În Ucraina au apărut sistemele private de apărare aeriană. Cine le operează și ce implicații au

În Ucraina a apărut, în mod efectiv, un nou element în arhitectura de securitate: sistemele private de apărare aeriană, care au început deja să protejeze infrastructura critică de atacurile rusești. Această evoluție schimbă logica tradițională a apărării naționale, prin implicarea directă a mediului de afaceri. Publicația Focus a analizat modul în care funcționează acest model, cât de eficient este și ce riscuri implică.

Autoritățile ucrainene implementează treptat o nouă abordare pentru protejarea infrastructurii critice, implicând companii private în domeniul apărării antiaeriene. Scopul este crearea unui nivel suplimentar de securitate pentru obiectivele care rămân vulnerabile în fața atacurilor frecvente ale Rusiei.

Potrivit consilierului ministrului apărării, Serhii „Flash” Beskrestnov, structuri private sunt deja implicate în proiecte de protejare a unor obiective energetice și industriale esențiale. Acest model este văzut ca o soluție rapidă pentru consolidarea apărării, în condițiile în care resursele statului sunt limitate și trebuie să acopere un teritoriu vast.

Se conturează astfel un sistem mixt de securitate, în care, alături de forțele statului, operează și operatori privați autorizați. Rolul acestora este de a asigura protecția locală a unor obiective specifice, reducând presiunea asupra sistemului național și sporind eficiența generală a apărării.

Experții subliniază că practici similare există și în alte state, mai ales în contexte de conflict prelungit sau amenințări asupra infrastructurii critice. În Ucraina, însă, acest model este încă la început și necesită reglementări clare, mecanisme de control și delimitarea responsabilităților.

Una dintre principalele provocări rămâne echilibrul dintre securitate și control: statul trebuie să se asigure că accesul la astfel de sisteme nu generează riscuri suplimentare, dar permite, în același timp, consolidarea rapidă a apărării în punctele cele mai vulnerabile.

În contextul actual, în care Rusia vizează sistematic sectorul energetic și industrial, implicarea sectorului privat ar putea deveni un instrument esențial de adaptare a sistemului de apărare la un conflict de durată.

Apărarea privată ca răspuns la limitele sistemului public

Expertul militar Oleh Jdanov consideră că implicarea sectorului privat în dezvoltarea sistemelor de apărare aeriană pentru obiective specifice este un pas necesar, chiar dacă forțat, pe fondul lentoarei aparatului de stat.

Potrivit acestuia, companiile ucrainene au acum posibilitatea de a-și proteja singure facilitățile, inclusiv cele din sectorul industriei de apărare.

„Aparatul de stat rămâne excesiv de birocratic. Până se iau decizii, situația din teren se schimbă deja”, explică expertul.

Jdanov subliniază că aceste sisteme sunt eficiente în special împotriva atacurilor masive cu drone, precum cele de tip „Shahed”. Este vorba despre instalații automatizate, capabile să detecteze și să neutralizeze ținte aeriene pe distanțe scurte.

„Este, practic, un echivalent local al unui «dom de fier», dar bazat pe armament de calibru mare. Orice intră în raza de acțiune — drone sau alte ținte aeriene — este interceptat automat”, afirmă acesta.

Totuși, el avertizează că aceste soluții nu sunt universale. În fața rachetelor, eficiența lor este limitată, fiind necesare sisteme antiaeriene complexe, aflate în număr redus în Ucraina.

Expertul respinge și ideea că sistemele staționare ar fi extrem de vulnerabile, explicând că acestea includ mecanisme de autoapărare, iar riscurile sunt compensate de rapiditatea implementării și utilitatea lor.

Jdanov ridică și o întrebare esențială: de ce astfel de soluții nu au fost adoptate mai devreme.

„Tehnologiile există de mult timp. Ele puteau fi achiziționate încă din 2022. De ce nu s-a întâmplat asta rămâne o întrebare pentru fosta conducere a ministerului”, afirmă el.

În prezent, statul păstrează controlul asupra acestor sisteme, care sunt integrate în rețeaua națională de apărare antiaeriană și coordonate de Forțele Aeriene. Cu toate acestea, finanțarea și dezvoltarea infrastructurii sunt tot mai frecvent asumate de sectorul privat.

„Se conturează un model în care sectorul privat construiește și finanțează, iar statul coordonează. Acest lucru permite desfășurarea mult mai rapidă a sistemelor”, adaugă expertul.

Potrivit lui, numărul acestor sisteme va crește în perioada următoare, pe măsură ce companiile devin tot mai interesate să își protejeze propriile capacități.

„Important este ca statul să nu încurce”: nuanțele apărării private

La rândul său, Anatolii Hrapcinski, director de dezvoltare într-o companie din industria de apărare și ofițer în rezervă al Forțelor Aeriene, consideră că apariția sistemelor private de apărare antiaeriană reprezintă un semn al transformării întregului sistem de apărare, nu un risc.

El afirmă că implicarea companiilor private în industria de apărare a dus deja la accelerarea dezvoltării de soluții, producătorii reacționând mai rapid decât statul în ceea ce privește finanțarea și achizițiile.

„Vedem o tranziție către un model în care statul nu mai este singurul actor în domeniul apărării. În războiul actual câștigă cei care se adaptează mai rapid”, explică acesta.

Totuși, expertul atrage atenția că, pentru mult timp, incertitudinea juridică a fost o problemă majoră. Companiile private riscau consecințe legale chiar și atunci când sprijineau efortul de apărare. Modificările legislative recente au redus parțial aceste riscuri, deschizând calea pentru inițiative private.

Hrapcinski consideră exagerate temerile privind scurgerile de informații, subliniind că dronele rusești colectează deja volume mari de date în timpul atacurilor.

El critică, de asemenea, eficiența modelului clasic al industriei de apărare de stat, argumentând că problema nu ține doar de corupție, ci și de structura rigidă a sistemului.

„Investițiile masive în infrastructură produc adesea rezultate mai slabe decât finanțarea unor echipe agile, organizate ca startup-uri. Războiul modern cere viteză și adaptare continuă”, afirmă acesta.

În opinia sa, rolul statului ar trebui redefinit: nu ca administrator direct al întreprinderilor, ci ca investitor care susține soluțiile deja validate în condiții reale de luptă.

„Statul trebuie să finanțeze ceea ce funcționează, nu să gestioneze direct producția. Altfel, vom rămâne mereu în urmă”, conchide el.

Prima rețea privată de apărare antiaeriană a început deja să funcționeze în Ucraina. Compania Carmine Sky a instalat un astfel de sistem, echipat cu turnuri și turele controlate de la distanță de tip Sky Sentinel.