Unde sunt amplasate radarele capabile să detecteze lansările rachetelor rusești și cine le controlează
0Europa depinde în prezent aproape în totalitate de Statele Unite pentru detectarea timpurie a rachetelor cu rază medie de acțiune despre care Rusia afirmă că le are în dotare. Este vorba, printre altele, despre sistemul de rachete balistice „Oreșnik” și despre complexul operativ-tactic Iskander-M1, care poate lansa rachete de croazieră „Novator”.
Această dependență ridică întrebări-cheie legate de securitatea continentului: unde sunt amplasate sistemele radar capabile să identifice astfel de lansări și cine le administrează?
Sistemul american de avertizare timpurie
Potrivit publicației Defense Express, Statele Unite au dezvoltat un sistem integrat de avertizare timpurie, cunoscut sub numele de SEWS (Strategic Early Warning System). Acesta combină senzori tereștri și spațiali și este conceput pentru a detecta amenințări balistice aproape în timp real.
Componenta spațială a sistemului este reprezentată de SBIRS (Space-Based Infrared System), o rețea de sateliți echipați cu senzori în infraroșu, amplasați atât pe orbită geosincronă (GEO), cât și pe orbită eliptică înaltă (HEO). Acești sateliți pot identifica semnătura termică a unei lansări de rachetă imediat după desprinderea de pe rampă.
Europa, însă, dispune de o capacitate proprie extrem de limitată în acest domeniu.
Singurul radar-cheie din Europa
Un raport publicat de Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) pe 19 ianuarie, la o săptămână după lansarea unei rachete „Oreșnik” asupra regiunii Liov, arată că Europa are practic un singur radar capabil să detecteze și să urmărească astfel de amenințări.
Este vorba despre radarul de avertizare timpurie AN/FPS-132, care aparține Statelor Unite și este amplasat la baza militară Fylingdales, în estul Marii Britanii, în comitatul North Yorkshire.
Radarul a fost instalat inițial în 1963 și a trecut prin mai multe modernizări majore. În forma actuală, sistemul poate detecta lansări de rachete la o distanță de până la 5.600 de kilometri.
Această rază de acțiune include:
-poligoane din Belarus unde este desfășurat sistemul „Oreșnik”, cu o rază estimată de până la 5.500 km;
-regiuni din Federația Rusă, în apropierea granițelor Ucrainei, unde sunt amplasate cel puțin 23 de sisteme Iskander-M1, capabile să lanseze rachete de croazieră 9M729 „Novator”, cu o rază de aproximativ 2.500 km.
Europa încearcă să recupereze decalajul
Experții IISS subliniază că Europa se confruntă în continuare cu dificultăți serioase în dezvoltarea unui sistem de avertizare timpurie comparabil cu cel american. În prezent, SUA rămân singurul furnizor de date critice privind detectarea lansărilor de rachete, iar aliații europeni din NATO depind aproape complet de Washington.
„Detectarea lansărilor rămâne dependentă de sistemele spațiale ale Statelor Unite, iar membrii europeni ai Alianței încearcă să remedieze această vulnerabilitate”, notează IISS.
De-a lungul ultimelor decenii, au existat mai multe inițiative europene pentru dezvoltarea unor capabilități proprii. Un exemplu este proiectul Odin’s Eye II, conceput încă din anii ’90, care prevede lansarea unei rețele de sateliți de avertizare timpurie. Potrivit planurilor actuale, sistemul ar urma să devină complet operațional abia după 2030.
Utilizarea rachetelor rusești
Forțele armate ruse au folosit de două ori rachete „Oreșnik” în atacuri asupra Ucrainei. Primul incident a avut loc la 21 noiembrie 2024, când a fost lovit un obiectiv industrial din orașul Dnipro. Au fost raportate pagube materiale minore și nu au existat victime.
Al doilea atac a fost consemnat la 9 ianuarie 2026. Inițial, primarul orașului Liov, Andrii Sadovîi, a anunțat o lovitură asupra unei infrastructuri locale, iar ulterior Serviciul de Securitate al Ucrainei a publicat imagini cu fragmente identificate ca provenind dintr-o rachetă „Oreșnik”.
În paralel, analiștii Defense Express arată că Rusia a utilizat de cel puțin 23 de ori sistemele Iskander-M1 pentru lansarea rachetelor de croazieră „Novator”. Datele canalului de monitorizare „eRadar” indică faptul că 23 de astfel de lansatoare sunt desfășurate în proximitatea frontierelor Ucrainei.
În vara anului 2025, Direcția Principală de Informații a Ucrainei a estimat public capacitatea anuală de producție a diferitelor tipuri de rachete Iskander, subliniind ritmul susținut al industriei militare ruse.