Ce ar însemna, de fapt, o „taxă permanentă” impusă de Teheran asupra petrolului. Impactul asupra economiei globale
0Negocierile SUA–Iran au loc pe fondul tensiunilor din strâmtoarea Ormuz, unde Teheranul ar putea impune o taxă uriașă pentru petroliere. Miza este controlul unei rute vitale și impactul asupra prețurilor globale la energie.
Viitorul acestei căi navigabile înguste – precum și limitarea programului nuclear iranian – se află în centrul discuțiilor, după ce blocada instituită de Teheran asupra transporturilor de petrol și gaze prin strâmtoare a dus la creșterea prețurilor la energie.
Planul Iranului de a menține controlul asupra traficului, percepând o taxă de 2 milioane de dolari pentru fiecare petrolier care tranzitează zona, a stârnit temeri că această „barieră de taxare” ar putea menține prețurile ridicate ani la rând, scrie The Guardian.
Ce taxe vrea să impună Iranul
În planul de pace în 10 puncte propus de Teheran apare o prevedere potrivit căreia Iranul și Omanul ar putea percepe o taxă de până la 2 milioane de dolari pentru fiecare navă care traversează strâmtoarea, potrivit unor informații apărute în presă. Iranul susține că fondurile ar urma să fie folosite pentru reconstrucție.
Ideea ca trecerea în siguranță prin această rută să fie permisă doar sub control militar iranian a fost dur criticată de Washington și de analiști economici. Planul a fost testat deja la începutul acestei luni. Conform relatărilor, Teheranul a cerut petrolierelor să furnizeze detalii despre încărcătură, destinație și proprietarul final, înainte de a plăti o taxă de cel puțin 1 dolar pe baril.
În cazul unui petrolier obișnuit, care transportă aproximativ 2 milioane de barili, taxa ajunge la 2 milioane de dolari pentru o singură trecere, sumă ce ar trebui achitată în yuani chinezești sau criptomonede. După aprobare, nave ale Gărzilor Revoluționare ar escorta petrolierul printr-un culoar îngust, aproape de coasta sudică a Iranului.
Până acum, nave din Malaezia, China, Egipt, Coreea de Sud și India s-au numărat printre cele care au primit permisiunea de tranzit. Nu este clar dacă au plătit efectiv această taxă.
Cât de legal este un astfel de sistem
Mecanismul contravine direct Convenției ONU privind dreptul mării, care garantează dreptul de trecere liberă prin peste 100 de strâmtori din lume, inclusiv Ormuz.
Aproximativ 170 de state și Uniunea Europeană au ratificat convenția, considerată parte a dreptului internațional cutumiar. Totuși, nici Iranul, nici SUA nu se numără printre semnatari. Chiar și așa, Washingtonul contestă ferm dreptul Iranului de a controla această rută.
Se adaugă și problema sancțiunilor: Iranul este vizat de decenii de restricții impuse de SUA, Marea Britanie și alte state, ceea ce face imposibil, în practică, ca marile companii occidentale de transport maritim să plătească astfel de taxe către Gărzile Revoluționare.
Costurile reale pentru piață
Adăugarea unui dolar la fiecare baril de petrol care traversează strâmtoarea ar însemna costuri suplimentare de aproximativ 20 de milioane de dolari pe zi, adică circa 7 miliarde de dolari anual, raportat la nivelul traficului dinaintea crizei. În contextul unei piețe globale evaluate la aproximativ 3.000 de miliarde de dolari, impactul direct pare relativ limitat.
În realitate însă, costurile ar putea crește mult peste această taxă.
Companiile de transport maritim vor percepe tarife mai mari pentru rute considerate periculoase. Asigurătorii vor majora primele, iar echipajele – expuse unor riscuri ridicate – au dreptul la salarii duble pentru munca în zone clasificate ca periculoase.
Cel mai puternic impact este așteptat asupra prețurilor globale la energie, care depind de reluarea fluxurilor normale prin strâmtoare.
Cum ar influența prețul petrolului
Blocarea de facto a strâmtorii, pe unde tranzitau anterior aproximativ 20 de milioane de barili de petrol și gaze zilnic, a redus exporturile regionale cu circa 10 milioane de barili pe zi și a dus la o explozie a prețurilor.
Cotația petrolului Brent a urcat de la sub 70 de dolari pe baril anul trecut la aproximativ 119 dolari pe piețele futures și chiar aproape 150 de dolari pentru livrările fizice.
Analiștii avertizează că presiunea asupra ofertei ar putea menține prețurile ridicate pe termen lung. Unele estimări indică un nivel de aproximativ 100 de dolari pe baril pentru mare parte din acest an, cu valori ridicate care s-ar putea menține până în 2027.
Deși o parte din exporturi a fost redirecționată prin conducte, capacitatea acestora este limitată. În plus, infrastructura afectată și închiderea unor câmpuri petroliere vor întârzia revenirea la nivelurile anterioare.
În același timp, riscurile juridice, costurile ridicate și temerile de securitate îi determină pe comercianți să evite petrolul din Golf, chiar dacă tranzitul ar fi permis sub control iranian.
Impactul asupra economiei globale
Economiștii de la centrul de analiză Bruegel estimează că economia globală „abia ar resimți” impactul direct al taxei, dacă Iranul ar reuși să mențină controlul asupra strâmtorii.
Costurile suplimentare ar fi suportate în principal de producătorii din Golf, care ar acoperi între 80% și 95% din total – adică până la 14 miliarde de dolari anual. În acest scenariu, prețul petrolului ar crește cu doar 0,05–0,40 dolari pe baril față de nivelul anterior conflictului.
Problema majoră nu este însă taxa în sine, ci precedentul creat: legitimarea controlului asupra unei rute maritime internaționale și blocarea revenirii la fluxuri normale de export.
Experții avertizează că perturbarea pe termen lung a strâmtorii Ormuz ar putea avea consecințe grave asupra economiei mondiale. Situația a fost deja descrisă drept cea mai gravă criză a aprovizionării cu energie din istorie de către șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, care a numit-o „absurdă, dar reală”.
O escaladare suplimentară a conflictului cu Iranul ar putea declanșa o recesiune globală. Fondul Monetar Internațional avertizează că economia Marii Britanii ar fi cea mai afectată dintre statele G7.