„Scutul aerian” al NATO este formidabil în teorie, dar în realitate este imperfect – The Economist
0Când 19 drone rusești au zburat pe teritoriul polonez , NATO a suferit cea mai mare încălcare a spațiului aerian din ultimii peste 75 de ani, scrie The Economist . Publicația notează că astfel de incidente pun la încercare voința NATO și reprezintă o nouă bătălie pentru Europa de a-și proteja cerul de Rusia.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a numit răspunsul la incursiunea dronelor „foarte reușit” și a menționat că au fost implicate avioane cisternă italiene și baterii germane Patriot. Însă, în ciuda acestui fapt, avioanele poloneze și olandeze au doborât doar o 4-5 drone. Câteva zile mai târziu, pe 13 septembrie, România a raportat că o dronă rusească a intrat în spațiul său aerian. Și în aceeași zi, președintele SUA, Donald Trump, aparent netulburat de acest test al credibilității NATO, a declarat că războiul din Ucraina „nu este războiul lui Trump”. Așadar, publicația se întreabă: poate NATO să-și protejeze cerul de Kremlin?
Scutul aerian al Alianței este alcătuit din mai multe părți
1. Prima sarcină este detectarea amenințărilor . NATO deține și operează în comun o flotă de 14 aeronave de avertizare timpurie și control aerian (AEWC), de obicei cu baza în Geilenkirchen, Germania. Acestea pot monitoriza spațiul aerian cât mai spre est posibil, urmărind aeronavele, dronele și rachetele rusești care zboară în Ucraina și Belarus. Acestea sunt completate de o suită de drone RQ-4D Phoenix, care efectuează misiuni de lungă durată la altitudini foarte mari din Sigonella, Sicilia.
Unele țări apelează la mijloace mai neobișnuite de observare a cerului. Anul trecut, Polonia a semnat un contract în valoare de aproximativ 1 miliard de dolari pentru a cumpăra aerostate americane - baloane mari, ancorate, echipate cu radar și sisteme care pot determina dacă o aeronavă este prietenoasă sau ostilă. Forțele americane din Europa au experimentat cu senzori acustici similari cu cei utilizați de Ucraina pentru a capta sunetul dronelor care se apropie.
2. A doua parte a scutului este formată din avioane de vânătoare desfășurate în Europa de Est. Aliații se rotesc între ei, trimițând avioane. Italia, Spania și Ungaria păzesc în prezent spațiul aerian baltic, Italia patrulează și România, iar Olanda și Norvegia monitorizează Polonia. Această din urmă misiune a fost creată recent pentru a proteja centrele poloneze care trimit ajutor militar occidental Ucrainei. Aceste avioane pot monitoriza spațiul aerian cu radarele lor, pot escorta avioanele rusești care zboară prea aproape și, dacă este necesar, pot doborî rachete, ca în 10 septembrie. A doua zi după incidentul cu dronele rusești în spațiul aerian polonez, președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că trimite trei avioane de vânătoare Rafale în Polonia.
3. A treia componentă o reprezintă sistemele de apărare aeriană terestre. Țările est-europene au propriile radare și unele structuri defensive. Acestea au fost completate de sisteme de apărare antiaeriană Patriot, mai puternice, care pot intercepta aeronave, rachete de croazieră și rachete balistice. Germania a trimis baterii Patriot în Polonia, ceea ce a ajutat la urmărirea celei mai recente invazii rusești, iar Olanda intenționează să facă același lucru. În plus, Statele Unite și unii aliați europeni folosesc, de asemenea, distrugătoare pe mare echipate cu propriile radare și interceptoare cu rază lungă de acțiune. Statele Unite folosesc, de asemenea, radare terestre în România și Polonia.
Mulți dintre acești senzori și interceptori, deși nu toți, sunt integrați în ceea ce este cunoscut sub numele de Sistem Integrat de Apărare Aeriană și Antirachetă, sau IAMD. Efortul este supravegheat de Comandamentul Aerian Întrunit al NATO, cu sediul în Ramstein, Germania, și comandat de un general american cu patru stele. Mai sus în lanțul de comandă, spațiul aerian NATO este acoperit de o pereche de „Centre de Operațiuni Aeriene Întrunite”, unul în Germania, care acoperă tot ce se află la nord de Alpi, iar celălalt în Spania, care acoperă sudul.
