Panourile solare spațiale, viitorul energiei regenerabile. „Ar putea furniza 80% din energia regenerabilă a Europei până în 2050”

Potrivit cercetătorilor de la King’s College London, panourile solare spațiale ar putea reduce nevoile Europei de energie regenerabilă terestră cu 80% până în 2050.

Folosind un model computerizat detaliat al viitoarei rețele energetice a continentului, cercetătorii au descoperit că un sistem de panouri spațiale proiectat de NASA ar putea reduce costurile întregului sistem energetic european cu până la 15%. 

De asemenea, acesta ar putea diminua utilizarea bateriilor cu mai mult de două treimi, scrie The Guardian.

Studiul, condus de cercetători de la King’s College London, este primul care evaluează impactul potențial al energiei solare spațiale asupra Europei. Panourile de energie solară spațială (SBSP) care au produs rezultate pozitive folosesc un design heliostat.

Designul imită un sistem ce utilizează reflectoare asemănătoare oglinzilor pentru a colecta lumina solară pe orbită. Lumina este apoi transmisă către stații de pe Pământ și convertită în energie electrică, care este livrată rețelei energetice.

Modelul computerizat al rețelei europene cuprinde 33 de țări și simulează cererea de electricitate, generarea și stocarea acesteia pentru a identifica opțiunea cu cel mai scăzut cost pentru satisfacerea necesarului energetic al Europei.

Când cercetătorii au integrat conceptul SBSP în model, pe baza estimărilor NASA privind potențialul său energetic, rezultatele au arătat că acesta ar putea înlocui până la 80% din energia regenerabilă terestră a Europei.

Energia regenerabilă terestră este neregulată și dependentă de condițiile meteo, ceea ce complică furnizarea sigură și constantă, și are costuri variabile, subliniază cercetătorii. SBSP ar putea fi o resursă energetică centralizată alternativă, care operează deasupra atmosferei și furnizează energie continuă la scară gigawatt.

Autorii menționează că nu au fost luate în considerare provocările specifice spațiului, precum aglomerarea orbitală, întreruperile de transmisie sau variabilitatea fasciculului, care ar putea influența fiabilitatea și performanța operațională a SBSP.

De asemenea, aceștia au precizat că proiectul nu ar putea fi realizat înainte de 2050, deoarece construirea, lansarea și întreținerea sistemului ar fi prea scumpe, decât dacă progresul tehnologic va reduce costurile.

Dr. Wei He, lector superior la Departamentul de Inginerie al KCL și autor principal al studiului publicat în jurnalul Joule, a declarat:

„Există unele riscuri de luat în considerare, precum faptul că satelitul din spațiu ar putea avea prea multe panouri solare. Ar putea cauza coliziuni sau ar putea fi deteriorat de resturile spațiale?”

Japonia dezvoltă deja SBSP și îl integrează în strategia sa spațială și de neutralitate netă a emisiilor, a precizat Wei.

Europa ar putea urma exemplul, sugerează studiul, menționând tradiția îndelungată a continentului de cooperare multinațională în schimbul transfrontalier de energie și proiectele satelitare sub coordonarea Agenției Spațiale Europene.

Autorii consideră că Europa ar putea valorifica cooperarea multinațională pentru a dezvolta și opera o infrastructură SBSP centralizată.

În acest fel, ar putea crea o soluție la scară continentală pentru a furniza energie stabilă, la scară de bază, reducând dependența continentului de energia generată de gaz.