Video Televiziunea rusă arată „basme pentru proști”. Viața reală din Mariupol, la trei ani de la ocuparea Rusiei
0La trei ani de la cucerirea de către Rusia, Mariupol rămâne un oraș distrus. Propaganda de la televizor prezintă un oraș „strălucitor”, însă locuitorii trăiesc încă printre ruine, fără apă potabilă și sub permanentă teroare.
La trei ani de la cucerirea orașului Mariupol de către armata rusă, viața în oraș rămâne dificilă. Deși influenceri pro-ruși postează videoclipuri care arată un oraș reparat și cu viața revenită la normal, realitatea este cu totul alta: Mariupol este încă devastat, locuitorii trăiesc printre ruine, iar accesul la apă potabilă și alte resurse de bază este limitat.
„Ce se arată la televiziunea rusă sunt basme pentru proști. Cea mai mare parte din Mariupol încă zace în ruină”, spune un locuitor.
Bulevardele principale au fost cosmetizate „acolo unde aduc camerele să filmeze”, dar, la câteva zeci de metri, „e doar moloz și pustiu. Mulți oameni încă trăiesc în apartamente pe jumătate distruse, cu pereții abia în picioare”, adaugă el, potrivit BBC.
După asediul din primăvara lui 2022, ONU a estimat că 90 % dintre clădirile rezidențiale au fost avariate sau distruse, iar mii de civili au murit.
Orașul fără apă și fără medicamente
Rețeaua de apă potabilă este pe punctul de colaps. „Apa curge o zi sau două, apoi nu mai vine timp de trei zile… Este atât de galbenă, încât și după ce o fierbi, tot ți‑e teamă s‑o bei”, povestește James, un alt locuitor. Canalul Siverski Donet–Donbas, explică viceprimarul în exil Serhii Orlov, este grav avariat: „Pentru populația actuală, rezervorul ar fi ajuns un an și jumătate. Ocupația durează de mai mult; nu mai există apă potabilă deloc.”
Penele de curent sunt frecvente, alimentele se scumpesc constant, iar „diabeticii abia își mai găsesc insulina și este extrem de scumpă”, continuă James.
Propaganda din școli și paradele „eliberării”
În clasele reînființate de administrația de ocupație, copiii primesc manuale în care regiunile Donețk, Luhansk, Harkiv, Zaporijjea, Herson, Odesa, Crimeea și „chiar Dnipropetrovsk” figurează deja ca teritoriu rus, spune studentul fugit Andrii Kozhushyna.
Lecții speciale, numite „Conversații despre lucruri importante”, glorifică invazia din 2022 drept „eliberare de sub regimul nazist”. „Profesorii care refuză sunt intimidați sau concediați. Este ca și cum le reprogramează mințile copiilor noștri”, afirmă John, rămas în oraș.
De 9 Mai, piața centrală a fost decorată în roșu‑albastru‑alb și a găzduit parade militare cu copii „în uniformă”, obiceiuri sovietice pe care Ucraina le abandonase treptat înainte de ocupare.
Rezistența invizibilă
Noaptea, pereții orașului se încarcă de albastru și galben: „Mesajele sunt menite să ofere sprijin moral și să arate că rezistența e vie”, spune James, parte a unei rețele clandestine care documentează mișcările trupelor ruse, sabotează calea ferată și transmite fotografii serviciilor ucrainene.
Activitatea este extrem de riscantă. Andrii a fugit după ce un soldat îi arăta poza la o casă de marcat: „Poate un vecin m‑a turnat”.
Pentru cei rămași, frica este cotidiană: „În fiecare zi îți ștergi mesajele din telefon; la punctele de control poate fi verificat. Te temi și să‑ți suni prietenii din Ucraina”, adaugă James.
„Nu vrem pace cu orice preț”
Discuțiile despre un compromis teritorial cu Rusia îi revoltă pe cei care își pun viața în pericol. „Să cedezi teritorii pentru o «înțelegere» ar fi o trădare… Nu vrem «pace cu orice preț». Vrem eliberare”, spune ferm John.