În teorie, totul se echivalează cu un scut formidabil. Dar, în realitate, susține ziarul, este imperfect. O problemă este că multe sisteme mari de apărare antiaeriană au fost trimise în Ucraina, ceea ce a dus la goluri în Europa. În august, Germania, sub presiunea lui Trump, a declarat că va trimite două sisteme Patriot suplimentare în Ucraina și mai multe ulterior, cu condiția ca Statele Unite să le înlocuiască. De asemenea, Statele Unite au redirecționat recent o comandă elvețiană de sisteme Patriot către Ucraina. În iunie, Rutte a declarat că alianța va trebui să își mărească resursele de apărare antiaeriană cu 400% pentru a-și îndeplini planurile oficiale de război. Dar acoperirea unui teritoriu atât de vast precum Europa este o sarcină uriașă.
Multe dintre dronele pe care Rusia le lansează deasupra Ucrainei sunt mici și dificil de detectat de radar, printre alte obstacole aeriene. Mai multe rachete au intrat anterior în spațiul aerian NATO: resturi au aterizat în România în septembrie 2023; rachete au trecut în Polonia în martie 2024; o dronă a aterizat în Letonia în septembrie 2024; iar dronele au intrat în Polonia de două ori la începutul acestei luni. Într-un caz, Poloniei i-au trebuit luni de zile pentru a recupera o rachetă de croazieră rusească care s-a prăbușit lângă Bydgoszcz, la peste 400 km de granița cu Ucraina. Aceasta a fost găsită de o femeie călăre pe un cal.
Cel puțin în unele cazuri, cum ar fi incidentul din Letonia, țările NATO insistă că pot urmări rachetele în mod fiabil. Polonia susține că, pe 10 septembrie, a ignorat majoritatea dronelor, deoarece acestea erau considerate momeli neînarmate. Apărarea aeriană a atacat doar pe cele despre care se credea că sunt înarmate cu focoase.
Chiar dacă dronele pot fi urmărite, interceptarea lor la scară largă cu sisteme de apărare aeriană concepute pentru ținte mult mai mari, cum ar fi avioane de luptă, rachete de croazieră și rachete balistice, este adesea neeconomică. Dronele Gerbera care au traversat Polonia sunt drone din spumă „extrem de ieftine”, concepute inițial ca momeli, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS), un grup de experți din Londra. Mulți aliați NATO dezvoltă sisteme de apărare cu rază scurtă de acțiune cu drone folosind lasere, arme de foc și rachete, dar puțini și-au intensificat aceste eforturi.
„Aproape toate stocurile europene au lacune la nivel de rază mică și foarte mică. Aceste vulnerabilități îi fac pe europeni nepregătiți pentru genul... de război care se observă în Ucraina”, citează publicația concluziile institutului.
Dincolo de problemele tehnice, există o chestiune de voință politică
Dincolo de problemele tehnice, există o chestiune evidentă de voință politică, notează publicația. Scutul depinde de Statele Unite, care, sub Trump, își mută atenția de la Europa către alte teatre de război și ar putea fi mai puțin dispuse să își desfășoare propriile sisteme de apărare aeriană pe continent și să își reaprovizioneze interceptoarele. Forțele aeriene europene au sute de avioane de luptă, multe dintre ele patrulând zilnic frontul estic al Alianței. Însă sediul central care comandă aceste operațiuni aeriene depinde în continuare de implicarea și expertiza SUA. Dar, pe 11 septembrie, Trump a minimalizat importanța incursiunilor Rusiei: „Ar fi putut fi o greșeală”.
Nu este clar dacă Europa este pregătită să ia măsuri. Ucraina s-a plâns că țările NATO au minimalizat uneori incursiunile rusești, temându-se de o escaladare. Decizia Poloniei de a doborî ultima salvă și de a declara public că a fost lansată în mod deliberat de Rusia în țară marchează o abatere de la practicile anterioare. Însă țările europene sunt încă reticente în a urma exemplul Israelului, care, cu ajutorul Statelor Unite și al altor parteneri, a interceptat de două ori anul trecut valuri uriașe de drone iraniene deasupra țărilor vecine înainte ca acestea să intre în spațiul aerian israelian și a lansat atacuri preventive dincolo de granițele sale. Conform regulilor actuale NATO, alianța, care acționează în comun, mai degrabă decât la nivel național, nu poate doborî rachete deasupra Belarusului sau Ucrainei. Acest lucru ar necesita aprobarea unanimă a tuturor celor 32 de state membre, lucru pe care Ungaria și Slovacia l-ar bloca aproape sigur. În cazul unui conflict major, aceste reguli de angajament s-ar schimba cu siguranță. Europa rămâne prinsă în capcană.
Varșovia a reușit să convoace consultări ale aliaților în temeiul articolului 4 din Tratatul Atlanticului de Nord, după ce dronele rusești au traversat spațiul aerian polonez. În același timp, articolul 5 al NATO, care prevede apărarea colectivă, nu a fost aplicat, iar experții consideră că activarea sa în situații similare este puțin probabilă .