Miliardarul israelian care speră la pace între israelieni și palestinieni după ce fiica i-a fost ucisă de teroriștii Hamas

Danielle Waldman, 24 de ani, a dansat ultima oară înainte de zorii zilei de 7 octombrie, la festivalul unde teroriștii Hamas aveau să masacreze sute de tineri, relatează BBC. O înregistrare pe telefonul mobil într-o mașină surprinde ultimele lor clipe, după care teroriștii care îi vânau au deschis focul.

„Vrei să conduc foarte, foarte repede?” întreabă Noam, șoferul mașinii, prietenul tinerei.

Tânărul care stă lângă Danielle încearcă o liniștească. „Vom fi bine”, spune el. "Totul este ok, nu?"

„Stânga, sau dreapta?” se aude din față. După care înregistrarea se oprește.

Câteva minute mai târziu, bărbați înarmați ai Hamas au ciuruit mașina. Noam, Danielle și prietenii lor de pe bancheta din spate au fost uciși - la fel ca și alți aproape 360 ​​de israelieni care au mers să danseze la festivalul din deșertul Negev, lângă granița cu Gaza. Pasagerul din față a fost luat ostatic.

Când soarele a apus în acea zi, 1.200 de israelieni fuseseră măcelăriți - fie la festival, fie în casele lor din comunitățile de lângă graniță. A fost cea mai mare pierdere de vieți evreiești într-o singură zi de la Holocaust. Marea majoritate erau civili. De atunci, Israelul a intrat în război în Gaza „pentru a eradica Hamas”, iar palestinienii au fost, la rândul lor, măcelăriți.

Aproape 18.000 de palestinieni au fost uciși potrivit celei mai recente statistici a ministerului sănătății condus de Hamas, dintre care 7.300  copii.

În Gaza, ca și în Israel după 7 octombrie, părinții își îngroapă copiii. Și pentru fiecare părinte, palestinian sau israelian, pierderea este inimaginabilă.

Tatăl lui Danielle, Eyal, este fondatorul companiei producătoare de cipuri Mellanox Technologies pe care în 2019 a vândut-o pentru 6,8 miliarde de dolari. Dar acum este doar un tată îndurerat care ți-a pierdut fiica cea mică, ucisă de teroriștii Hamas.

„Era o fată uimitoare”, spune el cu o voce încărcată de dragoste și durere. "Îi plăcea să danseze. Iubea animalele. Iubea oamenii. Avea mulți, mulți prieteni. Îi plăcea să facă snowboard, să facă scufundări, să meargă pe motocicletă cu Noam."

Când a aflat că Danielle a dispărut, s-a întors cât a putut de repede din Indonezia - obținând permisiunea de a ateriza în Israel, deși spațiul aerian era închis. Trei ore mai târziu, a plecat să o caute, urmărindu-i ceasul Apple. A traversat un câmp de luptă pentru a ajunge la ea.

„Am fost aproape de o încleștare cu șapte teroriști, creaturi, spuneți-le cum doriți”, spune el.

A găsit mașina ciuruită de gloanțe, dar nici urmă de Danielle.

„Era mult sânge în interiorul mașinii. Speram că nu se afla în mașină sau că a fost rănită, dar a reușit să scape, sau să fie luată ostatică”,  povestește el.

Două zile mai târziu, cadavrul ei a fost găsit.

„Ea nu a făcut niciodată nimic rău nimănui", spune el, sufocat de plâns. „Îi plăcea să facă lucruri bune. Și ei [Hamas] au ucis-o fără motiv”.

În ciuda uciderii brutale a fiicei sale cele mai mici, Eyal Waldman este încă convins că palestinienii ar trebui să aibă un stat curând.

„Trebuie să schimbăm conducerea de ambele părți. Și apoi sper că în doi-patru ani vom reuși să facem pace și să construim două state pentru cele două popoare și să putem trăi împreună unul lângă celălalt", spune el.

Dar înainte de asta, are o altă dorință: toți cei responsabili să fie găsiți și eliminați.

„Ne vom ocupa de asta", spune el hotărât.

„Știm exact cine a venit, cine a violat, cine a măcelărit. Avem videoclipuri, avem numerele lor de telefon mobil. Știm cine sunt. Îi putem elimina. Și cred că putem elimina Hamas”, promite el.

Fostul ofițer al armatei israeliene știe cum se duce războiul: A slujit într-o unitate de elită - Brigada Golani. Dar știe și cum să construiască punți. În trecut, a deschis un centru de design în Gaza, a donat 360.000 de dolar unui spital de acolo și a creat locuri de muncă pentru palestinieni atât în ​​Fâșia Gaza, cât și în Cisiordania.

Întrebat dacă are regrete, răspunde fără să șovăie că nu are.

„Cred că trebuie să facem tot ce putem pentru a face din acest loc cel mai bun loc pentru a trăi. Și trebuie să încetăm să ne ucidem unii pe alții și să găsim o modalitate de a trăi împreună. De două decenii și jumătate lucrez încercând să fac pace”.

Cu doar 10 zile înainte ca Danielle să fie ucisă, a vorbit cu tatăl ei despre viitor.

„Am decis că mă voi căsători cu Noam”, își amintește el. „Au fost împreună timp de șase ani și a fost o prietenie și un parteneriat uimitor. Urmau să trăiască în țară, să crească copii. Ea își dorea mulți copii și o mulțime de câini și cai”.

Cei doi tineri, care nu au mai avut șansa de a se căsători, au fost îngropați împreună.