășoare operațiuni amfibii, raiduri și misiuni speciale.

Aceste forțe reprezintă o „bază mobilă” de luptă, având la dispoziție avioane F-35B, aeronave Osprey, drone și vehicule mecanizate, ceea ce le permite să acționeze simultan pe mare, uscat și în aer. În paralel, un alt contingent de aproximativ 2.500 de pușcași marini, din 11th Marine Expeditionary Unit, se deplasează din SUA și ar putea ajunge în regiune în următoarele săptămâni.

Pe lângă aceste forțe, Pentagonul a mobilizat peste 1.000 de militari din celebra Unitate Aeropurtată 82nd, o unitate de elită capabilă să fie desfășurată oriunde în lume în mai puțin de 24 de ore. Rolul acestora este de a securiza rapid teritorii, aeroporturi și puncte strategice, precum și de a coordona operațiunile la sol.

Toate aceste trupe vin să întărească un dispozitiv deja masiv de aproximativ 50.000 de militari americani aflați în regiune.

„În mod normal, ne-am îndrepta spre operație amfibie”

„Adevărul” a discutat cu generalul (r) Virgil Bălăceanu despre opțiunile militare pe care americanii le deschid prin aceste mișcări poziționări.

Adevărul: Ultimele știri arată o deplasare a Diviziei 82 Aeropurtată spre Orientul Mijlociu, pe lângă navele deja vehiculate, USS Tripoli și USS New Orleans. Spre ce ne îndreptăm având în vedere aceste mișcări de trupe?

În mod normal, ne-am îndrepta spre operație amfibie, pentru că va sosi în zonă și unitatea de infanterie marină, de pe mini-portavionul Tripoli. Au ajuns în zonă elemente înaintate ale comenzii diviziei, inclusiv comandantul diviziei. Se pare că vor disloca și un batalion din forța de reacție imediată a diviziei. În perspectivă s-ar discuta și de o brigadă. Și pe logică acțiunilor militare ar urma o operație amfibie și aeropurtată.

Întrebarea este dacă o asemenea dimensiune a forței, vorbim de un număr pe care îl estimăm, adică 2.200-2.500 de infanteriști marini și cel puțin o brigadă de forțe aeropurtate, de parastuiși, asta ar însemna aproape 3.000 de oameni, sunt suficienți pentru a desfășura o asemenea operație, chiar dacă vorbim de operație punctuală.

În definitiv, dacă se acționează în felul acesta, motivul principal ar fi deblocarea Strâmtorii Ormuz prin forța armelor, dar asta în condițiile în care pot să asigur succesul unei asemenea grupări.

„E o grupare insuficientă”

Ar fi suficientă o asemenea grupare pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz?

Punctul meu de vedere este că e o grupare insuficientă. Pentru că vorbim nu numai de insula Kharg, care are 24 de kilometri pătrați și care nu e foarte importantă din punct de vedere militar. Strâmtoarea este „închisă”, pentru că se permite de către Iran traficul unor nave de transport din India, China, Japonia. Iranul are capabilități militare simetrice și asimetrice, din zona insulelor de sud. Cea mai importantă fiind insula Kish și are și o dezvoltare mare de aproape 1500 de kilometri pătrați. Mai sunt și alte insule adiacente, dar foarte bine pregătite pentru apărare cum ar fi insula Abu Musa, cum ar fi insulele Greater Tunb și Lesser Tunb respectiv insula Larak. De exemplu, în afară de pregătirea pentru apărare și controlul Strâmtorii a celei mai mari insule - insula Kish, cea mai pregătită pentru apărare este insula Abu Musa. Deci vorbim de o insulă foarte mare, care este aproape de zona Bandar Abbas, unde e un port militar important și de zona adiacentă portului.

