O altă navă rusă a luat foc în larg. Incidentul, revelator pentru starea de degradare a flotei mediteraneene a Rusiei

Incendiul izbucnit săptămâna trecută la bordul unei nave de spionaj rusești, în largul coastei Siriei, evidențiază starea proastă a marinei ruse, în condițiile în care sprijinul său în Marea Mediterană atârnă de un fir de ață, apreciază analiștii și serviciile de securitate occidentale, relatează The Guardian.

Kildin, o navă veche de 55 de ani, a avut probleme în largul coastei siriene joia trecută, când flăcări și fum negru gros au putut fi văzute ieșind din coș și învăluind catargul.

Nava a anunțat un cargou de marfă, sub pavilion togolez, din apropiere, Milla Moon, că nu mai poate face manevre și a avertizat-o să rămână la cel puțin 2 km distanță. Echipajul rus a fost observat adunându-se pe punte și pregătind bărcile de salvare, dar nu a cerut ajutor. Abia după cinci ore a reușit să stingă incendiul și să repornească motoarele.

Potrivit serviciilor de securitate vestice, nava se afla în estul Mediteranei pentru a monitoriza evenimentele din Siria după căderea, în decembrie, a aliatului Moscovei Bashar al-Assad. Între timp,  marina rusă a început să mute echipamente militare din portul sirian Tartus.

Sursele occidentale au apreciat că cel mai recent incident, după un altul similar în urmă cu două luni la bordul fregatei purtătoare de rachete Amiral Gorșkov, este revelatoare pentru starea de degradare a prezenței maritimă a Rusiei în zonă. Aceștia au subliniat totodată că, în timp ce nava Kildin era în primejdie, navele de debarcare Ivan Gren și Aleksandr Otrakovski se aflau, de asemenea, temporar în derivă fără controlul asupra navigației.

Michael Kofman, expert în armata rusă la Carnegie Endowment for International Peace, a punctat că accidentele în care sunt implicate navele rusești nu sunt o noutate și nu se limitează la Marea Mediterană.

„Marina rusă s-a luptat istoric cu probleme de întreținere și pregătire. Incendiile nu sunt neobișnuite. Fără îndoială, operațiunile afectează o flotă rusă învechită, care nu are suficiente facilități de întreținere și suport”, a explicat el.

Iar aceste probleme doar se vor agrava dacă noii lideri din Damasc,  gruparea Hayat Tahrir al-Sham (HTS), vor priva Rusia de utilizarea bazei navale din portul Tartus. Până acum, Moscova a păstrat un punct de sprijin în Siria, unde a avut și baza aeriană Khmeimim, dar intențiile pe termen mai lung ale noului guvern sunt deocamdată neclare în ceea ce privește niște forțe armate care au ajutat la menținerea regimului Assad la putere vreme de decenii.

Noua administrație din Siria a reziliat contractul pentru baza navală din Tartus

Săptămâna trecută, HTS a anulat contractul semnat în 2019 cu o companie rusă, punând astfel capăt controlului său asupra portului comercial Tartus, despre care Moscova sperase că va fi un centru de 500 de milioane de dolari pentru exportul de produse agricole rusești în Orientul Mijlociu.

Este un semn de rău augur pentru baza navală, a spus Sidharth Kaushal, cercetător senior în domeniul energiei maritime la Royal United Services Institute (Rusi) din Londra.

„Anularea aranjamentului comercial nu prevestește nimic bun pentru marină, având în vedere cât de legate au fost pozițiile comerciale și cele strategice”, observă el.

Pierderea lui Tartus ar arunca problemele cronice din flota rusă în criză, a argumentat el.

„Marina rusă, după războiul rece, nu a fost concepută pentru anduranță”, a spus Kaushal. „Au construit rapid nave mai mici și le-au echipat cu rachete. Sunt foarte utile dacă vrei să aperi propriile ape de coastă, dar [pe distanțe mai mari] cu cât nava este mai mică, cu atât problemele de întreținere sunt mai mari.”

A fost mereu o problemă pentru ruși, dar va deveni realmente semnificativă în lumina potențialei pierderi a lui Tartus”.

Moscova caută alternative în Marea Mediterană, dar toate opțiunile sunt problematice, potrivit unui articol Rusi recent, semnat de Kaushal și Cmdr Edward Black, un fost ofițer de scufundări al Marinei Regale.

Algeria este un aliat vechi al Rusiei, dar activitățile Moscovei în Mali, unde mercenarii grupului Wagner susțin junta militară, au creat o breșă între cele două țări.

În războiul civil din Sudan, Rusia a schimbat loialitatea anul trecut, de la Forțele de Sprijin Rapid la Forțele Armate sudaneze, într-o mișcare despre care majoritatea observatorilor consideră că are drept scop să-i asigurare accesul la Portul Sudan de la Marea Roșie. Cu toate acestea, accesul acolo la Marea Mediterană ar depinde de utilizarea canalului Suez, iar negocierile cu autoritățile sudaneze au eșuat.

O a treia opțiune ar fi estul Libiei, unde două porturi, Tobruk și Benghazi, sunt sub controlul generalului susținut de ruși Khalifa Haftar. Aproximativ 2.000 de mercenari ruși sunt prezenți în regiune.

O bază rusă în Libia este cea mai probabilă alternativă la Tartus, sugerează studiul Rusi, care însă subliniază că asta ar face precara flotă mediteraneană dependentă de Haftar și al viitorilor săi aliați, așadar urmare, vine cu un risc politic pentru Moscova.