Oligarhii lui Viktor Orbán, în vizorul noului guvern. Péter Magyar pregătește introducerea taxei pe avere ca simbol al „dreptății sociale”

Într-un studio de televiziune cu o atmosferă apăsătoare, unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din Ungaria era, la începutul lunii mai, în pragul lacrimilor. La doar câteva săptămâni după scrutinul general care a pus capăt celor 16 ani de hegemonie ai lui Viktor Orbán, mogulul Balásy Gyula, cu afaceri în publicitate, făcea un anunț de o gravitate extremă pentru vechea elită: renunța la afacerile sale și la o parte din economiile private în favoarea statului, prezentând în direct actul notarial. „În situația actuală, nu cred că grupul nostru de companii mai are vreun viitor”, mărturisea acesta.

Gyula reprezintă chintesența beneficiarilor erei Orbán. Companiile sale controlau rețeaua de „panouri albastre” prin care propaganda de stat a Budapestei îi demoniza sistematic pe miliardarul George Soros sau pe președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Astăzi, acele panouri sunt goale. Noul lider al Ungariei, Péter Magyar, și formațiunea sa, Tisza, au declanșat o ofensivă frontală împotriva oligarhilor regimului trecut. Nu doar că accesul acestora la contracte publice a fost tăiat, dar urmează o reformă fiscală fără precedent, scrie The Guardian.

Ministrul de Finanțe, András Kármán, s-a angajat ca până la data de 5 iunie să prezinte detaliile unui pachet legislativ care va transforma Ungaria în primul stat membru al Uniunii Europene care introduce o taxă pe marea avere după anii '80.

„Această măsură nu este o pedeapsă, ci un semn de dreptate socială și solidaritate într-o țară funcțională și umană”, a explicat premierul Péter Magyar.

Demantelarea așa-numitului Sistem de Cooperare Națională

Planul fiscal asumat de partidul Tisza prevede o taxă anuală de 1% aplicată activelor care depășesc pragul de 1 miliard de forinți (aproximativ 2,8 milioane de euro). Imobilele, acțiunile, activele externe, dar și bunurile de lux – iahturi, avioane private sau mașini sport – vor intra în baza de calcul. Pentru a preveni optimizarea fiscală, vor fi luate în considerare și averile deținute de soți sau copii.

Analiștii economici consideră măsura justificată dintr-o perspectivă de etică politică. O analiză realizată de economistul Zoltán Pogátsa pe marginea topului Forbes al celor mai bogați 50 de unguri arată că 38 dintre aceștia și-au consolidat imperiile financiare direct sub mandatul lui Orbán, prin licitații publice cu dedicație. Aceștia formau coloana vertebrală a așa-numitului Sistem de Cooperare Națională (NER), un mecanism în care loialitatea politică era convertită automat în monopol economic.

Simbolul acestui sistem este Lőrinc Mészáros, fost instalator de gaze din satul natal al lui Orbán, care astăzi domină topul Forbes Ungaria cu o avere estimată la 5 miliarde de dolari. Un alt nume greu vizat este István Tiborcz, ginerele lui Viktor Orbán, poziționat pe locul 27 cu afaceri masive în imobiliare și sectorul bancar.

O dezbatere globală cu specific maghiar

Deși taxa pe avere este intens dezbătută la nivel mondial, din Brazilia până în California sau Franța, Ungaria pare decisă să facă primul pas decisiv. Având o majoritate de două treimi în Parlament, Péter Magyar are mână liberă pentru a demantela rețelele NER. Guvernul a înființat deja un Oficiu Național pentru Recuperarea și Protecția Activelor, însă marea provocare constă în faptul că multe averi au fost acumulate respectând legile de la acea vreme. „Aici intervine taxa pe avere: reglementează ceea ce era legal, dar profund imoral”, punctează Pogátsa.

Ideea are susținători inclusiv în rândul comunității de afaceri independente. Antreprenorul din transporturi Gábor Bojár s-a declarat deschis reformei: „În alte țări, bogații plătesc taxe mari, în timp ce în Ungaria omul de rând suporta o povară disproporționată. Acest sistem inechitabil trebuie schimbat”.

Paradisul fiscal al bogaților versus povara cetățeanului de rând

Nu toate vocile din mediul economic privesc măsura cu ochi buni. Managerul de fonduri Viktor Zsiday avertizează că o astfel de taxă riscă să penalizeze capitalul autohton în raport cu multinaționalele străine și consideră că îmbogățirea ilicită ar trebui tratată prin dosare penale, nu prin pârghii fiscale.

Totuși, structura fiscală lăsată în urmă de regimul Orbán favoriza masiv elitele:cota unică pentru impozitul pe venit, dividende și câștiguri de capital era de doar 15%, iar impozitul pe profit era cel mai mic din UE (9%).

În schimb, pentru a susține bugetul, statul impunea o contribuție socială de 18,5% pe salarii și un TVA de 27% – cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, o taxă profund regresivă care afectează disproporționat familiile cu venituri mici.

Conform datelor furnizate de Blochamps Capital, în Ungaria există o polarizare extremă: primul 1% din populație controlează aproximativ 35% din activele totale, în timp ce primii 10% dețin peste două treimi din avuția națională.

Dincolo de componenta etică, experții internaționali, precum Miroslav Palanský de la Tax Justice Network, subliniază că reducerea inegalității prin fiscalitate nu este doar o măsură de stânga, ci un motor de creștere economică. O distribuție mai echitabilă a resurselor stimulează consumul și permite unui segment mai larg de populație să contribuie la formarea Produsului Intern Brut. Pentru Budapesta, dincolo de cifrele încasărilor, această reformă fiscală reprezintă, în primul rând, testul de turnesol al desprinderii definitive de epoca Orbán.