Rivalitatea SUA–China ajunge în Grecia. Porturile revin în centrul jocului geopolitic

Grecia se regăsește din nou la intersecția intereselor marilor puteri. De această dată, miza nu este una simbolică, ci profund strategică: controlul infrastructurii maritime. În joc se află influența asupra Mediteranei și întrebarea cine va modela rutele comerciale ale Europei în următoarele decenii, scrie defence24.com.

Atena se află la confluența dintre Inițiativa chineză „Belt and Road” și eforturile Statelor Unite de a limita extinderea acesteia. Încercând să mențină un echilibru delicat, Grecia caută beneficii din ambele direcții. În acest context, porturile sale nu mai sunt simple noduri logistice, ci piese-cheie într-un peisaj geopolitic în schimbare.

Pireu – poarta Chinei către Europa

În centrul acestei competiții se află portul Pireu, situat lângă Atena, pe coasta estică a Mediteranei. Pireul este un nod esențial pe coridorul comercial care leagă Europa de Africa și Asia. Cu doar un deceniu în urmă, portul se afla într-o situație critică, afectat sever de criza financiară a Greciei.

Punctul de cotitură a venit odată cu intrarea companiei chineze de stat COSCO. În 2009, aceasta a preluat în concesiune două terminale de containere, pe o perioadă de 35 de ani, extinzându-și ulterior operațiunile. În 2016, COSCO a devenit acționar majoritar, cu 67% din Autoritatea Portuară Pireu. În același an, Grecia a aderat oficial la Inițiativa „Belt and Road”, iar în 2019 s-a alăturat platformei de cooperare China–Europa Centrală și de Est.

Pentru Beijing, Pireul a devenit o verigă esențială în extinderea influenței sale economice în Europa. Președintele Xi Jinping a descris portul drept „capul dragonului”, subliniind rolul său ca prim mare hub logistic chinez pe continent.

Câștiguri economice pentru Atena

Investițiile chineze au transformat Pireul într-unul dintre cele mai dinamice porturi din Europa, consolidând poziția Greciei în sectorul maritim și logistic. Proiectele de modernizare au creat peste 10.000 de locuri de muncă și au adus îmbunătățiri semnificative infrastructurii.

Datele financiare publicate în martie 2025 arată că, în 2024, portul a înregistrat un profit net record de 87,4 milioane de euro, cu venituri totale de peste 230 de milioane de euro. Traficul de containere a ajuns la aproximativ 5,4 milioane TEU, plasând Pireul în primele cinci porturi de containere din Europa. În 2008, înainte de intrarea COSCO, volumul era de doar 0,7 milioane TEU.

Reacția Washingtonului

Creșterea rapidă a influenței Chinei în regiune a determinat un răspuns ferm din partea Statelor Unite. Pe fondul tensiunilor comerciale și al disputelor strategice, expansiunea maritimă a Beijingului a devenit o preocupare majoră pentru Washington.

Administrația americană pregătește una dintre cele mai ambițioase inițiative maritime din ultimele decenii, menită să reducă rețeaua globală de porturi controlate de China. Planul include evaluarea activelor chineze din porturi-cheie, inclusiv Pireu, și posibilitatea preluării acestora de companii occidentale.

Un dezechilibru maritim

În acest domeniu, China are un avans considerabil. Până în 2024, Beijingul investise în peste 120 de proiecte portuare la nivel global. Industria sa de construcții navale este estimată a fi de sute de ori mai mare decât cea a Statelor Unite, un decalaj care ar putea necesita ani sau chiar decenii pentru a fi redus.

Ca răspuns, SUA au recurs la instrumente de reglementare: taxe portuare mai mari, sancțiuni și controale mai stricte. În ianuarie 2025, Departamentul Apărării a inclus COSCO pe lista companiilor cu legături cu armata chineză, semnalând o posibilă escaladare a competiției pentru infrastructura portuară globală.

Elefsina – alternativa americană

În paralel, Washingtonul caută să dezvolte alternative la Pireu. Un proiect recent vizează orașul Elefsina, unde Corporația Financiară pentru Dezvoltare Internațională a SUA a acordat un împrumut de 125 de milioane de dolari pentru modernizarea șantierului naval local. Portul este conceput ca un hub logistic regional, cu potențial atât comercial, cât și militar.

Grecia, stat-punte între marile puteri

Poziția geostrategică a Greciei între două mari puteri rivale reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate. Atena pare să adopte o politică externă calculată, bazată pe mai multe direcții: angajamentul euro-atlantic (UE și NATO), cooperarea cu China în cadrul „Belt and Road” și parteneriatele mediteraneene.

Această abordare îi permite Greciei să rămână flexibilă și să valorifice competiția dintre Washington și Beijing. Investițiile cresc, porturile se dezvoltă, iar importanța logistică a țării se consolidează.

Pe termen lung, această strategie ar putea transforma Grecia într-un actor maritim regional de prim rang. Dacă își menține cursul actual, porturile sale ar putea deveni puncte strategice esențiale pe harta geopolitică a Mediteranei.