O soluție mai realistă decât „Tomahawk”. Cinci măsuri practice recomandate de un amiral american pentru consolidarea apărării Ucrainei

În ciuda atacurilor zilnice cu rachete și drone, societatea ucraineană rămâne rezistentă. Deși este puțin probabil să recupereze teritoriile pierdute, armata ucraineană are toate oportunitățile de a continua să împiedice Moscova să își impună cerințele maximaliste asupra Kievului .

Însă până când Vladimir Putin nu va fi de acord cu un armistițiu sau cu un acord de pace, Ucraina trebuie să rămână în defensivă. În consecință, Statele Unite și Europa trebuie să ofere Ucrainei un sprijin mai bun, astfel încât să poată confrunta Rusia și să protejeze civilii și infrastructura critică de bombardamentele rusești, scrie contraamiralul în rezervă Mark Montgomery, director senior al Centrului pentru Inovație Cibernetică și Tehnologică din cadrul Fundației pentru Apărarea Democrațiilor.

Autorul sugerează cinci modalități prin care Statele Unite și Uniunea Europeană ar trebui să ajute Ucraina:

1. Susţinerea şi utilizarea optimă a flotei ucrainene de F‑16

F‑16 este un avion care schimbă ecuaţia pe câmpul de luptă, atât în rol defensiv, cât şi ofensiv. În prezent, Ucraina are în jur de 30 de F‑16 din cele peste 80 promise. O tranziţie a unor ţări occidentale la F‑35 va elibera însă piese şi resurse care ar putea fi direcţionate către Kiev. Problema este că Ucraina nu beneficiază încă de suportul tehnic şi logistic necesar pentru a exploata la maximum aceste aparate: întreţinere la sol, lanţuri de aprovizionare, facilităţi de instruire a piloţilor şi spaţii pentru reparaţii (de exemplu în Belgia şi Grecia). Montgomery recomandă ca statele care renunţă complet la programele F‑16 să cedeze stocuri reziduale de piese de schimb şi consumabile forţelor ucrainene.

2. Furnizarea de sisteme eficiente pentru lovituri pe distanţe mari

Deşi rachetele Tomahawk au fost discutate, ele ridică probleme legate de stocuri şi de transferul unor tehnologii sensibile. Montgomery propune soluţii mai realiste şi rapide: livrarea suplimentară de rachete Army Tactical Missile System (ATACMS) — posibil până la circa 1.000 de unităţi — finanţate prin contribuţii europene, în paralel cu înlocuirea ATACMS în dotările SUA cu rachete mai avansate.

De asemenea, europenii au finanţat pentru Ucraina rachete cu rază lungă (ERAM), ale căror livrări sunt planificate pentru sfârşitul lui 2026. ATACMS şi ERAM, cu raze de acţiune de câteva sute de kilometri, ar putea extinde câmpul de luptă şi lovi rezervele, nodurile logistice şi centrele de comandă ruseşti — un instrument „mai eficient şi mai realist” decât o livrare de Tomahawk, apreciază autorul.

3. Asigurarea unor sisteme adecvate de apărare antiaeriană

Ucraina are nevoie de un spectru variat de capabilităţi pentru a face faţă dronelor, rachetelor de croazieră şi rachetelor balistice. Pentru combaterea dronelor sunt utile soluţii terestre şi aeriene care folosesc muniţii accesibile (de exemplu rachete de 70 mm integrate în soluţii ca Coyote sau rachete APKWS II montate pe F‑16). În faţa ameninţării rachetelor mai puternice, sistemele costisitoare Patriot, AMRAAM, SAMP‑T, IRIS şi altele rămân esenţiale. Livrările constante de interceptori Patriot sunt deosebit de importante, având în vedere că acestea constituie în prezent prima linie reală de apărare împotriva rachetelor balistice ruseşti, iar riscul unor atacuri asupra infrastructurii energetice va creşte odată cu apropierea sezonului rece.

4. Maximizarea sprijinului cibernetic pentru autorităţile civile

Pe linia apărării cibernetice, administraţia Biden a oferit anterior asistenţă semnificativă (prin USAID) pentru protecţia sistemelor guvernamentale ucrainene; sprijinul a fost redus şi parţial restabilit sub administraţia Trump. Montgomery susţine că acest efort trebuie reluat la scară largă şi extins: crearea de centre regionale de securitate, echipe de răspuns la incidente, reînnoirea licenţelor pentru software american esenţial şi finanţarea mecanismelor pentru schimb structurat de informaţii despre ameninţări între guvernul ucrainean şi sectorul privat din SUA. Un astfel de program ar consolida rezilienţa digitală a Ucrainei şi ar facilita integrarea tehnologiilor americane în infrastructura sa, deschizând în acelaşi timp pieţe pentru companiile de profil din Statele Unite.

5. Pregătirea integrării euro‑atlantice militare viitoare

Deşi Ucraina deţine una dintre cele mai mari şi capabile forţe terestre din Europa, armata încă resimte efectele „moştenirii sovietice” în materie de infrastructură, structuri de carieră, instruire, doctrină şi achiziţii. Remedierea acestor carenţe va accelera integrarea militară cu Alianţa Nord‑Atlantică pe termen mediu şi va face forţele ucrainene mai mobile, transparente şi eficiente încă de pe acum. Montgomery subliniază că reformele instituţionale, doctrinare şi logistice sunt esenţiale pentru a transforma capacităţile existente într‑un format compatibil cu standardele euro‑atlantice.