O tânără din Ucraina a fugit de război și a început o nouă viață la Iași, împreună cu fiica sa. „Nu auzisem niciodată limba română”

La patru ani de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, mii de refugiați care au ajuns în România în primele zile ale războiului și-au refăcut viețile de la zero. Mulți au plecat crezând că se vor întoarce curând acasă, însă realitatea i-a obligat să caute soluții pe termen lung.

Este și cazul Olenei, o tânără fotografă din Odesa, care s-a stabilit la Iași împreună cu fiica ei, Arina, de șase ani. Olena mărturisește că astăzi nu se mai gândește la întoarcerea în Ucraina.

Femeia a plecat din țară chiar în prima zi a invaziei.

„E drumul foarte lung și foarte greu, toată viața a trebuit să o încep de la zero (...) nici eu și nici fiica mea nu știam înainte limba română și a trebuit să învățăm de la zero”, spune ea într-un interviu acordat Digi24.

Adaptarea a fost dificilă, mai ales în primul an. Barierele lingvistice și dorul de casă au fost cele mai greu de depășit. „În primul an nu știam nici română, nici engleză, fiica mea și-a pierdut prietenii, plângea că nu mai are comunitatea. Acum s-a integrat. Cred că rămânem aici.”

Arina nu a înțeles amploarea războiului la șase ani.

„Am avut noroc că noi am plecat în prima zi (de război n.r), și ea nu a înțeles ce înseamnă războiul. Pot să spun că nici eu nu știu ce înseamnă războiul, nu știu ce simt oamenii care au rămas acolo”, adaugă Olena.

Chiar dacă nu cunoștea limba română și nu vizitase România niciodată, tânăra spune că aici a găsit sprijin și oportunități. „Nu auzisem niciodată limba română, nu am venit aici nici măcar în vacanță și nici nu ne-am gândit vreodată că vom ajunge aici.”

Olena și-a continuat parcursul profesional și educațional în România.

„Am primit mult ajutor din partea României, am intrat și la Universitatea de Arte, la master. (...) Nu există universitate de artă, specializare foto și video (în Ucraina n.r). Am vrut să încerc”, a povestit Olena.

Astăzi, Olena are un loc de muncă stabil, iar fiica ei merge la școală și este integrată. „În România am găsit foarte mulți prieteni, mult sprijin, am găsit loc de muncă, fiica mea merge la școală. Totul este bine și tot ce am făcut în acești patru ani se arată acum. Nu vreau să pierd asta”, a declarat ea. 

Povestea Olenei reflectă experiența multor ucraineni care și-au pierdut casele și viețile normale, fiind nevoiți să își reconstruiască existența într-o țară străină. Pentru mulți, România nu mai reprezintă doar un refugiu temporar, ci o adevărată casă.