Cum a schimbat războiul din Ucraina aspectul câinilor de pe front: secretul care-i ajută să nu declanșeze minele

Câinii comunitari din zonele de front din Ucraina au început să sufere transformări fizice pentru a supraviețui într-un mediu ostil, devenind mai mici, mai agili și mai închiși la culoare, într-un proces de selecție naturală extrem de rapid, arată un studiu realizat de cercetători ucraineni și polonezi.

În zonele bombardate, părăsite de civili și ocupate de militari, câinii nu mai arată la fel. Sunt mai tineri, mai mici, mai agili și se deplasează adesea în haită. Aceste trăsături amintesc de câinii sălbatici apropiați de lupi și par să le crească șansele de supraviețuire, scrie Le Monde.

Acestea sunt concluziile unui studiu publicat în decembrie în revista științifică Evolutionary Applications, rezultat al unor cercetări desfășurate timp de peste 10 luni în Ucraina, între 2023 și 2024. Studiul se bazează pe observațiile a 763 de câini fără stăpân din nouă regiuni ale țării; mulți dintre ei au fost abandonați după declanșarea invaziei, pe fondul deplasărilor de populație. Cercetarea – rară la nivel global – documentează în timp real impactul războiului asupra unei populații de animale și, mai larg, asupra mediului.

Echipa, formată din cercetători din Ucraina și Polonia și condusă de zoologul ucrainean Mariia Martsiv, de la Universitatea „Ivan Franko” din Liov, a împărțit țara în trei tipuri de zone: sigure, bombardate și zone de război. Cercetătorii au apelat la voluntari, veterinari și adăposturi pentru animale pentru a colecta cât mai multe date despre câinii fără stăpân, folosind fotografii și probe de salivă sau păr: greutate, dimensiuni, vârstă, aspect fizic, dar și starea de sănătate, prezența rănilor sau a bolilor.

Colectarea datelor s-a dovedit însă deosebit de dificilă în ultima categorie: linia frontului. Unul dintre cercetătorii universității, Ihor Dykyy, care servește în forțele armate ale Ucrainei încă de la începutul invaziei ruse, a organizat strângerea datelor. El a apelat și la colegii săi militari. Obiectivul era același: fotografierea câinilor, notarea poziției geografice și, atunci când era posibil și fără riscuri, colectarea de probe de păr și salivă. Datele erau apoi trimise prin poștă către coordonatoarea studiului, la Liov. Dykyy își folosea perioadele de permisie pentru a aduce propriile observații.

„Selecție naturală puternică și rapidă”

Deși cercetarea științifică din Ucraina a fost grav afectată de război, studiul câinilor fără stăpân oferă o modalitate de a măsura efectele conflictului asupra mediului și speciilor vii. Impactul ecologic al războaielor este rar analizat în timp real, din cauza urgențelor umanitare și a pericolelor din teren.

Deși echipa se aștepta să observe efecte ale războiului asupra câinilor, zoologul Mariia Martsiv recunoaște că nu și-a imaginat diferențe atât de dramatice la doar doi ani de la invazia Rusiei. „Studiul nostru arată că războaiele pot acționa ca factori de selecție naturală puternică și rapidă, cu efecte comparabile cu cele ale dezastrelor naturale sau provocate de om, la scară largă”, se arată în raport.

De-a lungul liniei frontului, acești câini prezintă asemănări pronunțate, care nu se regăsesc la fel de clar în alte regiuni analizate. În zonele de luptă predomină exemplarele de talie mică, cu o înălțime între 20 și 40 cm, bot mezocelfalic (asemănător celui de ciobănesc german), urechi drepte, coadă semi-încovoiată, blană scurtă și culoare cafenie, cu puține pete albe. Toate aceste caracteristici, potrivit coordonatoarei studiului, pot contribui la supraviețuirea lor.

Minele, un pericol pentru câinii mai mari

„Acest lucru are sens” și se explică prin mai mulți factori, a spus Martsiv. Într-un mediu abandonat de civili, unde hrana este limitată, câinii mici au avantajul că au nevoie de mai puține resurse pentru a supraviețui. Dimensiunea lor le permite, de asemenea, să se deplaseze mai ușor și să găsească rapid adăpost.

Un alt factor ține de contextul militar: „Greutatea lor nu este, de multe ori, suficientă pentru a declanșa minele” – spre deosebire de câinii mai mari, care sunt și mai expuși în cazul unei explozii, deoarece se mișcă mai lent și găsesc mai greu adăpost. „Cei adaptați condițiilor actuale supraviețuiesc. Ceilalți nu”, a explicat Martsiv.

Și dieta acestor câini s-a schimbat. Unii depind încă de hrana oferită de civili sau de soldații care îi adoptă în posturile lor – o prezență care poate deveni riscantă, deoarece animalele pot trăda pozițiile militare în fața dronelor inamice. Alții devin tot mai independenți, completându-și alimentația cu plante, vânând sau hrănindu-se cu hoituri. Au fost documentate inclusiv cazuri în care câinii s-au hrănit cu cadavre umane.

Pentru Martsiv, aceste concluzii subliniază importanța continuării cercetării științifice chiar și în context de război. „Datorită studiilor noastre, putem începe deja să măsurăm pierderea biodiversității. Este uriașă, va continua să crească și suntem încă departe de a cunoaște întreaga amploare, deoarece multe teritorii rămân inaccesibile”, a declarat aceasta.