Exclusiv Care este călcâiul lui Ahile al NATO: țările baltice sau România/Bulgaria? Răspunsul neașteptat al unui general

Raportul Institutului francez pentru relaţii internaţionale intitulat „Europa-Rusia: evaluarea raporturilor de forţe” consideră că țările baltice sunt „călcâiul lui Ahile” pe vechiul continent. Însă între analiști nu există un consens, cei mai mulți considerând că Marea Neagră este mai expusă decât Marea Baltică.

„Țările europene nu mai pot evita „chestiunea rusă”, deoarece Rusia a ales războiul. Ele au potențialul necesar – adică mijloacele economice, capacitățile militare și expertiza tehnologică – pentru a înfrunta Rusia până în 2030, cu condiția să demonstreze voința politică de a face acest lucru”, se arată în raportul Institutului francez pentru relaţii internaţionale (IFRI) intitulat „Europa-Rusia: evaluarea raporturilor de forţe”, publicat zilele trecute.

Una dintre constatările principale anume: „călcâiul lui Ahile al NATO sunt țările baltice” vine cu implicații importante în ceea ce privește concentrarea eforturilor de apărare. Sunt analiști care au arătat că având în vedere că războiul se duce la Marea Neagră și nu la Marea Baltică, de fapt, „călcâiului lui Ahile” sunt țările din Europa de Sud-Est, adică România și Bulgaria.

Spre exemplu, analistul de politică externă Ștefan Popescu nu este de acord cu această concluzie a raportului IFRI:

„Nu împărtășesc în niciun caz această opinie. Călcâiul lui Ahile nu sunt țările baltice. Călcâiului lui Ahile sunt țările din Europa de Sud-Est, adică România, în primul rând, Bulgaria. Și vă dau un exemplu. Războiul are loc la Marea Neagră, nu are loc la Marea Baltică. Chiar dacă și acolo se testează capacitatea de reacție a alianței și acolo au loc anumite sabotaje, există o anumită presiune, miza Federației Ruse se află la fațada Mării Negre, adică vizează Ucraina, Moldova, consolidarea prezenței în acest spațiu și proiecția spre Mediterana de Est și Nordul Africii.”

„Marea Baltică e practic un lac NATO”

Analistul amintește despre reluarea zborurilor militare rusești către cele două baze din Siria, așa cum a relatat presa internațională.

„Deci aici este efortul principal al Rusiei și nu în Marea Baltică, care nu oferă aceleași posibilități de deschidere pe care le oferă Marea Neagră. În Marea Neagră se află Caucazul, care este o zonă de interes prioritar a Federației Ruse. Prin regiunea extinsă a Mării Negre se face legătura cu Iranul, pentru că Marea Caspică o putem include în regiunea extinsă a Mării Negre. Deci nu împărtășesc în niciun caz viziunea celor care au redactat raportul, deși înțeleg temerile balticilor, având în vedere și minoritățile ruse consistente, mărimea acestor state, dar în același timp, zona Mării Baltice este zonă sigură a Alianței Nord-Atlantice. Marea Baltică este practic un lac NATO”, detaliază el.

Popescu susține că aliații sunt mult mai generoși în alocarea de resurse pentru Marea Baltică în raport cu Marea Neagră. „Reamintesc că prezența americană rămâne neschimbată în Polonia. Reamintesc faptul că în toate formatele restrânse pe Ucraina apare binomul Polonia-Finlanda, două țări riverane mării Baltice. Reamintesc faptul că avem doi membri noi ai Organizației Tratatului Nord-Atlantic cu capacități militare și industriale semnificative, respectiv Finlanda și Suedia. Deci în niciun caz nu putem compara situația de la Baltică cu situația de la Marea Neagră, unde între altele s-a luat decizia de redimensionare a prezenței militare americane în condițiile în care, subliniez, războiul se intensifică în Ucraina”, arată specialistul.

Chiar dacă această decizie a SUA s-a făcut pe baza unor rațiuni bugetare, în logica America First, percepția, care în geopolitică este poate mai importantă decât decizia, este aceea de schimbare de accent strategic, arată analistul de politică externă.

Genralul Grecu: „Călcâiul lui Ahile e reducerea prezenței forțelor americane”

Doctor în științe militare, cu studii la București și în Canada, generalul (r) Dan Grecu, președinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, a explicat pentru „Adevărul” care este, în opinia sa, călcâiul lui Ahile în flancul european al NATO.

