Asul din mâneca Iranului. Pot SUA să distrugă capacitatea Gardienilor Revoluției de a lansa drone Shahed?

Țintirea capacității Iranului de a lansa drone Shahed ar putea fi cheia deschiderii Strâmtorii Ormuz și opririi atacurilor asupra statelor din Golf, dar poate SUA să le scoată din joc? se întreabă NYT, într-o analiză dedicată avantajului oferit de aceste drone ieftine în război.

Oficialii militari americani afirmă că loviturile aeriene recente au afectat semnificativ capacitățile Iranului de producție a dronelor, însă analiștii avertizează că disponibilitatea largă și costul redus al acestei tehnologii ar putea face dificilă oprirea completă a atacurilor.

Imagini publicate săptămâna trecută de Comandamentul Central al Statelor Unite arată un complex industrial din apropierea orașului Isfahan înainte și după un atac aerian. Situl a fost identificat ca fiind o facilitate de producție de drone, iar oficialii au descris distrugerea sa drept „o nouă lovitură majoră” asupra „bazei industriale de apărare a Iranului”.

Loviturile au scopul de a reasigura aliații Statelor Unite din Golful Persic că atacurile continue cu drone, care vizează orașe și infrastructură energetică, pot fi oprite. Totuși, experții avertizează că aceste asigurări ar putea fi prea optimiste.

„Problema cu o astfel de tehnologie este că a devenit democratizată”, a apreciat Maximilian Bremer de la Stimson Center, o organizație ce realizează analize asupra securității globale. „Dacă sunt relativ ușor de construit, să îndoi aluminiu, să tipărești 3D sau să folosești un motor simplu de motocicletă, atunci este mai greu de urmărit de unde provin.”

Alții au fost mai direcți în privința capacității Iranului de a continua producția. „Iranul va putea produce un numpr mai mare dacă acest război continuă”, estimează Yasir Atalan de la Center for Strategic and International Studies.

Utilizarea de către Iran a dronelor Shahed ieftine a devenit un factor cheie în conflict. Construite din componente disponibile comercial, aceste drone pot fi asamblate în ateliere mici, ceea ce le face dificil de identificat și distrus prin metode militare convenționale.

În ciuda bombardamentelor susținute din partea Statelor Unite și Israelului, Iranul continuă să lanseze atacuri cu drone și rachete în regiunea Golfului, deși la un nivel redus. Potrivit analiștilor, Iranul lansează în prezent între 70 și 90 de drone pe zi, în scădere față de peste 400 lansate pe 1 martie.

Multe dintre aceste drone sunt interceptate. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au raportat că au doborât zeci de drone, dar și rachete balistice în ultimele zile. Cu toate acestea, unele își ating țintele. Într-un atac recent, șase rezerviști ai armatei americane au fost uciși în portul Shuaiba din Kuweit.

Faptul că pot fi lansate cu mijloace nesofisticate le face dificil de combătut Ele pot fi transportate în camionete și lansate cu infrastructură minimă, permițând operatorilor să evite detectarea. Odată lansate, pot parcurge până la 1.500 de mile folosind ghidaj GPS,  la un cost estimat de 35.000 de dolari per dronă.

Prin comparație, apărarea împotriva lor este mult mai costisitoare. Statele din Golf folosesc adesea rachete interceptoare care costă milioane de dolari fiecare, precum și avioane de vânătoare și elicoptere de atac pentru a neutraliza aceste drone care sunt în multe privințe rachete de croazieră lente.

Planificatorii militari se confruntă acum cu o întrebare esențială: câte drone mai are Iranul sau poate produce și dacă sistemele de apărare pot ține pasul. Estimările privind numărul de drone înainte de război variază considerabil, de la mii la zeci de mii.

În orice caz, și dacă loviturile ar degrada sever capacitatea Iranului de a produce drone, ar putea primi sprijin extern. Rusia, care a colaborat anterior cu Iranul în domeniul tehnologiei dronelor, ar putea suplimenta producția. Gordon B. Davis, analist la Centrul pentru Analiza Politicii Europene și care a lucrat drept secretar adjunct în divizia pentru investiții în apărare a NATO, a declarat recent că Rusia lucrează pentru a produce până la 1.000 de drone pe zi.

„Iranul s-a adaptat rapid, vizând sistemele de apărare aeriană, radarele și nodurile de comandă și control, în loc să încerce pur și simplu să concureze simetric”, a spus Davis.

Miza strategică depășește câmpul de luptă. Atacurile continue cu drone amenință navigația prin Strâmtoarea Ormuz, un coridor vital pentru aprovizionarea globală cu energie. De asemenea, acestea pun presiune pe resursele militare occidentale, deoarece fiecare interceptor utilizat în Golf nu mai poate fi folosit în alte zone, inclusiv în Ucraina.

Ucraina, care s-a confruntat cu amenințări similare din partea Rusiei, a trimis experți pentru a ajuta la combaterea acestor atacuri. Președintele Volodimir Zelenski a declarat că peste 200 de specialiști ucraineni au fost trimiși în Orientul Mijlociu pentru a împărtăși experiență în utilizarea metodelor de interceptare cu cost redus.

Programul de drone al Iranului este produsul a patru decenii de dezvoltare, fiind înființat pentru a răspunde nevoilor de luptă și presiunii financiare din timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. De-a lungul timpului, țara și-a perfecționat modelele, bazându-se în mare parte pe producția internă din cauza sancțiunilor internaționale.

Potrivit Agenției de Informații a Apărării, Teheranul a folosit pentru prima dată drone pentru „operațiuni de atac transfrontaliere, cu rază lungă de acțiune” în 2018, pentru un atac împotriva grupării Stat Islamic în estul Siriei. Ulterior, acestea au fost folosite în atacuri asupra instalațiilor petroliere din Arabia Saudită în 2019, pentru care Houthii și-au asumat meritul. Iranul a furnizat pentru prima dată drone Kremlinului în 2022, transportându-le prin Marea Caspică pe nave cu dispozitivele de urmărire maritimă oprite sau îndepărtate, au declarat oficiali din serviciile secrete ucrainene.

Experții spun că abordarea actuală prioritizează scalabilitatea în detrimentul sofisticării. Damien Spleeters de la Conflict Armament Research a descris-o drept „simplitate, dependență de componente comerciale, cantitate în detrimentul calității”.

Chiar și cu lovituri aeriene care vizează instalațiile de producție, analiștii avertizează că modelul descentralizat de fabricație al Iranului ar putea limita eficiența acestora.

„Evident, SUA încearcă să lovească siturile de producție, dar există diferite moduri de a produce aceste structuri”, a spus Atalan, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Nu este neapărat ușor de urmărit. Producția descentralizată este posibilă. Nu ai nevoie de facilități mari pentru asta.”