SUA are e nevoie în primul rând de o reducere substanțială a capacităților de reacție ale Iranului. Și ele sunt diverse. De la mine, drone maritime, mini-submarine care nu cred că au fost scoase din luptă, dronele aeriene, rachetele anti-navă, nu cred că toate au fost distruse. Acestea pot să fie folosite pentru o blocare parțială sau chiar completă a strâmtorii, mai ales dacă se trece la minarea acesteia de către iranieni.

Și ca să gândim o acțiune a unei brigăzi aeropurtate, care este destul de puternică, dar nu suficient, pentru că se vehiculează și o altă misiune, cea de sechestrare a celor 440 de kilograme de uraniu îmbogățit. Numai că nu se știe exact unde este depozitat. Dacă vorbim despre localitățile Natanz, Fordow, Estfahan, sunt zone către centrul Iranului. Și atunci este greu să acționezi și în același timp să faci extracția forței pentru că forța aeropurtată fie este extrasă, fie se face joncțiunea cu această forță de către o grupare principală terestră. Ar însemna un război pe întreg teritoriul Iranului, în afară de faptul că este foarte greu să transporți Uraniul. Uraniul îmbogățit se transportă în condiții speciale și containerele înseamnă greutate foarte mare de la, dacă nu mă înșel, de la 5,5 tone până la 40 de tone.

Elicopterele din dotarea forțelor aeropurtate ale Diviziei 82 -  care are și o brigadă de aviație - nu sunt cele mai fezabile pentru a executa un asemenea transport. Deci este o misiune, dacă se are în vedere, extrem de riscantă pentru că poți să pierzi elicopterele de transport, elicopterele de sprijin.

Mai poate pune probleme apărarea antiaeriană a Iranului?

Chiar dacă apărarea anti-aeriană a Iranului a fost redusă la 90%, împotriva elicopterelor poți să folosești foarte bine rachetele portabile. Și, în mod sigur, acestea fiind distribuite pe oameni, fiind distribuite în diverse locuri, nu au fost nimicite. Poți să folosești mitralierele și turnurile anti-aeriene, poți să folosește o gamă foarte largă de mijloace de nimicire pe timpul zborului. O asemenea misiune nu o îndeplinești așa cum a fost îndeplinită misiunea de infiltrare pe timpul nopții a unității speciale de aviație a Forțelor de Operații Speciale pentru capturarea lui Maduro. Iranienii sunt pregătiți să riposteze.

E posibil să folosești și forțele aeropurtate, tot pentru controlul insulelor și la un moment dat ar trebui să controlezi toată coasta iraniană la Golful Persic, astfel încât iranienii să nu mai aibă posibilitatea să amenințe libertatea de navigație în Golful Persic.

Iar pe de altă parte, iranienii și asta vor, să se acționeze amfibiu, aeropurtat, eventual terestru astfel încât să se ducă la prelungirea conflictului și la consecințe grave macroeconomice prin blocarea Strâmtorii. Pentru că în momentul în care începi lupta în zona insulelor de sud din Golful Persic, în zona porturilor importate din Golful Persic, nu se va mai circula deloc. Și e foarte probabil ca în asemenea condiții iranienii să blocheze Strâmtoarea prin minare. Ei au un inventar până la 3.000 de mine marine. Sunt suficiente 50 până la 100 de mine marine și ai închis Strâmtoarea, ai blocat-o complet.

„O implicare terestră nu este posibilă la ora actuală, decât limitat”

Dacă excludem scenariul detensionării, ar rămâne scenariul unui conflict limitat, adică atac aerian plus naval respectiv scenariul unei escaladări majore care să cuprindă și implicare terestră?