„Din punctul meu de vedere, călcâiul lui Ahile pentru apărarea Europei este redimensionarea și reducerea prezenței forțelor americane. Pentru că prezența forțelor americane în Europa, în general, și pe flancul de est, în special, reprezintă o garanție de securitate indiscutabilă”, a susținut generalul care a activat în Irak, Afganistan și Eritreea și a fost decorat de SUA, NATO și ONU.

Făcând abstracție de această împrejurare, generalul arată că „în primul și în primul rând, țările baltice sunt cele mai amenințate și, aș putea spune chiar, fragile, deși toate cele trei state baltice au luat măsuri serioase privind creșterea nivelului și a capabilităților de apărare națională. Dar, pe de o parte, dimensiunile mici – atât ca suprafață, cât și ca populație – reprezintă o slăbiciune. O altă slăbiciune o constituie existența unui număr mare de etnici ruși în cadrul acestor state”.

Grecu subliniază însă că apartenența statelor baltice la NATO le asigură o garanție solidă de securitate drept dovadă este și prezența grupurilor de luptă – chiar grupuri de luptă întărite – în fiecare dintre cele trei state baltice.

În ceea ce privește România și Bulgaria, generalul arată: „Nu aș putea numi nici pe aceste două state — în primul rând nu aș numi România un „călcâi al lui Ahile”, după cum nu aș numi nici Bulgaria, chiar dacă în Bulgaria există formațiuni politice aflate chiar în structurile parlamentare care au o simpatie clară pro-rusă sau, mai degrabă, o ideologie socialistă de tipul celui de dinainte de 1990.”

Din punct de vedere militar, spune el, o eventuală acțiune ipotetică împotriva Bulgariei n-are direcții de dezvoltare, după cum nici o acțiune pe teritoriul României nu are direcții de dezvoltare. De ce? „Pentru că încă o dată, ipotetic vorbind, chiar dacă ar reuși Rusia să pătrundă în Dobrogea sau, prin cine știe ce minune — ceea ce ar presupune o cădere totală a Ucrainei în zona Moldovei - avem (și ne ajută și bunul Dumnezeu, și relieful) un lanț de apărare foarte puternic. Deci, nici din acest punct de vedere nu cred că vreunul dintre cele două state poate fi numit „călcâiul lui Ahile””

„Marea Neagră ar putea fi numită călcâiul lui Ahile”

Marea Neagră, ca entitate, în schimb, ar putea fi numită „călcâiul lui Ahile”. „În sensul că, dacă pe de o parte există o mare concentrare și de forțe și mai ales de atenție asupra Mării Baltice, care, acum este aproape o mare NATO, în Marea Neagră situația este diferită, nu pentru că nu ar fi mărginită, în bună măsură, de state membre NATO — noi, bulgarii, turcii —, ci pentru că prezența forțelor navale române și bulgare este relativ redusă, iar prezența turcă s-a mutat mai mult spre cealaltă zonă, adică spre Mediterana și mările de dincolo de strâmtori, acolo unde disputele turco-elene își spun cuvântul.”

Plasarea anumitor zone drept „călcâi al lui Ahile” în strategii are, indiscutabil, efecte asupra modului în care se împart resursele, trupele etc, spune expertul. „Din perspectiva NATO, este normal ca atenția și resursele să se concentreze asupra acelor zone care reprezintă puncte de interes și arii unde o eventuală acțiune ar putea avea succes. Și, din acest punct de vedere, personal cred — și o spun clar — că Polonia mi se pare, ipotetic vorbind, în cazul unui atac al Federației Ruse, mult mai vulnerabilă decât România. Și ar oferi condiții mult mai bune pentru acțiuni pe scară largă, datorită faptului că Belarus are graniță cu Polonia, iar între Belarus și Polonia, cu excepția Vistulei, sunt puține obstacole naturale pentru organizarea unei apărări puternice”, detaliază el.

Nu întâmplător, polonezii și-au luat măsuri încă din 2014, odată cu anexarea Crimeei. „Această perspectivă — ipotetică sau mai puțin ipotetică — face ca Polonia, o țară care și-a învățat lecțiile de-a lungul istoriei, să fie mult mai sensibilă din punct de vedere strategic. Altfel spus, nu e de mirare că Alianța Nord-Atlantică și americanii își concentrează forțele pe teritoriul polonez. Pentru că, deși la noi s-a produs o anumită reducere, în Polonia cei aproximativ 10.000 de militari americani dislocați acolo au rămas în poziție”, a concluzionat generalul.