Ucraina își redefinește securitatea: în locul garanțiilor occidentale – o armată puternică și capacitate ofensivă pe termen lung - Analiză

În ciuda promisiunilor formulate de liderii occidentali, Ucraina își construiește propria arhitectură de securitate pe baza industriei naționale de apărare și a unui efort susținut de înarmare. Miza este clară: descurajarea agresiunii ruse prin capabilități concrete, nu prin angajamente vagi.

Într-un context în care sprijinul politic și financiar din partea partenerilor occidentali devine tot mai volatil, Kievul se orientează către consolidarea autonomiei sale militare, mizând pe o armată bine echipată și pe dezvoltarea de armament cu rază lungă de acțiune. Potrivit unei analize publicate de The New York Times, autoritățile ucrainene văd în forțele armate proprii cel mai sigur garant al păcii în Europa post-conflict.

Fără iluzii privind „umbrela” occidentală

Deși liderii occidentali au semnat, în mai multe rânduri, acorduri-cadru privind „garanții de securitate” pentru Ucraina, acestea rămân în mare parte neconcretizate și fără angajamente ferme pe termen lung, notează publicația americană. În aceste condiții, Kievul consideră că echilibrarea raportului de forțe cu Rusia trebuie să vină din interior, nu din exterior.

Una dintre inițiativele centrale vizează achiziția lunară de armament în valoare de un miliard de dolari, în special sisteme antiaeriene performante, cum ar fi binecunoscutele baterii Patriot. Acest plan s-ar putea baza pe un mecanism nou al NATO care ar folosi fonduri europene pentru achiziții directe din industria americană de apărare, cu livrare către Ucraina.

Un nou centru de greutate: industria națională de armament

În paralel cu sprijinul extern, Ucraina investește semnificativ în propriile capacități de producție militară. Drona a devenit deja simbolul acestei tranziții rapide, cu zeci de modele produse în serie și adaptate nevoilor frontului. Recent, Kievul a anunțat începutul producției unei rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune – FP-5 „Flamingo”, proiect dezvoltat în colaborare cu compania britanică Fire Point.

Potrivit cercetătorului Fabian Hoffmann, de la Universitatea din Oslo, astfel de arme „pot deveni cel mai eficient factor de descurajare într-o ordine europeană postbelică în care Ucraina trebuie să-și asigure propria supraviețuire”.

O armă de tip „Flamingo”, capabilă să lovească ținte în adâncimea teritoriului rus, schimbă fundamental logica războiului: de la apărare pasivă la capacitate credibilă de represalii.

Provocări interne și ecuația demografică

În pofida acestor eforturi, Ucraina se confruntă cu un obstacol structural: insuficiența forței de luptă. Mobilizarea prelungită și pierderile suferite au slăbit capacitatea de regenerare a armatei. Iar în timp ce Rusia își păstrează avantajul numeric, Kievul mizează pe tehnologie și precizie pentru a compensa dezechilibrul.

Această strategie se reflectă și în declarațiile lui Maxim Skripcenko, președintele Centrului pentru Dialog Transatlantic din Kiev:

„Când vom avea sute de rachete balistice capabile să lovească Moscova, regulile jocului se vor schimba radical.”

Un exemplu recent în această direcție este dezvoltarea unei versiuni îmbunătățite a rachetei Neptun – denumită provizoriu „Neptun Lung” – cu o rază extinsă de acțiune, prezentată oficial în luna august.

SUA și aprobarea pentru arme tactice cu rază lungă

Washingtonul a autorizat achiziția de rachete de tip ERAM pentru aviația tactică ucraineană, cu un volum estimat de peste 3.300 de unități. Aceste arme sunt menite să ofere forțelor aeriene ucrainene capacități ofensive sporite, inclusiv împotriva infrastructurii militare aflate adânc în teritoriul rus.

Ucraina pare să fi depășit momentul în care se baza exclusiv pe solidaritatea occidentală. În absența unor garanții explicite și a unui mecanism robust de apărare colectivă care să includă țara în mod formal, Kievul optează pentru o strategie de descurajare prin forță.

Fără a respinge sprijinul occidental, autoritățile de la Kiev transmit un mesaj clar: viitorul securității naționale depinde, în primul rând, de capacitatea proprie de a răspunde amenințărilor – rapid, precis și credibil.