O implicare terestră nu este posibilă la ora actuală decât limitat prin forțele aeropurtate care acționează terestru, dar ele dacă nu sunt sprijinite, devin victime ale contra-atacului forțelor iraniene. Ele nu sunt pregătite pentru a lupta într-o perioadă de timp lung, deoarece  acționează prin surprindere, după aceea fie sunt extrase, fie se realizează joncțiunea cu  alte forțe. Respectiv, alte forță terestre, alte forțe de infanterie marină, care nu au fost dislocate în zonă. Operație amfibie, aeropurtată și terestră cu sprijin naval și aerian, care este operație întrunită, înseamnă să ai o grupare de 150 până la 300.000 de oameni în zonă, pentru că vei duce lupta pe teritoriul Iranului, în apele teritoriale ale Iranului și în spațiu aerian al Iranului. 

„Strâmtoarea Ormuz nu o poți deschide cu lovituri aeriene și navale”

Și atunci dacă mergem pe scenariu unui conflict limitat, care ar fi obiectivele care pot fi atinse?

Obiectivul spre care se tinde adică partea legată de anihilarea sistemului de lovire cu rachete balistice și drone respectiv reducerea capacităților de cercetare și producția nucleară.

Strâmtoarea Ormuz nu o poți deschide cu lovituri aeriene și navale din moment ce Iranul deține controlul de pe insule și de pe țărm, nu ai cum să o deblochezi. Ai nevoie de intervenție terestră.

Și cu Divizia 82 Aeropurtată s-ar putea viza recuperare a uraniului?

S-a discutat, dar mi se pare o emisiune aproape imposibilă. Pentru că nu se știe locul, poate e depozitat la adâncimi mari. Poate nu este în locul în care au ei centre de cercetare și producție. Și este o acțiune pe care trebuie să o faci în interiorul teritoriului iranian.

„Nu e o pregătire de invazie completă. E o demonstrație de forță”

Deci ceea ce este clar este că nu se pregătește cel puțin aparent o invazie completă?

Este clar că nu este o invazie completă, pentru că nu ai gruparea operațională care să îți permită o invazie completă.

Și atunci este un fel de demonstrație de forță, arată că pot trece și la alt tip de acțiuni, eventual misiuni punctuale, dar sunt și astea extrem de riscante. Și un semn că putem escalada gruparea de forțe de infanterie marină și aeropurtate, o putem completa și cu alte forțe și Iranul să se pregătească pentru o invazie într-o operație întrunită. Numai că Iranul se pregătește pentru așa ceva, poate chiar își dorește, pentru că asta ar însemna o prelungire a conflictului și o criză macroeconomică majoră,care ar avea consecințe grave, inclusiv asupra posturii Statele Unite în lumea economică internațională, mondială.

Forțele de apărare ale Iranului nu au fost afectate. Au fost probabil lovite unele sedii ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Dar nu este suficient. Uităm de armata iraniană. Gardienii sunt 125.000-150.000, adevărat cei mai loiali și cei mai bine înzestrați. Dar armata înseamnă 350.000-500.000 de oameni. La care mai adăugăm Basij, forțele paramilitare, care sunt de la 500.000 la 1.000.000 de oameni. N-au fost distruse depozitele de armament și de muniție convențională, n-au fost distruse capacitățile de lovire, de blindate, mașini de luptă ale infanteriei, transportoare. Astea sunt aproape intacte.

Ce știm despre stocul de rachete și de drone al Iranului?

Mai păstrează, din toate datele deținute, aproximativ 10%. Suficient să lovească în continuare și să mențină inițiativa în zona Golfului Persic. Ei își mențin inițiativa chiar dacă capacitățile lor de lovire au scăzut dramatic.

Credeți că ar trebui să ne îngrijoreze ideea că mai au rachete cu rază de acțiune de 4.000 de km? 

Concluzia ar fi că dacă au asemenea rachete, și ar trebui să aibă, sunt într-o fază incipientă din moment ce din două rachete una s-a defectat în zbor. Deci nu este un program bine pus la punct. S-ar putea ca lovitura spre Diego Garcia să fi fost o acțiune de testare a acestor rachete. Deci nu este un program matur de producție și de intrare în înzestrare a unor rachete cu bătaie intermediară, 3.500 la 5.500 de kilometri.