Avertisment privind planurile de securizare a Strâmtorii Ormuz. Expert: „O singură lovitură reușită ar fi suficientă pentru a declanșa o catastrofă”

Pe măsură ce tensiunile escaladează în Golful Persic, Strâmtoarea Ormuz - una dintre cele mai importante rute energetice din lume - a devenit punctul focal al unei confruntări geopolitice cu miză uriașă. În contextul blocadei impuse de Iran pe fondul conflictului în curs și al opțiunilor militare analizate de Statele Unite, experții avertizează asupra riscurilor unor acțiuni militare de deblocare a strâmtorii, relatează Der Spiegel.

Generalul-locotenent în retragere al Forțelor Aeriene americane, S. Clinton Hinote, care a contribuit la elaborarea unor scenarii de război împotriva Iranului, avertizează că nici cele mai sofisticate strategii militare nu pot elimina total pericolul. „Inamicul trebuie să reușească o singură dată pentru a declanșa o catastrofă”, spune el, cu referire la un scenariu în care nave de război ar fi trimise pentru a securiza Strâmtoarea Ormuz.

Un pasaj îngust, o arteră vitală

Strâmtoarea Ormuz gestionează aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol. Cu toate acestea, geografia sa o face extrem de vulnerabilă. Benzile de navigație pentru petrolierele uriașe au doar aproximativ doi kilometri lățime în fiecare sens, separate de o zonă tampon la fel de îngustă. Această predictibilitate, explică Hinote, permite inamicului să planifice atacuri cu mare precizie.

„Iranul știe exact unde vor fi navele”, spune el. 

Ca răspuns la blocadă, președintele american Donald Trump a propus escortarea petrolierelor cu convoaie navale, susținute de aviație. Deși Hinote prezice că forțele americane ar putea respinge majoritatea atacurilor, el subliniază că „majoritatea” nu ar fi suficient într-un mediu atât de riscant.

„Când aperi un convoi, trebuie să ai succes 100%”, spune el, explicând că orice consecințe ale unui atac ar fi inacceptabile pentru proprietarii de nave.

„Ce s-ar întâmpla dacă o singură dronă trece de apărare și un petrolier ar începe să ardă în mijlocul acesteia? Prețul de plătit dacă ceva nu merge bine în Strâmtoarea Ormuz ar fi mult prea ridicat”.

Multiple forme de amenințare

Arsenalul militar al Iranului în regiune este divers și în continuă evoluție. Pe lângă forțele navale tradiționale, include bărci rapide de atac, rachete și o gamă tot mai largă de drone- atât aeriene, cât și maritime. Aceste tehnologii s-au dovedit deja perturbatoare în alte conflicte, precum utilizarea dronelor de către Ucraina împotriva flotei ruse din Marea Neagră.

Petrolierele, în schimb, sunt lente și în mare parte lipsite de apărare. Un singur atac reușit -fie cu dronă, rachetă sau barcă încărcată cu explozibili - ar putea aprinde milioane de barili de țiței, provocând incendii și scurgeri masive.

Pericolul invizibil de sub apă

Și mai îngrijorătoare este posibilitatea ca Iranul să fi minat Strâmtoarea Ormuz. Există informații potrivit cărora Iranul ar fi amplasat deja mine în strâmtoare, deși confirmarea rămâne incertă. Eliminarea acestora este un proces dificil și de durată, care poate dura săptămâni sau chiar mai mult, în funcție de numărul și sofisticarea lor.

Minele moderne variază considerabil: unele plutesc la suprafață, altele sunt sub apă, iar unele sunt ancorate de fundul mării. Anumite tipuri au chiar senzori ce identifica ținte specifice înainte de detonare.

„Dacă găsim 99% dintre mine, dar ratăm una singură”, care lovește un petrolier, ar fi suficient pentru a declanșa o catastrofă, avertizează Hinote.

Situația este complicată și de faptul că minele pot fi plasate cu resurse minime. Bărci mici pot presăra astfel de dispozitive pe rutele de navigație, îngreunând detectarea și cartografierea lor.

Problema intervenției militare

În ciuda puterii militare covârșitoare a SUA, Hinote susține că securizarea Strâmtorii Ormuz nu poate fi realizată exclusiv din aer. O opțiune teoretică - preluarea controlului asupra coastei iraniene - ar necesita o operațiune terestră de amploare, inclusiv lupte urbane în zone dens populate precum orașul Bandar Abbas, cu o populație de peste 500.000 de locuitori.

O astfel de intervenție ar fi plină de incertitudini, de la reacția populației civile până la riscul apariției unei insurgențe în care membri ai regimului sau Gărzile Revoluționare se infiltrează în populația civilă pentru a lansa atacuri.  „Ar fi extrem de riscant”, spune el. „Nu știm cum ar reacționa populația.”

În cele din urmă, Hinote consideră că această criză evidențiază limitele strategiei militare. „Blocada Strâmtorii Hormuz este o problemă aproape insolubilă”, afirmă el. „Nu poate fi rezolvată doar prin mijloace militare.”

Diplomație pe muchie de cuțit

Pentru moment, SUA par să adopte o abordare dublă: presiune militară combinată cu descurajare. Trump a amenințat cu lovirea infrastructurii petroliere esențiale a Iranului, inclusiv terminalele de pe insula Kharg, pentru a forța Teheranul să renunțe la blocadă.

Hinote este sceptic că astfel de amenințări vor avea succes, dar nu exclude complet această posibilitate. Iranul, subliniază el, s-a pregătit de decenii pentru astfel de scenarii și ar putea considera blocada un instrument esențial de presiune.

Diplomația regională ar putea oferi o cale de ieșire, statele din Golf putând acționa ca intermediari. Totuși, implicarea lor în conflict le complică rolul de mediatori.

„Acest regim luptă pentru supraviețuire”, spune Hinote. „Iar asta îl face periculos și imprevizibil - este disperat și nu mai acționează rațional”.

Umbra nucleară

Privind dincolo de criza imediată, Hinote avertizează asupra consecințelor pe termen lung. Dacă Iranul iese din conflict intact, ar putea fi și mai determinat să dezvolte arme nucleare ca mijloc de descurajare.

„Lecția pe care ar trage-o este clară: avem nevoie de bomba nucleară”, spune el.

Prevenirea acestui scenariu, adaugă el, va necesita o strategie politică coerentă, dincolo de dimensiunea militară.